Luaţi aminte la… Exarchia!

greciaGîndul la acest post mă bîntuia mai demult, de cînd protestele din Grecia atinseseră apogeul, de cînd am citit o însemnare a lui Platon…. Lucrurile încă nu sunt stinse acolo. Acum cîteva zile un grup de tineri a ocupat un post de televiziune pentru a-şi face cunoscute protestele. Toate au început odată cu uciderea unui tînăr de către poliţişti, într-un conflict deschis în cartierul Exarchia, suburbie săracă a Atenei populată de mulţi imigranţi. A fost doar scînteia care a aprins un fitil demult pregătit. Pregătit de nemulţumirile populaţiei faţă de un Guvern afectat de scandaluri şi faţă de politicile economice adoptate, pe fondul crizei financiare mondiale. În acest cadru, grupurilor de tineri anarhisti (anarhia – gr.ἀναρχία, nu îşi putea găsi un loc mai potrivit parcă altundeva decît în bătrîna Grecie) le-a fost uşor să declanşeze tăvălugul violenţelor. Nu este vorba totuşi de o revoluţie (ne amintim tocmai acum de cei 19 ani trecuţi de la acel decembrie românesc) ci de revolte în care s-au amestecat tineri teribilişti dar şi sindicatele ce au profitat de moment pentru o grevă generală. Se spune că anarhiştii ar fi doar o masă de manevră a stîngii din opoziţie, cu accente marxiste chiar, faţă de guvernul de centru-dreapta. Cu toate astea, nemulţumirea este generală faţă de un guvern care, în faţa crizei economice a fost nevoit să ia decizii nepopulare, faţă de o clasă politică în general clientelară şi de castă. Un guvern oricum caracterizat ca fiind slab şi situat în mijlocul a numeroase scandaluri de corupţie. Se vorbeşte chiar de colapsul sistemului politic şi al instituţiilor de stat… de faptul că o cădere a guvernului nu poate rezolva mare lucru. Se vorbeşte şi despre o poliţie prea ataşată de Putere şi sfidătoare cu oamenii de rînd. Un ziarist grec, Apostolis Fotiadis, comenta că „Sărăcia s-a extins foarte mult în Grecia în ultimii ani, distrugând treptat clasa de mijloc, care asigură coeziunea socială în mod tradiţional“, amintind şi de faptul că tinerii, marcaţi de un şomaj care a atins un nivel insuportabil, sunt cei ce se simt, mai mult ca alţii, expulzaţi spre marginea societăţii…
Toate astea se întîmplă într-o Grecie spre care noi românii privim mai curînd ca spre o destinaţie liniştită de vacanţă ca spre o ţară cu un nivel economic şi social la care tînjim… Poate însă, înainte de toate, acum nu ar fi rău să luăm aminte la… Exarchia. Lucrurile pot derapa foarte uşor, criza, crizele, corupţia, facilitează asemenea nemulţumiri şi reacţii dure, iar un guvern slab şi fără viziune, brodit la un asemenea context poate fi un altfel de băţ de chibrit aprins la capătul fitilului… Chiar dacă, desigur, mămăliga explodează greu iar cu Demokratia ne deprindem tot aşa greu…