Sfîrşit de toamnă cu Andre Rieu


Încă o zi de toamnă frumoasă, lumina e mieroasă şi parcă se scurge pe geamul ferestrelor… Probabil e unul dintre ultimele week-end-uri calde… Ah, la mulţi ani, Mihaela! Acum 11 ani exact aveam noi frumoasa nuntă de pe Cetate!… La mulţi ani, iubire, împreună!… Parcă a fost ieri, nu?… Acum, frunzele copacilor s-au rărit aşa încît acum văd pe geam detalii pe care nu le vedeam acum o săptămînă: bordurile, aleea de pămînt răvăşit… Nu m-am bucurat însă destul de spectacolul colorat al Tîmpei… Am zărit doar copacii arşi în tonuri de toamnă… şi nu m-am lăsat fermecat de peisaj… ca altădată. Nu am avut timp… Acum totul e brun, copaci goi încadraţi de verdele rarilor brazi… Nu am imortalizat momentul… La anu’ poate! Acum bate vînt de iarnă… O simt pe aproape… Ne vom bucura de ea dar ne vom şi sătura destul… Pîna atunci, azi e o zi de toamnă frumoasă… Poate printre ultimele… Toamna, atît de scurta toamnă adevărată. Şi merge teribil de bine cu veselia acestui extraordinar Andre Rieu. Un om-spectacol desăvîrşit…

Obama, preşedintele românilor!

Staff ObamaProaspătul preşedinte al Americii, Barack Obama trezeşte o isterie mondială bine palpabilă şi la noi. Nu ştiu dacă acum există mijloace media care să nu imortalizeze istoricul moment. De la piţifelnici pînă la piţipoance, mă refer aici la spaţiul nostru mioritic, cum ar zice cineva, fiecare îşi arogă libertatea de a-şi da cu părerea despre Obama. Eu unul mă feresc să fiu entuziasmat. De la star media pînă la a fi erou Obama mai trebuie să şi convingă. Ar avea această şansă. Trebuie să facă ceva, un pic mai bine, în disperarea crizei de acum din State… Interesantă e similitudinea dintre tzunami-ul financiar declanşat în SUA şi care şi-a întins şocul pînă în Români(c)a şi cel mediatico-emoţional al alegerii lui Barack Obama. Cît de sensibili suntem la astfel de şocuri!… Efectul Obama iată, asemeni unui domino care îşi răspîndeşte piesele în toată lumea anulează aproape pînă şi campania electorală românească. Eu, unul, nu remarc nimic din aceasta ci doar imaginea lui Obama, posibilul salvator al Americii. Parcă nici România nu mai este aici, ci acolo, în America! Adevărul este că statura noului preşedinte american, discursul său proaspăt şi revoluţionar, popular totuşi, dimensiunea intelectuală şi la obiect a vorbelor sale fac în aşa fel încît catindaţii noştri să pară nişte viermişori cu un conţinut albicios şi fără consistenţă. Obama exprimă aproape perfect interesul american, îl numeşte, îl defineşte. La noi interesul românesc a fost în aşa hal demonetizat încît sună ca o vorbă goală în gura politcienilor noştri. Cine să îi dea din nou valoare acestui interes naţional? Handicapul poate fi zdrobitor pentru dorinţa şi frustrarea românilor de a alege şi ei ceva care să le trezească măcar parte din speranţele pe care Obama le trezeşte americanilor. E valabil acum… Dar poate, până la anu’ Obama îşi va fi pierdut aura şi nu va mai fi un contracandidat serios în faţa prezidenţabililor noştri şi nu vom mai fi atît de trişti că nu avem parte şi noi de oameni… mari!
Americanii, în criză, aveau nevoie de o mare speranţă ca să supravieţuiască. Aceasta se numeşte Obama. Aceasta le-a fost servită… Că este sau nu o speranţă prefabricată în mod special, dar artificial, la nivel mai mult sau mai puţin ocult, pentru a pansa rănile Americii rămîne de văzut. Cum rămîne de văzut şi dacă această criză financiară mondială nu a fost fabricată la aceleaşi niveluri, de aceeaşi mari actori care l-ar fi fabricat pe Obama acum, pentru interese stricte, precise, exacte. Însă revin şi întreb: speranţa noastră, a românilor, care mai este? Nouă ce ne este dat să alegem? Fiindcă disperarea (produsă tot din alchimia mediatică a panicii inconcrete) începe să se iţească la uşă mai abitir decît la americani!… Probabil, ne-ar prinde bine să ne iluzionăm un pic cu gîndul: Obama, (şi) preşedintele românilor!

REALITATEA.NET – Barack Obama, la prima sa conferinţă de presă în calitate de preşedinte: SUA se confruntă cu o criză economică ” foarte gravă”