Şpagă pe viaţă

spaga_2Citesc azi în Jurnalul Naţional: „Reputatul profesor Dan Gavriliu, primul chirurg din lu­me care a reuşit, în 1951, înlocuirea completă a unui or­gan inventând procedura de reversie a tubului gastric, trăieşte astăzi, la 93 de ani, cu o pensie de 749 de lei pe lună. După o carieră de şase decenii şi vreo 50.000 de vieţi salvate, ar avea dreptul la mult mai mult” Doctorul Gavriliu este membru emerit al Academiei Române de Ştiinţe Medicale şi nişte funcţionari nu ştiu să-i calculeze pensia… În altă parte, în Gândul citesc că: „Şpaga la doctor: 700 de lei operaţia, 200 anestezia”. Astea fiind preţurile pentru bolnavii mai prost îmbrăcaţi şi pentru operaţii curente. Vezi spune: subiectul e vechi, e fumat. Adevărat… În Gardianul mai citesc că: “Un medic iesean a recomandat unui pacient de sex masculin, in varsta de 41 de ani, sa faca timp de 56 de zile spalaturi vaginale” Probabil ieşeanul nostru nu dăduse cuvenita şpagă, sau nu cît ar fi trebuit… Să comentez? Are sens? Să întreb dacă doctorul Gavriliu a luat vreodată şpagă? Mă îndoiesc să o fi făcut. Să plîng de soarta medicilor care vor salarii mai mari? Unii poate ar merita, sau cadrele medii, sau rezidenţii… Dar restul? Micile şi marile VIP-uri care te tratează în zeflemea sau ca pe un obiect, ca pe o piesă de strung, care dacă nu iese, asta e, poate fi aruncată la rebuturi? Micile şi marile VIP-uri în halate imaculate, a căror fericită existenţă este sponsorizată din plin, „ca la botu’ calului”, la propriu şi la figurat. Doctorii care se poartă prin turismul de congrese şi nu înţeleg mare lucru, moţăie pe acolo, bifează, punctează la CV şi care au lăsat pînă la urmă România în urmă cu zeci de ani ca ştiinţă medicală şi pricepere şi profesionalism şi devotament. Doctorii care se cred Dumnezei şi se vor purtaţi pe braţe şi încununaţi cu lauri şi vor să le pupi mîinile ca la popi şi să le ştergi picioarele… Doctorii din sistem, care nu vor legalizarea şpăgii în sănătatea publică, fiindcă acest sistem le convine. Exagerez, nu? Daaa… Sunt şi medici modeşti, buni, care ştiu meserie, care stau cu burta pe carte, care învaţă zi de zi ceva, care te fac bine şi îţi strîng mîna, care îţi devin prieteni de suflet… Norocoşi cei ce-i găsesc! Să mă mai întreb ce se întîmplă cu sărmanii, care pentru a trăi trebuie să dea şpagă mii de euro? Probabil se resemnează, sau probabil îşi vînd casele sau îşi vînd viaţa băncilor. Probabil dau şpaga aia blestemată şi apoi… apoi mor liniştiţi că au făcut totul…