Sezon cu gogoşi

Mai e puţin şi România intră, oficial, în campanie electorală. Stau şi mă întreb cînd or fi trecut deja alţi patru ani… Au zburat… Şi iar vin cohortele de „catindaţi” să ne ceară votul. Pentru ce? Privesc în urmă şi nu ştiu dacă  votul de atunci a meritat efortul. Pentru parlamentari sigur a meritat, pentru ei anii ăştia au fost sigur cu folos. Acum mă uit pe harta „colegiilor” electorale şi la cei ce candidează uninominal pe acolo… Nu-mi sunt prea cunoscuţi, cel puţin în zona în care ar trebui să votez eu… Este limpede aranjamentul partidelor de a-şi pune oamenii în zonele vizibile. Mă îndoiesc că restul, cei „no-name”, vor convinge pe cineva să le bage votul în urnă. Şi senzaţia asta nu o am numai eu. Cred, şi vom vedea atunci, că absenteismul va fi covîrşitor urmare derutei generale. Mai mult ca niciodată întrebarea „da’ eu cu cine votez?” ne va bîntui dar nu cred că ne va mai şi păsa ca acum cîţiva ani… Alegerile astea vor consfinţi ruptura dintre popor şi politicieni. Ar fi un alt efect al „uninominalului”…

Aşadar se deschide sezonul de gogoşi. Să vezi spectacol şi bani aruncaţi ca la nuntă. Ghinionul celor care cred în astfel de spectacole este că electoralele din toamna asta se vor suprapune cu criza economică tot mai vizibilă, criză care cîntăreşte tot mai greu în buzunarul românilor şi produce deja coşmaruri chiar şefilor unor companii ce păreau stabile… Chiar dacă chiar asta va fi monedă electorală, sula din coaste e groasă. Şi poate şi mai groasă cînd vorbim de potentaţii zilei pentru care pierderile sunt şi mai grele… Mai este oare sexy să votezi şi să te uiţi la show? Nu prea cred. Dar de asta nu mai pot ei, pînă la urmă, ei uninominalii de sub fustele partidelor…