FMI, fără bani. Neveste de vînzare!

Ştiri de azi: „Un român şi-a scos nevasta la vânzare pe Internet”, „Când dragostea nu cunoaşte vârstă: La 81 de ani şi-a găsit soţie pe Internet”, „Telegraph: FMI a rămas fără bani”, „Episcop anglican: Criza creditelor este o pedeapsă divină pentru că oamenii au devenit prea materialişti”, „20% dintre români nu au fost niciodată în concediu”, „Scăderea ratingului de ţară depreciază leul şi creşte costul finanţării externe”, „Purtătorul de cuvânt al BNR respinge informaţia potrivit căreia România ar avea nevoie de sprijin din partea FMI”, „Traian Băsescu: Suspendarea legii pentru majorarea salariilor profesorilor ar fi un gest nedemocratic”…
Cam asta e lumea în care trăim. De departe chestia cu tînărul de 20 de ani care şi-a scos nevasta la vînzare pe Internet e cea mai tare. Unde mai pui că respectiva, cu cinci ani mai mare, accesorizată cu doi copii şi plecată la muncă prin Spania costă cam 4000 de lire sterline şi s-au găsit şi amatori, dar pîrliţi şi care o voiau… pe bucăţi. Desigur, proprietarul spune că a fost o glumă, se săturase de cicălelile soţiei, însă chiar are umor la vremurile astea. Asa arata anuntul publicat pe okazii.ro, citat de ProTv:„Nevastă de vânzare. Model 1983, bune condiţii. Full option, suspensii mişto, spaţioasă, al doilea proprietar. Preţ negociabil, vine cu accesorii de trei şi cinci ani. Se cere seriozitate”. E tare nu? Şi bate de departe celalte întîmplări ale zilei, toate cu aer politicianist şi aducătoare de panică generală. Ah da, şi povestea cu episcopul anglican e de reţinut. Altfel spus, prin criza asta economică, Domnul a dat, Domnul a luat, Domnu’ fie lăudat! Primul pas fiind, iată, să ia de la FMI şi să dea sărăcuţelor ţări speculate de bogătani. În orice caz, episcopul spune că Dumnezeu va face ca această suferinţă să ia sfîrşit, după ce ne vom fi trezit şi ne vom fi vindecat de materialism!… Nu dialectic! Amin!

Sună bine, nu?

Cu nostalgia altor vremuri… şi fără chef de altceva… Ascultaţi: Metallica. Sau aţi prefera să îl vedeţi levitînd ori umblînd pe apă pe Chris Angel?… Poate altă dată. În rest? Să auzim de bine, sau… recesiune uşoară să ne urăm. Deşi am auzit o poantă: „nu vă temeţi! la noi ajunge peste 50 de ani!… ” (vezi Doamne, fiind noi mai înapoiaţi cu vreo cinci decenii). Noi să fim sănătoşi!!! „The day that never comes!”