Grigore Vieru, ca şi Don Quijote… A murit!

poetulViaţa poetului Grigore Vieru atîrnă de un fir acum. L-am văzut, l-am cunoscut, i-am auzit limba aia românească pioasă, dulce, blîndă de peste Prut. A dus o luptă incredibilă pentru limba română… Iar acum cînd aceasta pare să nu mai valoreze nimic, ai zice că a fost o luptă inutilă de Don Quijote… Pe urmele lui încă mai respiră gîndurile şi versurile unor Labiş, Nichita, Marin Sorescu, Ioan Alexandru, şi ale… Mioriţei. Grigore Vieru vine de acolo din patria poeziei lor, este unul de-al lor. Unul dintre ultimii care a mai folosit cuvîntul ăsta, „Patrie„, ştiind despre ce vorbeşte, cîntărind greutatea lui. Şi nu am vrea să plece, acum, atît de stupid, la două trei zile după ce îl vizitase pe Eminescu, „stăpînul” lui…

Pregătindu-mă de fericire

Să iubesc pînă la capăt –

Cine iubeşte pînă la capăt,

Trăieşte mult, se zice.

Să cuget pînă la capăt –

Cine gîndeşte pînă la capăt,

Are unde se-ntoarce,

Pînă la capăt să cred –

Cine crede pînă la capăt,

Se dezleagă de spaimă.

Să spun albului alb

Şi negrului negru

Să iau pulsul proverbelor.

Să bat eroic în piatră:

Poate că dau

De apele tămăduitoare.

Să îndrept albia izvorului

Spre tîmpla încinsă

A veacului,

Pregătindu-mă astfel

De fericire,

Şi nu numai de ea.

Grigore Vieru

UPDATE: Poetul a murit… azi noapte, 18 ianuarie, la ora 1 şi 20… Şi toate cuvintele au murit cu el… Dumnezeu să-l ierte!

16 gânduri despre „Grigore Vieru, ca şi Don Quijote… A murit!

  1. Grigore Vieru

    SALVAŢI-VĂ PRIN LIMBĂ

    Lui Ion Hadârcă

    S-au otrăvit pe văi izvoare
    Şi mierea adunată-n floare.
    S-a otrăvit barbar văzduhul
    De ce s-a otrăvit şi duhul,
    De ce şi graiul?!

    Sculaţi-vă, sculaţi-vă, sculaţi-vă
    Din somnul cel de moarte!
    Salvaţi-vă, salvaţi-vă, salvaţi-vă
    Prin limbă şi prin carte!

    S-a otrăvit privighetoarea
    Şi firul ploii şi ninsoarea.
    S-a otrăvit barbar văzduhul
    De ce s-a otrăvit şi duhul,
    De ce şi graiul?!

    Sculaţi-vă, sculaţi-vă, sculaţi-vă
    Din somnul cel de moarte!
    Salvaţi-vă, salvaţi-vă, salvaţi-vă
    Prin limbă şi prin carte!

    S-a otrăvit dulceaţa poamei
    Şi laptele din sânii mamei.
    S-a otrăvit barbar văzduhul
    De ce s-a otrăvit şi duhul,
    De ce şi graiul?!

    Sculaţi-vă, sculaţi-vă, sculaţi-vă
    Din somnul cel de moarte!
    Salvaţi-vă, salvaţi-vă, salvaţi-vă
    Prin limbă şi prin carte!

    ~~.~~.~~

    Adrian Păunescu despre Ion Hadârcă:

    „Poezia lui a rămas însă aceeași: o splendidă sinteză de simțire și luciditate. Moldova suverană îi datorează mult și luptătorului Hadârcă, și poetului Hadârcă. Citindu-l pe acest poet, după ce i-am tot citit pe ceilalți, sunt obligat să constat că marea poezie de la Chișinău este recunoașterea revoluției de la Chișinău. Sper, pentru tot restul poeziei române, cea scrisă între hotarele de azi ale statului nostru, să se molipsească de simplicitatea, de îndurerarea, de fatalitatea poeziei basarabene. O poezie care a dezrobit o țară. Unul din numele acestei lupte este același cu unul din numele acestei poezii: Ion Hadârcă.”

    Apreciază

  2. CINSTE CURATĂ, în Suflet purtată:

    Grigore Vieru, Adrian Păunescu, Doina şi Ion Aldea Teodorovici … toţi PATRIOŢII acestui NEAM … EMINESCU … VALORILE, dar şi Omul de rând, TOŢI care „au ARS” pentru ŢARĂ !

    Tuturor Moşilor şi Strămoşilor noştri !

    SLAVĂ lui Dumnezeu !
    Dumnezeu ŞTIE !

    Doamne Dumnezeule TE RUGĂM:
    ESTE VIE Voia TA !!!
    Amin.
    ~,

    Apreciază

  3. SLAVĂ lui Dumnezeu !
    ~
    Domnului Flavius Obeadă !
    ~
    … din păcate, domnule Flavius, acest sentiment al neputinţei, o adevărată SUFOCARE, o lipsă acută de AER, dublată de greutatea regăsirii ROSTULUI CUVINTELOR, de parcă acestea se goliseră subit de SENS, de CONCEPT, de VALOARE … devenite simple cărămizi ale unei RUINI !, l-am resimţit şi eu, din plin !
    … din păcate, domnule Flavius, eram „bucuros” (doamne IARTĂ-mă !) că reuşisem, în fine … să-mi fiu contemporan cu SEMENII, eu … veşnicul întârziat ! Da … reuşisem (însă tot cu o mică întârziere !) SĂ FIU PREZENT la un eveniment care ar fi trebuit să poarte însemnele unui DOLIU NAŢIONAL !
    Doamne, Doamne Dumnezeule !
    Am fost … acolo, la Cimitir ! Tocmai vorbea domnul Vosganian (mă strecurasem, timid şi ruşinat … ca de o impietate a GESTULUI TARDIV, până mai în faţă !).
    L-am ascultat (uneori am aplaudat, totuşi … CUVINTELE nu aveau nici-o vină !) şi pe „Fratele SIAMEZ” al lui Adrian Păunescu (încercând, reuşind, să-mi păstrez … calmul; la urma urmei, am decis SĂ NU îmi JUDEC semenii !), care, prin „discurs” m-a „convins” să-mi scot aparatul foto … care refuzase să iasă, până la momentul Vadim.
    Îmi ascult instinctul … nici de data asta NU m-a înşelat !
    Am luat câteva cadre ale Mulţimii îndoliate, ale ONORULUI Militar, însă … am ajuns, încet, încet, printre morminte, urmând Cortegiul funerar … până la Aleea lui EMINESCU, dar … din păcate, acolo … adică … în „Contemporaneitate” … mi-a revenit în minte … SENSUL final din Antiprimăvara:

    „Primăvară, care-ai fost
    Nu veni, n-ai nici un rost
    Poţi să pleci suntem reci
    Iarnă ni-i pe veci.”

    Nişte semeni, cu care „devenisem recent contemporan”:

    CĂLCAU MORMINTELE-n picioare
    CĂLCAU ŞI CRUCILE-n picioare
    Călcau neghiobi, nesfinţi
    Chiar pe ai lor „părinţi” !

    MOARTEA A DEVENIT … SPECTACOL !

    ~
    Doamne IARTĂ-i … căci NU ştiu ce fac !
    ~
    Aceia NU erau „fani” … aceia (deşi Semeni) … NU SUNT, decât produse !
    ~
    Acum … ? … mai pot OARE reintra ÎN VIS ???!
    ~
    Cornelius,

    PS: … am întârziat, TOCMAI pentru a NU mă prezenta … în BLUGI; am pus pe mine cel mai bun costum al meu, singura pereche de pantofi (discrepanţi !) şi o cămaşă care … nu se lăsa călcată !
    NU PUTEAM SĂ … MERG … „oricum” ! …

    Dumnezeu să ne Ierte !
    Dumnezeu să-l Odihnească !
    ~,

    Apreciază

  4. Bun venit „Brushvox” 🙂 Ce trece vremea… Nu ne-am mai zărit de mult nici măcar pe străzile oraşului… Da… a mai murit un poet…
    Anamaria, hai să sperăm că Poetul a început o nouă viaţă… În parte e adevărat…
    Servus, tuturor!

    Apreciază

  5. Sper şi eu Gabi, Ruxandra, Oceania, Mihaela, Floare Albastra şi Tavi… sper să nu avem încă un poet la care să ne gîndim mai apoi, aşa o dată, de două ori pe an… Grigore Vieru trebuie să mai rămînă pe aici să ne demonstreze mai departe rostul poeziei…

    Apreciază

  6. Servus,Flavius!
    Am citit acum poezia de o mare sensibilitate a lui Grigore Vieru.Nu ma pot lauda ca-l cunosc prea bine,imi amintesc de perioda din anii `90 cand il vedeam si auzeam la televizor.Apoi n-am mai auzit prea multe despre el pana acum.
    Doar un miracol il poate salva din cate am inteles.
    Sa speram ca va scapa cu viata.
    Weekend placut,
    Gabi.

    Apreciază

  7. Flavius,ii doresc lui Grgore Vieru insanatosire grabnica,neamul romanesc are nevoie de poezia lui,Dumnezeu sa-l Ocroteasca! p.s. acest accident imi aduce aminte de cuplul Doina si Dan Aldea Teodorovici,Dumnezeu sa-i odihneasca! Sa ne rugam pentru ca Domnul sa ni-l lase pe marele poet roman Grigore Vieru in viata,toate cele bune Tavi,:(

    Apreciază

  8. Ca Eminescu ar fi venit pe lume chiar in 15 ianuarie nu este o certitudine; s-a ales, si, de atunci, iubitorii si neiubitorii Lui se exprima, dupa cum simt.
    Iubitorul, poate cel mai curat,luptatorul pentru Grai, Grigore Vieru,s-a dezlegat de spaime si este pregatit pentru toate.

    Apreciază

Gîndul tău

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.