Un tren numit dorinţă

pacificReuters, citat de HotNews zice că în 1900, un tren cu aburi făcea de la Bucureşti la Constanţa trei ore iar azi, un tren lectric parcurge această distanţă în şase ore… Chestia se referă la starea infrastructurii din România şi poate părea scoasă dintr-o colecţie de bancuri. Dar nu este! Suntem undeva pe lîngă Nepal, la coada clasamentului mondial cu drumurile. Cu toate astea la noi kilometrul de autostradă atinge sume astronomice ca şi cum am avea o concurenţă fantastică pe metrul de drum sau ca şi cum chiar nu am avea niciun interes pentru ca acele autostrăzi să fie construite. Cu toate astea constructorii noştri de drumuri fac cele mai mari averi din ţara asta… Am rămas ţara paradoxurilor. Trenul-maşină mică cu performanţe de melc a ajuns să fie unitatea de măsură a înapoierii noastre, a eternelor noastre tînguiri. La final de campanie electorală aş putea zice că îi voi vota pe ăia care au ştiut să mă convingă că vor face în patru ani autostrăzi, tot atîtea cîte au făcut cît au fost la guvernare la vremea lor! Sau dacă nu, măcar să fi promis că vor reintroduce locomotivele cu aburi, pentru reducerea… decalajelor care ne tot fac de rîsul lumii…