Blogodegradabilii…

Nu sunt nici primul, nici ultimul care vorbeşte despre bloggeri şi bloguri. Nu o fac nici prima oară şi nici ultima oară, probabil… Recunosc, încă o dată, că lumea asta are un anumit farmec şi crează… blogodependenţă. De cînd  răsfoiesc felurite bloguri am remarcat cîteva genuri: poetice – literare, jurnalistice – pe surse, jurnalistice – de opinie, de nişă – specializate, de vedetă, jurnale roz şi bloguri bricolate (însemnări cotidiene despre tot şi toate, de cele mai multe ori pe stilul copy & paste, şi în definitiv, despre nimic).  Motivaţiile pentru care unii şi alţii aleg să se producă pe un blog sunt şi ele destule şi ţin de personalitatea, de cultura, de necesitatea evadării într-un spaţiu mai larg de comunicare ori de frustrările şi teribilismul autorului. Se spune că în România sunt vreo 30.000 de bloguri. Şi mai este la modă o formulare: „multe bloguri, puţini bloggeri” – uzitată mai ales de aceia care ţin să separe blogosfera, cu o sîrmă ghimpată, între o „elită”, a bloggerilor, şi restul lumii, pleava, non-bloggerii. Se uită însă că, funcţional, blogosfera este un teritoriu liber, o… ţară a tuturor şi a nimănui.

Ei bine, în această lume în care „se blogăreşte” cu frenezie, în care se nasc pasiuni şi concursuri cu premii, în care se reinventează comunicarea şi literatura, în care se subminează textul tipărit, în care se anulează şi se construiesc valori, este imposibil să nu îşi facă loc texte penibile, agramate, aprecieri de Gîgă, inimioare roz, împroşcări cu rahat şi puţoisme. Oricît de scrobiţi ar vrea unii să se poarte pe aici, cu mănuşi şi frac, nu vor reuşi. Cei cu ficatul fin şi care se declară oripilaţi la întîlnirea mirosurilor grele şi care îşi ascund nasul în batiste de mătase nu au decît să acţioneze „close tab”. Telecomanda şi libertatea alegerii funcţionează perfect şi aici ca şi în cazul altor medii. Acesta este peisajul în care ne mişcăm.

Cu toate astea nu pot să nu pledez pentru bunul-simţ, gramatică şi lăsarea bocancilor la intrarea în blogosferă. Spun, din nou, asta considerînd că ne aflăm într-un spaţiu care, public fiind, ar trebui să se subordoneze respectului. Vorbesc  despre cei şapte ani de acasă. Şi am făcut toate aceste consideraţii în urma unor întîmplări obişnuite pe aici, cu nimic altfel decît atîtea alte gesturi mitocăneşti şi laşe, uneori anonime, cu care ne întîlnim cotidian, pe stradă, la job sau în piaţă. Întîmplări provocate îndeobşte de indivizi cu educaţie de gang care, lipsiţi fiind de argumente, nu sunt în stare de altceva decît să-şi etaleze muşchii în faţa unor persoane, a unor experienţe de viaţă ori profesionale, despre care nu ştiu absolut nimic, să le judece şi să dea verdicte de la înălţimea teribilismului lor infantil. Înălţimea genunchiului broaştei, desigur! Din păcate, aberaţiile pe care le produc dintr-o nesfîrşită încredere în sine, şi în „spatele” pe care îl posedă, îi fac pe aceştia să contribuie la apariţia unei noi tagme toxice: blogodegradaţii. Astfel, genul despre care vorbim se dovedeşte a fi nu numai fermecător ci şi uşor… blogodegradabil.

Din fericire, sictirul :), indiferenţa, pe care le manifest faţă de aceste specimene, faţă de aceşti spammeri, sunt… degresante – ţin de necesara salubrizare a mediului! –  şi enervante, pentru ei, desigur!

26 de gânduri despre „Blogodegradabilii…

  1. Bună @Lumsa…
    Mulţumesc pentru gîndurile tale. Exagerezi un pic… Aş vrea să putem şi în viaţă să „banăm” să dăm „delete” mizeriilor…
    Toate cele bune!

    Apreciază

  2. 🙂 tu scrii frumos si patimas, flavius. de aceea te si citesc uneori… cu toate ca la subkectele cu specific national sunt in aer. totusi, pasiunea, nu numai civica si nationala, cu care-ti tii tu blogul este impresionanta… eu ma simt copilul ploii cu motivatia mea de a-mi tine un blog. oricum, bine ca nu intru in categoria botezata de tine… 🙂
    cert este insa ca traim intr-o lume atat de variata, incat era absolut normal ca si imaginea ei virtuala sa fie asisderea… ba inca sunt de parere ca aici, in virtual, avem un mare avantaj – sa-i ocolim, scoatem din blogroll, ban-am etc samd. pe cand in lumea reala… scapa cine poate!

    Apreciază

  3. Servus,Flavius!
    Nu vizitez foarte multe bloguri si nici nu sunt o bloggerita vestita,dar incerc in cele doua bloguri sa aduc subiecte care mi se par interesante si utile.inrunul adun stiri diverse,in celalalt sunt multe povesti de suflet.Si obligatoriu le ilustrez cu imagini sugestive! 🙂
    Mai rar am gasit mizerii de comentarii,dar se intampla uneori.Am gasit multe multumiri si chiar am ajutat intrucatva.
    Insa daca intri pe forumuri (intrun loc mai trec si eu rar),injuraturile si jignirile sunt ceva obisnuit.
    Asta e societatea noastra,unora le lipseste bunul simt,mai ales cand e vorba de sustinatorii politici. 😦
    Somn usor!
    Gabi.

    Apreciază

  4. Servus, @Gala…
    Esti singura care a facut legatura cu „Pulp fiction” :). Sunt convins ca specimenele se vor autoexclude ori se vor izola în grăfina lor zoologică 🙂 Este evident ca suntem realisti si că vom urma mai departe cursul izvorului
    Numai bine!
    @Gina… Este o lecţie pe care noi am învăţat-o, alţii nu, treaba lor: „tratează-i pe ceilalţi aşa cum vrei tu să fii tratat”!…
    @Manon… Da, despre educaţie e vorba, iar aici putem naşte interminabile polemici. Pînă una alta cred ca este important că noi ne raportam la ceva trainic si ca ne constituim, fie si doar virtual, într-un cerc al acestei trăinicii… Aşa cred.
    O seară frumoasă!

    Apreciază

  5. Inca nu a fost nevoie sa ma baricadez cu asistenta la fiecare mesaj, eu foarte comoda din fire, am preferat cine are ceva de spus sa vina sa spuna, poate fi si impotriva daca e la subiect si are justificare corecta.

    … dar respectul ar trebui sa existe indiferent de interventie. Ca e real, ca e virtual tot oamenii vorbesc / scriu. Profesori, parinti educati copiii sa fie responsabili, mai respunzatori, mai umani!!!… caci generatia noua are multe probleme in acest sens. Noi am crescut putin altfel si vedem cu alti ochi acest fenomen virtual.

    Apreciază

  6. Respect si pretind acelasi lucru.
    Scriu pentru ca eu cred ca am inca multe intrebari, carora nu le-am gasit raspunsuri si am cate ceva de spus.
    Am simtul masurii si al umorului,dar nu accept bascalia si lipsa de respect fata de limba romana.

    Apreciază

  7. de cand lumea toate padurile au uscaturile lor
    o data uscate vreascurile se iau si se pun pe foc 🙂
    asta ar trebui sa se intample si cu o parte din blogosfera 🙂
    te asigur ca-si dau foc singuri incet incet cei care intra cu bocancii peste tot
    insa realisti find ne dam seama ca vor ramane si uscaturi si verdeturi
    important este sa nu ne amestecam talpile curate iesite din apa izvorului cu bocancii plin de noroi
    iar pulp fiction relevant exemplu
    o zi buna flavius

    Apreciază

  8. Bună @Anna…
    Realia şi Virtualia… inspirate linii de demarcaţie. Nu, nu m-a supărat ea, Virtualia 🙂
    Servus @Gadjo… 🙂
    Inocenţă? Te asigur că m-am vindecat de ea de mult…
    @Claudia…
    Poate că impulsul de a scrie asta mi-a fost declanşat de intimplare si de o constatare recenta. De supărat însă nu avea cum să mă supere aşa ceva. Am un „insectar” plin de mojicii puse la uscat 🙂
    Salve fratello, @Padrino!
    Uite asta chiar e o idee, un subiect despre care poate voi scrie: cimitirul blogurilor, crematoriul cu bloguri sau poate despre un musiu autopsier de bloguri. Merci pentru… Napoleon 🙂
    @Cristian… limba română şi bunul simţ devin, iata, idealuri… si unii consideră asta ca fiind normal… Eu voi continua să mă revolt pe faza asta chiar dacă mulţi mă vor trimite la mănăstire pe faza asta 🙂
    @Oceania… blogodegradarea îşi merita cuvîntul 🙂
    Servus, @Stefan… să stii că mă tentează procedeul tău, si aşa, pentru deconectare, citeodata ar trebui exersat. 🙂
    Bună, @Mihaela… aşa e, esenţiale sunt punctele cîştigate!
    @Vania… nu numai pe wordpress! 🙂
    Servus, @Lollitta…
    E firesc ca lucrurile si oamenii sa se cearnă. E bine că, acolo, la tine… nu ai parte de intruşi care să se apuce să îţi… vopsească clanţa, uşa, geamurile 🙂
    @Oana, bună!
    Chiar nu e vorba de critică aici, critica e… constructivă. E vorba de mitocănie, de tupeul jegos al unora care cred că sunt interesanti cîns neuronul le dictează să îşi dea cu părerea despre cineva, sa pună ştampile fără cea mai mică idee despre persoana respectivă. Dincolo de constatarea evidenţei, chiar nu contează. 🙂
    @Maminineta… eu cred că toate întrebările au răspunsuri. Aici, realizez că efortul întrebării şi răspunsului este… supraevaluat.
    Salve, @Osterhase… chiar sunt de urmărit aceste aspecte sincere şi pozitive…
    Ciao, @Tavi!
    Cred că tagma aste e de cînd cu blogurile, ba chiar de cînd lumea 🙂

    O zi frumoasă!

    Apreciază

  9. Impreuna cu mai multi amici mai mult sau mai putin virtuali, am incercat de nenumarate ori sa facem o separare, sa judecam Realia vs. Virtualia (sunt termeni care pentru cei despre care vorbesc au intrat in vocabular, dar nu cred ca se cer explicati pentru cei ce nu cunosc discutiile, cred ca este destul de clar). Ei bine, este evident ca cele doua spatii se intrepatrund, ca , desi exista o linie de separatie intre ele, venim in Virtualia cu ceea ce suntem in Realia, indiferent de categoria in care se incadreaza blogurile noastre, indiferent de nivelul, „scriitoriceste” vorbind, la care se situeaza ele.
    Te-a suparat Virtualia, Flavius, asa imi pare… 🙂 desi nu stiu despre ce este vorba, concret, Realia m-a cam „inghitit” in ultima perioada…
    Gandeste-te de cate ori te-au suparat aceleasi lucruri in Realia…Virtualia este populata tot cu oameni. 🙂

    Apreciază

  10. hm, ma gandeam cine te-a suparat si incep sa am o banuiala 🙂 mie mi se pare ca zona netului e mai toxica decat oricare alta – imi aduc aminte ca pana la moderarea comentariilor pe site-urile media online, toate comentariile erau pline de injuraturi si pe langa subiect; forumurile la fel si acum blogurile.
    n-am nimic cu exprimarea frustrarilor prin intermediul blogurilor, pana la urma mai bine asa, decat in alt fel, dar cred ca atacurile personale doar pentru traficul blogului propriu denota multe… si nimic de bine…

    Apreciază

  11. Salve, Flavius…
    Aferim, boierule, că bine le mai ziseşi…ca întotdeauna, de altfel…Celor care intră cu bocancii murdari în „blogosferă” le sugerez călduros să-şi aducă aminte de remarca celui ce spunea că cimitirele-s pline de „oameni de neînlocuit”…Nenea Bonaparte ştia el ce ştia…
    Să îţi (vă, e) fie bine!
    Una affetuosa stretta di mano!
    Il Padrino

    Apreciază

  12. „Cu toate astea nu pot să nu pledez pentru bunul-simţ, gramatică şi lăsarea bocancilor la intrarea în blogosferă” – mă alătur şi eu demersului tău, fiindcă de foarte multe ori descoperim cum se intră cu bocancii plini de nori în această lume a blogurilor. Limba română agonizează de foarte multe ori, iar în ceea ce priveşte bunul simţ sunt exemple sugestive că acesta este o noţiune perimată pentru mulţi. Dar nu putem să generalizăm, mare parte a blogurilor sunt locuri pe care le vizitezi cu plăcere…

    Apreciază

  13. Flavius, iti recomand o atitudine cat mai flexibila, asa … ca in judo. Il lasi pe energumen sa se arunce cu capul inainte, flexezi o idee din talie, cat sa-i faci loc sa treaca. Este amuzant si instructiv sa-i aplici una, doua usturatoare dupa ceafa mitocanului, in momentul exact cand zboara pe langa tine…

    Apreciază

  14. Buna Flavius!
    Imi permit sa-ti spun pe nume nu din lipsa de respect, ba din contra cu respect pentru ce faci si mai ales cum. Eu sunt noua in aceasta lume si cred ca ma incadrez intr-una dintre categoriile sesizate de tine :). Intradevar, fiecare aduce cu sine in acest spatiu o parte din lumea sa exterioara, interioara sau ambele. Unii ”blogodegradaţi” ( :)), sub aparentul anonimat cred ca pot sa faca lucruri de care, cu siguranta, nu sunt mandrii (altfel de ce si-ar ascunde identitatea?!) si nu pot sa-si asume ceea ce fac, altii din contra sunt mandrii de ceea ce fac si se afiseaza in mod clar si violent. Chiar daca suntem intr-o lume virtuala suntem totusi intr-o ”lume” in care se regaseste tot ce tine de natura umana! Ar fi ideal ca aici fiecare sa vina cu respect pentru ceilalti si pentru sine, dar, ca si in lumea …reala, asta se intampla doar cu cei care sunt educati in spiritul respectului. Asa cum ai remarcat si tu avem totusi o optiune: a alege. Este un punct gastigat!

    Apreciază

  15. 🙂 drept graiesti! insa eu am ajuns la concluzia ca fiecare scrie pentru tipul de public pe care vrea sa il intalneasca. eu sunt cam de un an in blogosfera si din fericire inca n-am avut parte de troli sau alte specimene care sa ma deranjeze. lumea e formata din tot felul de oameni si e normal ca si oferta sa fie pe masura

    Apreciază

  16. Din păcate, tocmai zilele trecute am dat de un astfel de blog, unde întâmplător sau nu, am citit nişte rânduri, nu tocmai drăguţe legate, culmea, de blogul tău. Probabil că eşti la curent deja, dar nu asta contează.
    De vreun an, de când scriu, s-a întamplat o singură dată să mi se critice blogul, de un personaj căruia i se părea prea colorat. În fine, nu ţin doliu după nimeni şi nimic, iar viaţa trebuie privită în culori, căci altfel devenim cei mai ursuzi.
    Cât despre metodele tale de luptă împotriva blogodegradării, ce pot să zic:))

    Apreciază

  17. Flavius,cand am dat pentru prima data de asemenea bloguri nu mi-a venit sa cred,am intrebat-o pe fetita mea ( eu nefiind o specialista )si mi-a raspuns asa,, Mami ai avut noroc, blogurile citite de mata sunt ale unor persoane cu mult bun simt,cunosc respectul de sine si de ceilalti,bucura-te ca nu cunosti prea multe lucruri despre calculator,altfel ai avea o multime de intrebari fara raspunsuri,,

    Apreciază

  18. Cei 7 ani de acasa ar trebui sa ne insoteasca oricand, pe net sau la coada la impozite, la semafor sau in discoteca. Cine se scapa atat de usor de ei poti fi sigur ca o face si in viata de zi cu zi. La urma urmei nu face decat sa fie sincer, deci… asa-i ca am gasit ceva pozitiv si in mitocanie? :))

    Apreciază

Gîndul tău

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.