Eterna, fascinanta, fabulospirituala…

Am văzut, aici, şi aici ce şi cum este cu brandul Braşovului… În felurite comentarii, s-a adus inevitabil vorba şi despre brandingul de ţară. Ca un făcut aflăm că odiseea merge mai departe. Ministresa Turismului, Elena Udrea a anunţat că luni se va lansa licitaţia pentru brandul nostru, turistic, de ţară. Se pare că tentaţia de a-şi marca teritoriul şi de a lăsa semne posterităţii, a temporarilor locatari ai puterii, este în România mai tare decît oricare alta şi nu are nicio treabă cu banii cheltuiţi, periodic, pentru asta. Mai mult, iată că brandingul este la modă, toată lumea începe să se priceapă la aşa ceva şi să îşi dea cu părerea. Istoria branduirii României este captivantă şi poate fi uşor reconstruită de pe ici pe colo. Am avut o „Eternă şi fascinantă Românie„, am avut un „Fabulospirit„, cred că au mai fost şi alte tentative, unele trecînd invariabil prin teritorii bîntuite de Dracula (îndrăgit, iată, şi de Agathon şi de Udrea). Am zărit chiar realizări reuşite, după părerea mea. Însă, tipic româneşte, sau ca în povestea cu Ana şi Manole, lucrurile s-au oprit prin felurite fundături. Şi s-a vorbit de mulţi bani, de la trei la 10 milioane de euro pentru creatorii de brand, implementarea acestuia adăugînd sumelor alte zeci de milioane…

Sunt tare curios ce va ieşi şi din acestă poveste şi cine va „cîştiga” proiectul (iată, totuşi licitat măcar, nu ca la Braşov!). Sunt curios să văd şi să aud cum şi prin ce ne vom defini de anul ăsta şi dacă „produsul România” va purta asupra lui amprenta unei mărfi de… criză şi adresată unei lumi băgate în criză. Se va merge pe tradiţionalism ori pe ceva futurist, pe cărări bătătorite sau vom avea parte de îndrăzneală? Şi, mai ales, vom reuşi, noi ca români, să bătem ceva în cuie, să ducem un lucru la bun-sfîrşit, să putem defila cu o imagine care să intre în mintea planetei nişte ani de acum înainte? Imaginea noastră despre noi înşine, mai mult sau mai puţin fascinanţi ori narcisistic fascinaţi! Aş zice că brandul nostru, dincolo de a fi miraculos sau mioritic, mîzgălit sau pictat, poezie sau proză, ar trebui să stea, în sfîrşit, sub semnul încrederii şi seriozităţii. Ne-am putea vinde astfel? 🙂