Legea lu’ Big Brother

big-brother1Scriam acum ceva timp că libertatea Internetului, controversată oricum, este pe cale să fie tot mai subţiată pe ici pe colo, prin lume. Şi spuneam că nici la noi nu va ma ţine mult cu perioada asta romantică în care aproape totul e permis pe net chiar şi în detrimentul celor şapte ani de acasă, din păcate. Părerea mea este că e posibil, curînd, să avem chiar şi un fel de CNA al Internetului şi, poate – dacă n-or fi încă – procese de calomnie prin… blogosferă. Lucrurile vor fi reglementate mai serios, fără îndoială, dar asta ar trebui făcută în nişte limite şi sub supravegherea „societăţii civile”… Oarecum în acest context iată că avem deja o… reglementare. „Legea nr. 298/2008 privind reţinerea datelor generate sau prelucrate de furnizorii de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului sau de reţele publice de comunicaţii” face vîlvă, însă destul de timid. Ar trebui să avem o dezbatere serioasă pe tema asta. Legea transpune Directiva 2006/24/CE privind reţinerea datelor generate şi prelucrate de către furnizori de reţele şi servicii de comunicaţii electronice destinate publicului şi de modificare a Directivei 2002/58/CE, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene în aprlie 2006, iar acesta ar fi argumentul forte al legiuitorilor români. Şi totuşi, faptul că operatorii de telefonie mobilă şi Internet vor fi obligaţi să stocheze date (şi conţinut) de la orice utilizator iar alţii vor putea dispune de ele (zice-se cu respectarea dreptului la intimitate şi a drepturilor omului, cu respectarea inviolabilităţii corespondenţei…) nu poate decît să ma facă suspicios, ca să nu zic mai mult. Ar trebui să recitim, fără detaşare, povestea lui Winston Smith din „1984”, a lui George Orwell… Big Brother are acum uşile şi ferestrele larg deschise, nu are decît să se instaleze confortabil şi legal în casele noastre… Totul, toţi şi toate, la vedere…