Pentru respect în presă

În ultimul an, 95 de ziarişti au murit la datorie în toată lumea. Cei mai mulţi şi-au pierdut viaţa în Irak: 15. Potrivit organizaţiei elveţiene „Presse Embleme Campagne”, anul ăsta au fost totuşi mai puţine victime pe altarul informării publice, faţă de 2007, cînd au murit 110… Desigur, sunt doar nişte cifre seci, reci, ca orice statistică. Însă cifrele astea exprimă o realitate. Jurnalismul rămîne o meserie periculoasă, ca să nu mai amintim de… „mortalitatea profesională” datorată unor boli grave care pîndesc prin redacţii mai abitir decît în alte profesiuni, şi seceră cîţiva ani buni din viaţa ziariştilor, tot statistic. Cîţi dintre cititorii „de rînd” ştiu, realizează asta? Cîţi înţeleg cît de ingrată e meseria asta care sacrifică viaţa personală a celor ce o practică, pentru o pîine destul de neagră şi răsplătită mai mult cu beneficiile pasiunii şi ale bucuriei evenimentului relatat la „prima mînă”, în „ultima oră”…  Ceea ce mă surprinde însă, încă, este redusa solidaritate de breaslă atît în faţa unor astfel de cifre cît şi în faţa publicului care priveşte tagma asta ca pe o… „adunătură”.   Nu vreau să spun că ziariştii dîmboviţeni se supun aceloraşi riscuri precum cei care se duc în Irak, nici că au „expertiza” care să îi aducă în topuri… funeste, dar nu-i văd să îşi apere imaginea. Organizaţii de tot felul în domeniu sunt, dar cu toate astea, ziariştii nu au reuşit să devină parteneri de dialog, pentru a-şi apăra interesele, cu niciun organism public sau privat care trasează într-un fel sau altul coordonatele existenţei lor. Sau poate nu am auzit eu de vreun astfel de lobby… Sunt curios ce reacţii de solidaritate vor fi în contextul semnalelor de criză care se vor lăsa cu disponiblizări şi în domeniul ăsta (primele astfel de nefericite „întîmplări” se petrec deja!). Vorbeam şi de publicul care vede în gazetari o mînă de „derbedei”, de „amatori”…  Este prea puţin respect în atitudinile care înconjoară reprezentanţii presei. De la omul de rînd pînă la preşedinte, majoritatea acordă o considerabilă doză de batjocură presei… Pînă şi pe aici, printre bloguri nu poţi să nu remarci acelaşi ton, din păcate de multe ori încurajat chiar de bloggerii ziarişti. Adevărul e că nu te poţi aştepta la respect cînd nu încerci să impui respect. Mă întreb cum şi cînd ziariştii români vor atinge această treaptă a respectului şi responsabilităţii de sine, cînd vor fi şi mai orgolioşi?… Da, cifrele de sus erau doar un pretext la această întrebare…

5 gânduri despre „Pentru respect în presă

  1. Ai pus sare pe rana cu acest articol. Uite, Flavius, de aceea, in cei 19 ani petrecuti in presa, am avut doua tentative de a abandona domeniul asta si de a ma apuca de altceva. Ei,bine, nu am putut sta departe de stresul din presa, de viata agitata si de stiri, desi satisfactia despre care tu vorbesti nu mi-a platit nici facturile, nici nu mi-a pus mancare in ghiozdanul lui Bogdan. Insa stii ce ma „doare” cel mai tare la jobul asta? Nu leafa neindestulatoare, nu frustrarile colegilor, nimic de genul asta. Ci faptul ca dupa o zi de munca in strada, in viscol, ger, ploaie ori canicula faci un reportaj tare, sau o stire, sau orice faci si astepti feed-backul acela care ori nu vine, ori e sub asteptari. Cu raspunsuri de genul „da, parca am vazut ceva, dar ;tii ca era meci si eu oricum nu ma prea uit la stiri, sau nu citesc ziarul ala sau ieri am stat numai in casa si m-am uitat la hbo”. Ei, astea ma omoara cu zile si ma fac sa ma gandesc daca mai are rost sau nu…

    Apreciază

  2. Salutare, Il Padrino! Bun venit pe aici. Aşa e, toate astea sunt de o retorică dulceagă. Poate nu e cazul să adăugăm şi noi alte rînduri la rînd cu atîţia „deontologi”… Însă chestiunea există şi eu o tratez cu tristete, poate compasiune, oricum cu solidaritate, sper că nu într-o notă melodramatică. Nu mă aştept să se schimbe ceva dar, zău că ar trebui mai multă demnitate şi pe aici. Indiferent de la ce ţîţă sug unii şi alţii. „Răspunsul, prieteni e vînare de vînt”, da…
    Te mai aştept în zonă. Ciao!

    Servus Ovidiu,
    Din păcate audienţa nu ţine la noi de formulele fireşti. Şi, tot aşa, calitatea nu este măsurabilă pe Dîmboviţa. Maculatura e grea la cîntar. Aşa că ziarele valoroase, scrise de profesionişti, sau televiziunile bune au… tiraje mici, nu au audienţă. Ţine de paradoxurile noastre. Ăştia suntem, cu ăştia defilăm… Totuşi nu ar strica, pentru început, ca „breslaşii” adevăraţi să îşi scoată în faţă „atitudinea” şi aşa să se cearnă, firesc, de guguştiuci. E o chestie de „sănătate” care îi va trata şi pe cititorii „deştepţi”…
    Cele bune!

    Apreciază

  3. Asta cu respectul e o discuţie lungă şi complicată. Cum să reacţionez când văd pe Realitatea zilnic câte o trăznaie, o ştire făcută din foarfecă, fără legătură cu situaţia din teren? Să-i critic, să-i ignor? Problema e că din cauza unora ca ei (şi presa scrisă e plină mocofleţi) o luăm în barbă toţi din „tagmă”.

    Din păcate singura sancţiune pentru neprofesioniştii din presă ar fi o reducere a audienţei dar nici audienţa nu e mai brează. De-atâtea ori am întâlnit oameni care-mi spuneau cu mândrie că nu citesc ziare că-s toate la fel. I-am întrebat dacă citeau cărţi măcar. Evident că nu. Se uită la ştiri şi înjură, se cred manipulaţi dar unul nu schimbă pe Discovery. Sunt într-o luptă continuă pentru identitate, vor să demonstreze că sunt mai deştepţi decât cei de la televizor sau din ziare. „Voi mă manipulaţi, dar eu sunt isteţ şi m-am prins de fază. Nu vă merge fraierilor”.

    În fiecare zi întâlnesc câte unul care vrea să-mi demonstreze că e mai deştept ca mine. Când o să-şi dea seama că nu trebuie să demonstreze nimic, o să avem şi o presă şi o ţară mai bună.

    Apreciază

  4. Tanti salutti!
    Amare concluzii dar, din păcate, adevărate…adică, e cum îţi spuneam aseară, nici o „tagmă2 nu poate fi mai rea ori mai bună decât societatea din care face parte…şi ar fi cazul, în societatea asta în veşnică tranziţie ( spre ce naiba, nu ştiu…) ca tagma jurnaliştilor să reprezinte un „altceva” pentru amărâta asta de naţie…şi în astă naţie eu nu îi includ pe politrucii care ne conduc…ei doar ne mulg şi ne dau cu tifla… Ai dreptate, nu prea e solidaritate de breaslă dar cred că multe cauze se regăsesc în pita aia neagră ce o papă unii jurnalişti şi pe care alţii o „condimentează” cu firimituri de cozonac de la diverşi potentaţi ai zilei… şi foamea trece prin stomac…o să zici că-s prea dur în aprecierea asta…poate…dar aşa e în toate „breslele” româneşti, inclusiv în aia în care se ” învârte ” şi măndelu’… Bun al dracu pretextu pentru întrebarea mătăluţă…apropo de jurnalişti morţi în Irak şi aiurea…am avut ocazia să cunosc unii „ADEVĂRAŢI”prin vechea Mesopotamie..dar de la trusturi de presă cu „caşcaval” puternic..Noi? câte-un Adelin mai incisiv şi nu întotdeauna atât de viteaz precum se dă (altfel, brava tipul…) şi o mână de jurnalişti „răpiţi” de ecouri ale mârlăniilor dâmboviţene…păcat, se poate mai mult dar, cine are nevoie de presă adevărată? Hai să fim serioşi, cine plăteşte comandă muzica…aşa că independenţa jurnalistului, libertatea de exprimare şi alte alea îs cam ” vânare de vânt” p-acilea pe la noi…şi. mai ales la Braşov…acusica eu dau cu băţul în balta cu amăreală…. Câte asociaţii profesionale adevărate au jurnaliştii români? ca să nu mai vorbim de cei braşoveni…Te las, că poate te-am plictisit şi poate m-am exprimat cam dezlânat….
    Afettuosa stretta di mano!
    Il Padrino
    P.S.
    Aseară, pe televiziunea naţională…liberă…şi plină de teleshoppinguri am avut bucuria să revăd „O scrisoare pierdută”. Dat naibii conu Iancu parcă trăieşte printre noi…el şi Nicolae Filimon cu ai lui ciocoi mai vechi şi mai noi…

    Apreciază

Gîndul tău

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.