Made in România?!… :)

Cîtă ipocrizie… Parcă îl şi văd acum pe Preşedintele, ghidonat în coloana oficială de Loganuri, depăşind sub protecţia girofarului coloanele de căruţe probege, cirezi de vite costelive şi bieţii români refugiindu-se spre vremi mai bune cu saci în spate, cu ghetele stîlcite, aburind în ger… De bine mersi, deputaţii au depus acum citeva zile anunt pe SEAP, să îşi mai tragă 50 de limuzine la 50.000 de euro bucata… E un razboi pierdut, născut mort, ăsta al egalităţii şi solidarităţii sociale şi umane în românica. Dar de fapt de ce acum, iar, să scriu despre ipocrizii de genul ăsta sau despre alte crize şi isterii nepotolite. ce rost mai are? Iarna sfîşie uşor obrazul şi sufletul şi plămânii. Sub bocanc crănţăne gheaţa de parcă ai călca pe nuci sparte… Simt o tensiune in aer… Parcă nimic nu se învîrte rotund şi pînă şi cuvintele parcă sunt din aluat, mult molfăite şi greu de înghţit. De asta ascult altceva. Furia, revolta gothică merg cu stările astea, te însufleţesc. Nightwish… Bine că nu e „made in Romania”, nu are cum sa fie…

Prima zăpadă. Tristă, rece şi udă. Bine organizată

hpim6800A nins ieri, pentru prima oara iarna asta. O zăpadă grea, rece, udă, să te străpungă lichid parcă pînă la oase. După o prima noapte dificilă, de 10 ani hiperdieni, dimineaţa m-a întîmpinat cu fulgii mari, frumoşi la vedere dar grei şi pătrunzători. Nu voiam să vină iarna aşa. Ina s-a bucurat cel mai tare, şi eu la glasul ei vesel. Dar a trebuit să plec mai departe la a doua zi şi noapte de 10 ani hiperdieni. Puţin mai relaxată ziua asta decît cea oficială şi protocolară de ieri, deşi cu unele emoţii în voci, decît conferinţa de presă cu emoţii, cu mape, broşuri şi pliante, şi cu cîţiva vechi prieteni…  „Organizare reuşitî”, a spus toată lumea.hpim68021 Noaptea de ieri, noaptea de la etajul 8, acţionari americani, israelieni, români. Aer de eveniment multinaţional parcă petrecut aparent în tipic dâmboviţean, pe la Marriot, nu la Aro… în provincie, făcut de nişte… „provinciali”, fără firmă de organizări de evenimente… Muzica antrenantului irlandez Dean, politichii la ore tîrzii, plachete aniversare, pungi de cadouri, la plecare, la patru dimineaţa… E ok, e ok aşa cu relele lui totuşi, relele acestui ok, desigur. Oraşul, circulaţia… dezastru. Edilii, prinşi pe jumătate pregătiţi. Tensiune pe şosea, în pedală, în ABS, în cauciucurile de vară… Oboseală, grămadă… În 36 de ore, doar vreo 4,5 dormite… Organizare de eveniment, da… Înca multe impresii ciudate de sedimentat. În Aro, dinamoviştii şi-au făcut lecţia tactică lîngă sala noastra, au trecut superiori pe lîngă noi aşteptînd să îi urmărim cu privirea (nu s-a uitat nimeni după ei 🙂 au şi luat bătaie pînă la urmă, cu 2-0, de la stegari! )… Sala noastra în care se vorbea de PACS şi RIS, sub camerele de filmat ale Realităţii TV… Aceeaşi organizare. Resentimente, desigur. Seara a venit, dupa alte discuţii, neprotocolare. În Barul de Noapte, program reuşit, cabaret, surpriza „Hava Nagila”, „Braşoveanca”, sârbe, rock-n-roll… Dl. Roth, destins şi distins. Ne-a scos în faţa lumii mulţumindu-ne pentru reuşita celor două seri. Da, povestea cu organizarea. Important e să nu vadă ceilalţi cît de greu a fost, cîte emoţii. Şi să nu te plîngi. Am ştiut ce trebuia făcut şi ne-a ieşit. O lecţie. Prof. dr. A.V. Ciurea, la dans, ca în campanie, normal… şi în fum de trabuc. „A ieşit bine”, surprizător, voci din public… Hazardul? Nu, nu a fost hazard ci vrerea de a ieşi bine, cu chin destul şi rezolvări la moment. hpim6815Deci se poate. Desigur! Nicio problemă! Pupături, cunoştinţe noi, bucurii de întîlnire, apoi pupături de plecare… Şi suspiciuni, şi priviri piezişe, în urmă, destule. Asta e. Inevitabil. Vom vedea ce va fi. Sper că bine. Feeling… Sper ca mîine sa ies cu Ina, să facem un om de zăpadă. Mi-a fost dor de ea, tare dor. Şi de Miha, dealfel, aceste două zile lungi şi grele, şi zilele premergătoare acestora. Prima zăpadă… A doua va fi frumoasă şi uşoară…