Generaţia de sacrificiu 2.0

În anii ’90, după aşa-zisa revoluţie din decembrie, noi ăştia care ieşisem încă adolescenţi de sub comunism, noi „decreţeii” ne aninam cu speranţa că libertatea este un cîştig prea mare pentru a mai avea şi pretenţia de a trăi decent. Oricum eram deja bine antrenaţi cu lipsurile de dinainte… Aşa că, în folosul construirii unei societăţi capitaliste am înţeles că trebuie să strîngem cureaua cîţiva ani, cîţi să trecem de tranziţie. Fusesem generaţia de sacrificiu a lui Ceauşescu şi încă eram generaţia de sacrificiu a epocii următoare… Am înţeles, şi ne gîndeam că nu va dura mult, doar cîţiva ani, şi, gata cu sacrificiile. Dacă ţineţi bine erau nişte ani cu convulsii sociale de tot felul, cu o inflaţie galopantă, cu şomaj şi muncă la negru, cu mari ţepe… Deh, unii ziceau că „nu ne vindem ţara”, noi credeam şi strîngeam din dinţi, iar ei chiar o vindeau liniştiţi. Aşa că anii ’90 au trecut rapid iar noi tot de sacrificiu am rămas… A venit 2000, secol şi mileniu nou, alte speranţe, aceeaşi încredere… Parcă încet-încet lucrurile au început să se mai dezgheţe, să apară ceva oportunităţi. Chiar dacă, vînduţi deja ca ţară şi resurse, şi lucrători de-acum pe plantaţiile multinaţionalelor, am început să prindem şi noi ceva firimituri de viaţă bună. Parcă, în anii din urmă, am mai dat drumul la cîte o gaică la cureaua pe care o strînsesem bine pînă atunci… Începusem să avem. cît de cît, faţă europeană şi să ne dedulcim la binefacerile consumismului. Parcă ne încolţise gîndul că-i gata cu sacrificiile. Încă tineri, ziceam că am depăşit profeţia celor două decade brucaniene şi că ne vom trăi viaţa normal, adică… decent. Vedeam în copiii noştri o generaţie nesacrificată.

Hmm… ce farsă! Au venit anii ăştia, 2008-2009 şi „marea criză”. Şi ne dăm seama că noi şi-ai noştrii suntem tot de sacrificiu şi că trebuie să strîngem iar cureaua! Din nou inflaţie, din nou şomaj, iar lipsuri. Ce viaţă? O păcăleală pe altarul ălora care ne-au îndemnat mereu să ne conformăm restricţiilor. Aceiaşi, mereu, o pătură de indivizi privilegiaţi, fără doctrine şi identitate, care niciodată nu au strîns cureaua şi nici de sacrificiu nu au fost. Nu s-a schimbat nimic. Absolut nimic, de 20 de ani de încoace.

Domnul Boc, premierul, le-a transmis bugetarilor de lux, cîtă frunză, cîtă iarbă, aşa: „Pentru că într-un moment dificil, toată lumea trebuie să fie solidară cu ceea ce înseamnă cheltuirea banului public, în privinţa bugetarilor de lux, care şi-au dublat sau triplat salariile, prin sporuri şi stimulente, am un mesaj clar şi se leagă de un cîntec ardelenesc: puşca şi cureaua lată, ce premii, stimulente şi sporuri aveaţi odată!„. Să fim serioşi! De fapt cheltuielile Parlamentului şi Cotrocenilor (doar două exemple) vor creşte anul ăsta cu 22% faţă de anul trecut.. Guvernanţii nu vor avea habar ce este criza, e limpede. Vor fi sacrificaţi cîţiva, de ochii lumii, va fi sacrificată masa de bugetari cu salarii mizere oricum.
Cu riscul de a părea melodramatic, populist, inflamat, aş zice, spre final aşa: cîteva cercuri de indivizi şi interese vor creşte mai departe pe umerii încă unei generaţii de sacrificiu. Vor urzi, mai departe, spre beneficiul lor, criza noastră, o vor folosi drept pretext pentru a ne închide gura… Cred că speranţa aia care murea mereu ultima, a murit deja, pentru noi, ăştia, credulii… Iar „puşca şi cureaua lată”, paradoxal şi cinic, ni se aplică tot nouă, nu lor…

P.S. – Noul Preşedinte american, Barack Obama, spunea zilele trecute aşa: „Daca reactionam ca cetateni, si nu ca partizani, si vom incepe sa lucram la reconstructia Americii, am increderea ca vom iesi din aceasta perioada grea mai puternici si mai prosperi decat eram inainte„… Cred că şi asta face parte tot din ciclul „alţi artişti, aceiaşi placă”, în variantă americană, ori globală…

16 gânduri despre „Generaţia de sacrificiu 2.0

  1. Avem un guvern care depaseste cu mult limita bunului simt.celelelte guverne au fost mici copii pe langa actualul.
    Nu spun mai multe ca imi creste tensiunea.
    e de-ajuns sa intri pe forumul rtv si vei vedea nesimtirea in persoana daca indraznesti sa spui ceva de rau despre guvernati si presedinte.Nu conteaza ca esti neutru politic.nesimtitii,acum vor sa voteze legea cu tichetele de vacanta.
    o zi mai buna!

    Apreciază

  2. D-le @Ion, aşa e, nu trăim într-o lume perfectă, deci să ne mulţumim cu ce avem, ce ne tot dăm de ceasu’ morţii, nu? Să lăsăm lucrurile cum sunt şi ne va fi bine. Ca şi străbunicilor, bunicilor şi taţilor noştri! Noapte bună! Somn uşor!

    Da, @Gala, dilema e ştiută. Mioritismul, caragialianismul, hazul de necaz ne ţin pe loc. Îţi pare că am făcut recurs la ele?
    Cele bune!

    Apreciază

  3. D-le Flavius, imi cer scuze ca-ti spun, dar chestia cu generatia de sacrificiu e putin absurda. Strabunicii nostrii au prins primul razboi mondial si al doilea, bunicii au fost in razboiul 2 mondial plus nationalizarea,reforma monetara,cooperativizare, tatii au prins implementarea comunismului si 45 de ani de comunism, noi am prins vreo douazeci si ceva de ani in comunism si vreo douazeci in capitalismul asta labartzat, plus ca incet , incet prindem ingradirea totala a drepturilor cetatenesti. Deci, daca e sa o iei pe bune, toate generatiile de la Geneza incoace au fost de sacrificiu. Asta e natura vietii pe pamant, ca vrei d-ta, ca nu vrei. Poti sa speri doar ca in Viata de Apoi va fi mai bine! Noapte buna!

    Apreciază

  4. pare-se ca romanul nu se dezminte de statutul lui
    face in continuare haz de necaz ; sa fie asta solutia de iesire din criza sau tocmai motivul care ne face sa cadem din ce in ce mai mult in groapa generatiilor de sacrificiu?
    ma intreb uneori daca mioritismul si caragialenismul nu sunt motivele stagnarii noastre…
    o seara buna Flavius !

    Apreciază

  5. Seara buna @Spartacus
    Adevărul ăsta e, cum spui, „cei privilegiaţi nu au fost niciodată generaţie de sacrificiu”… Privilegiile, după cum se ştie, s-au cumpărat dintotdeauna,cu bani sau cu influenţe… Cei ce nu au avut parte de aşa ceva au rămas de sacrificiu…
    Da, suntem braşoveni, Spartacus, şi eu şi Padrino, şi nu numai, şi încercăm să înţelegem ce şi de ce ni se întîmplă. Mai putem vorbi şi despre sugestia ta.

    Bun găsit şi ţie @dobrogeanug
    Să reacţionăm, aşadar. Noi ăştia care scriem o facem într-un fel, nu suntem indiferenţi… Tu spui să ne organizăm, să propunem legi, să ieşim în stradă, să ne opunem, să facem, ştiu eu, o revoluţie… Să nu fim pasivi, aşadar. Dar te întreb: nu ai văzut pînă acum destule manifestaţii, destule ONG-uri? Cu ce folos? Unde au greşit ei şi unde ar putea puncta alţii ca să fie luaţi în seamă? Dacă ai sugestii, exprimă-le, reacţionează, nu te mulţumi doar să îndemni: „organizaţi-vă!”. Sau poate faza cu acel cuţit ajuns la os nu e valabilă pentru toţi semnatarii?

    @Aşa e, Ciprian! Să nu mai fim sclavi. Asta e ideea. Dar nu mă refer doar la planul personal, la felul de fi al fiecăruia, individual… ci la noi toţi… Se poate?

    @Anamaria, atitudinea e cea despre care spui: să nu depinzi de nimeni. Într-o măsură mai mică sau mai mare trebuie să ne iasă faza asta, dar aşa cum ziceam nu de ajuns pentru a nu mai fi consideraţi, toţi, de sacrificiu 🙂

    @Oceania… întrebarea ta se adaugă întrebărilor mele, iată, doar puţin retorice…

    @Anna, hai să rămînem, pe mai departe, optimişti chiar dacă nu mai părem să fim aşa…

    @Da, Gina… mereu este vorba despre copiii noştri şi niciodată despre noi… De aici toată amăreala asta. Nu credeam să ajungem şi noi să învăţăm chestia asta… „Nu credeam să învăţ…”, ştii tu :)…

    @Padrino, fratello, mă bucură mult, mereu rîndurile tale, ştii asta… „Sacrificiul a devenit condiţia noastră existenţială” e bună de moto la actul constitutiv al acelei asociaţii despre cere vorbeşte Spartacus. Nu, nu sunt un „zeitgeistist”, sunt acolo destule aiureli, aberaţii, însă sunt convins că „ezistă” alte „ezplicaţii” la toate, ba chiar le ghicesc. 🙂 „Mămiţica ei de speranţă!” 🙂 Toate cele bune! Te îmbrăţişez.

    @Ruxi… eu tocmai asta vreau să demonstrez că am început să nu ne mai complacem…

    @Tavi, îmi aminteşti de gloanţele alea de la Modarom, urmele lor încă sunt acolo… Am fost pe acolo, atunci (într-o ipostază sau alta) şi credeam că facem istoria… Nu prea a fost aşa. Măcar de am fi învăţat ceva din acea istorie, să nu fim obligaţi să o retrăim…
    Cele bune!

    Vă mulţumesc pentru posibilitatea încă unei dezbateri, acesteia, în aşteptarea altora. Nu fără finalitate.

    Numai bine!

    Apreciază

  6. @dobrogeanug
    Ai dreptate! Insa vad o oarecare inocenta, sa nu ii zic naivitate. Nu cred ca esti parlamentar, insa, ca daca ai fi nu ai sta aici pe blog. Ti-ai numara afacerile. Ei si atunci, cum crezi ca putem noi aboli sclavia acestui secol, ale acestui tip de societate romaneasca???? Iti vorbeste unul care a incercat si si-a mincat tineretea si sanatatea incercand. Aveam 20 de ani la Revolutie si asemeni voua am sperat…am incercat, am luptat si am fost silit sa recad in acelasi noroi ca inainte. Ba mai rau, pentru ca atunci daca te miscai cumva puteai accede. Chiar daca in limitele permise de acea societate.
    @Flavius / Il Padrino.
    Respecte oameni buni. Inteleg ca sunteti din Bv. Nu? Pai hai sa facem ceva concret. Idei vad ca sunt. Posibilitati de manifestare asemenea… Finalitate ma indoiesc eu ca va exista. Uite, putem face o asociatie cu personalitate juridica…ea va avea un cuvant mai greu daca implicam pe cine trebuie si o implicam unde trebuie. Ca initiativele legislative nu vin pt ca 2 su 2 mil de oameni vor ceva. Sa vim seriosi. Vin pentru ca exista interse puternice.
    Generatia de sacrificiu suna bine, insa sa stiti voi ca de cand exista societatea umana pe lumea asta, absolut toate generatiile au fost de sacrificiu. Parintii, bunicii, stra…stra…stramosii. Si nu numai in tara asta. Ceea ce a facut ca unii sa fie generatie de sacrificiu a fost numai si numai clasa sociala. Cei privilegiati nu au fost niciodata generatie de sacrificiu. Si asta asa va fi in vecii vecilor. Eu stiu vreo societate umana care sa fi mers spre mai bine. Toate au mers in declin…ma refer la un etalon temporal mai larg.
    Deci, daca vi se leaga ceva, aveti mailul meu. Putem dezvolta…

    Apreciază

  7. @Ruxandra Lungu
    @Ciprian Blidaru
    Corect. Fiecare trebuie sa se gandeasca ca daca nu reactionam intr-un fel practic(blogurile sint utile, dar nu ajung), nu se va schimba nimic.
    Trebuie sa vina fiecare in parte cu propuneri de genul: lege privind transprenta licitatiilor publice, raspunderea functionarului public, unirea voastra in ONG-uri, comuicate de presa, organizarea de mitinguri, etc…
    Probabil ca pana nu iti ajunge la os, nu reactionezi.

    Apreciază

  8. stiu dintr-o postare ma veche ca te-a ‘marcat’ Citadela lui Saint-Exupery;
    nu voi aminti acum de acea Cale a Laptelui, construita pentru cei care nu au vazut stelele si care, inghitita de travee uriase,ar putea fi considerata ca fiind sacrificata; nu!!; pentru ca traiesc intr-o lume in care ma simt mai aproape de Zita lui Caragiale pe care nu am suferit-o in scoala, dar zau ca imi vine sa zic si eu : ‘nu depind de nimeni’

    zile frumoase!

    Apreciază

  9. E curios dar, de cand a intrat comunismul la noi in tara, multe generatii s-au numit de sacrificiu. Si mama imi povestea ca se considera ca facand parte din generatia de sacrificiu. Acum mai nou si copii nostri vor zice acelasi lucru. Toata viata n-am auzit decat ca trebuie sa sacrificam prezentul pentru viitor, un viitor care intarzie. Oare la noi e vorba de o perpetua generatie de sacrificiu?

    Apreciază

  10. Adauga generatia care au luat in plina figura „binefacerile” ceausiste ale anilor’80, perioada a tineretii mele timpurii pe care eu o numesc „gaura neagra” sau „groapa cu noroi vascos”, acea parte a acestei generatii care nu „murise de tot” in 1989 si care mai avea puterea de a se adapta si de a spera, adauga-i si pe cei nascuti in preajma lui 1989, care au acum 20 de ani si au gustat din alte „trufandale” sau aceleasi in alt ambalaj, cei pe care s-a experimentat, fie si numai in in invatamant, cate o „idee”, mereu alta, generos emulata la 4 ani, cei care poate ca nici nu stiu ce-i aia speranta, cel putin pe domeniul la care se refera postul tau…
    Ma stiam un personaj optimist, uneori pana la absurd. Incep sa ma „vindec”. Realismul triumfa.
    Obama? Nu vreau sa ma dau mare, poate doar inceputurile triumfatoare ale realismului meu o fac : nu am crezut nici un moment ca este altceva decat o marioneta, si nu neaparat pentru ca am vizionat si eu Zeitgeist.
    Oh, poate ca ar trebui sa-mi cer scuze pentru tirada.N-o fac pentru ca trebuie sa recunosc faptul ca uneori pot sa „fac mult mai urat”. Nu ca asta ar si folosi la altceva decat la o usurare de moment.

    Apreciază

  11. Incerc o mare parere de rau citind insemnarile cuiva, care are varsta unuia dintre fiii mei; credeam ca nu voi mai auzi niciodata chestia asta cu ” sa strangem cureaua’, cum mai credeam ca a fost suficienta generatia din care fac parte ca generatie de sacrificiu.Totusi,ramane totdeauna loc pentru speranta..copiii vostri trebuie sa aiba tel,motivatie…

    Apreciază

  12. Salve, Flavius
    Mari adevăruri grăişi, fratello….Nenea Ilea cu a sa nuiere tre’ să schimbe refrenul aista aşa de popular cu( l-am auzit prin urbe..) „puşca şi cureaua lată, ce bărbat îs, DEOCAMDATĂ” ….Haz de necazu naţiei ăsteia prăpădite şi „timonată”
    ( iertaţi invenţia) de cârmaciul cel veşnic „ambetat” de aburii puterii( şi-a zemii de ploşniţă, după cum zic vocile care ştiu pasiunile lu neica Popeye cel Cumplit)….Nenea Dante zicea odată, bucurându-ne cu “binefacerile”Infernului ( său) că Sanza speme vivemo in disio, adicătelea, fără speranţă, trăim în dorinţă….da fir-ar mămiţica ei de speranţă, până când s-o mai aştepţi şi pe cucoana asta şturlubatică, Speranţa?…Că nu mai vin, mai deloc, împlinirile în plan social pe mândrele noastre meleaguri….„Esenţialul lumânării nu este ceara care lasă urme, ci lumina” spunea musiu Antoine de Saint Exupery…aşa că, totuşi, tre să trăim cu speranţa că o fi vreodată mai bine şi pentru noi, (bip)limea. De prea mult timp însă, sacrificiul a devenit condiţia noastră existenţială, desemnând una dintre dimensiunile noastre cotidiene, cu valoare, negreşit, istorică. Căci generaţii la rând au fost nevoite să se supună acestui principiu care guvernează societatea, economia, viaţa, conştiinţa şi, invariabil, instituţia guvernamentală ne dă cu tifla…de pe la Burebista încoace parcă e tot la fel…..iar mioritica noastră limbă pare să se încâlcească în indescifrabile raţionamente care, orice am spune, reprezintă modul său de a reacţiona la o societate a constrângerilor şi renunţărilor. D-aia mai tre’ câteodată trasă şi o înjurătură cu nădufu de rigoare….adresată celor ce ne păstoresc şi, câteodată,- de ce să nu fim sinceri?- tre să ne-o adresăm şi nouă….poate o merităm şi noi că suntem aşa impasibili şi o punem pe eterna mioriţă-laie pe post de icoană mentală… Care este în fond orizontul sacrificiilor fiecăruia dintre noi şi care adevăratele lor dimensiuni? Cât de adânci şi pe câte alte generaţii se vor întinde? Nenea Brucan, sireacu…ne-o trase cu anii lui de schimbare şi el a tulit-o….Dacă privesc înapoi biografia generaţiei căreia îi aparţin, pot afirma că destinul acesteia, şi nu numai al ei, este cel al unui neîntrerupt şir de sacrificii.Generaţiile mai noi ori mai vârstnice sunt supuse altor sacrificii, cerându-li-se clemenţă, ca şi când aceasta ar fi condiţia de viaţă, nu doar a unui secol, ci a unei istorii. Asta e, generaţiile trec, sacrificiul rămâne!Mai nou văd că ai început să dai crezare unora din afirmaţiile din Zeitgeist….Adicătelea, trebuşoara cu Obămelu nu-i chiar aşa curată precum părea la prima vedere pentru ţugulanu’ american şi cel planetar…..Adu-ţi aminte de Titanic Vals, piesa aia de teatru faină tare unde zicea soţioara catindatului ce nu se voia a fi ales: „las’ că te alegem noi…în urnă intră cine vrea şi iese cine trebuie!”…Ur(n)ma scapă turma!
    Să îţi fie bine!
    Tanti salutti e un affetuosa stretta di mano!
    Il Padrino

    Apreciază

  13. Flavius si cand te gandesti,ca daca nu erau patru soldati care ne-au trantit in decembrie 1989,cand se tragea de la Modarom,sau de pe Timpa,am fi putu fi impuscati,credeam ca noi o sa fim ultima generatie de sacrificiu dar vad ca blestemul pamantului nu se termina pentru generatiile viitoare,sa avem macar speranta ca aceasta moare ultima,weekend placut Tavi:)

    Apreciază

Gîndul tău

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.