Cum am descoperit… antropoblogia

După şase luni de… blogăreală am o curiozitate: cîte dintre cele despre care am scris au avut o evoluţie cît de cît aşteptată de mine? Sau cîte naivităţi am spus şi mi-au fost contrazise de realitate? Şi mai sunt curios asupra a ceea ce credeam eu că ar trebui să fie acest genunchi al lumii şi încotro m-au dus evenimentele şi cuvintele de fapt…
Da, strada spre care duce Strada Sforii a fost asfaltată între timp, iar eu scriu aici tot fiindcă prea mult timp nu mai scrisesem şi aveam nevoie de o astfel de… salubrizare prin scris. În slalomul meu printre zilele de suflet şi cele de cotidian şi politică observ că jaloanele, constantele, au rămas cam aceleaşi dar s-au schimbat polii: pînă la urmă demagogia evenimentelor m-a convins că minciuna şi praful în ochi sunt româneşti prin definiţie. 🙂 Între timp suntem robii FMI-ului şi salariile profesorilor nu s-au mai majorat, cu voie de la Preşedinţie, chiar dacă Băsescul considera nerespectarea promisiunii ca imorală!

Campania electorală pentru uninominalii noştri parlamentari a trecut de mult. Mă aşteptam chiar să-mi văd parlamentarii de cartier pe aici, pe stradă, ba la dat zăpada, ba la curăţenia de primăvară! Ei, aş! Curată naivitate… Deja ne pregătim de alte parlamentare şi probabil am uitat deja promisiunile făcute… preş! Pe la mijlocul lui noiembrie, 12 mineri mureau la Petrila. Scriam atunci că „zilele astea vor trece şi oamenii ăia vor rămîne acolo cu moartea lor şi în mizeria lor şi vor suporta…” Am avut dreptate. Pare-mi-se că au fost găsiţi nişte vinovaţi printre directoraşii de acolo. Pentru presă însă odată trecută emoţia momentului subiectul nu a mai prezentat interes. Ce mai ştim despre cele întîmplate, despre vinovaţi? Ce s-a schimbat din viaţa oamenilor de acolo? Nimic!

După alegeri am avut senzaţia că Alianţa DA va renaşte. Atunci mi se părea absurd. Dar şi mai absurdul s-a produs: alianţa PDL+PSD! În domeniul ăsta e greu să prevezi jocurile. După cum merg lucrurile, guvernarea actuală se va rupe din foamea de puncte electorale. Şi ne vom întoarce de unde am plecat, fără niciun folos pentru noi, însă desigur cu folos pentru ei! Mai încolo, luînd pulsul Internetului găsisem un site, de respiraţie europeană, care mă intriga prin imaginea proastă alocată României. Nişte europarlamentari au sărit şi ei. Aici lucrurile s-au îndreptat spre bine. Site-ul era în probe. Prea mă avîntasem, lucrurile s-au lămurit. Acum suntem şi noi mai în rîndul lumii…

Ca un făcut, de la începuturile genunchiului lumii şi pînă aici, criza a fost cuvîntul care mi-a inoportunat aproape toate textele. Nu am vrut să cred în ea, în criză, am încercat să o minimizez tot timpul dar îmi dau seama că am cam pierdut meciul ăsta. Dar tot mai cred într-un soi de teorie a conspiraţiei, ca buton declanşator al cursului lucrurilor.

Am fost indignat de jaful de la Braşov, de moartea unui nevinovat şi idealist braşovean. Am scris despre acele momente aici şi aici… Însă telenovela s-a cam rupt şi nu ţin minte să fi auzit că bravii noştri poliţişti ar fi rezolvat cazul. Nu că ar fi ceva nou în asta pe aici dar… 🙂 Indignat am fost şi de tragedia lui Marian Cozma şi de felul în care media tratează suferinţele pentru rating. Acolo criminalii nu sunt ceva aproximativ, în schimb presa funcţionează la fel: vinde tragedii pe tarabă. Nici nu mă aştept să se schimbe ceva în chestia asta…

În plină iarnă m-a entuziasmat o campanie. Cea pentru finalizarea Bibliotecii Naţionale. Am semnat o petiţie, mi-am dat şi aici cu părerea şi am participat la comentarii însufleţite. Nu am auzit însă ca lucrurile să se fi rezolvat şi cu atît mai puţin ca oarecine să pună undeva „un leu pentru Ateneu!” 🙂 La un moment dat a părut că această construcţie va intra într-un grafic, aşa spunea ministrul Paleologu… dar am senzaţia că lucrurile sunt tot departe de a se rezolva, din varii interese. C-aşa-i în tenis! Şi în cultură, după cum bag seamă!

Mai „spre zilele noastre” chiar mi s-a părut că povestea brandului Braşovului era o ştire. A fost mare agitaţie prin blogosferă pe subiectul ăsta. Firesc, cînd e vorba despre patriotismul local. Cred, din păcate, că am avut dreptate: „creaţia” a fost de conjunctură, pretext pentru delegarea unor funcţionari la nişte tîrguri. Fiindcă nu am mai auzit de brand şi nici nu l-am văzut instalat la loc de frunte prin Braşov. Aştept însă România şi sper să nu fie şi în afacerea asta doar un subiect de… „prădăciune”.

Apoi, m-am întristat sincer la auzul ştirii privind boala lui Cristi Minculescu. Am fost, recunosc, un pic circumspect. Acum mă bucur auzind că este pe drumul bun, mă bucur că din şirul de evenimente pot fi şi unele pozitive. Asta îmi redeschide apetitul pentru optimism, ca şi primăvara de altfel 🙂 Optimist aş fi vrut să fiu şi în cazul scriitorului Alexandru Vakulovski. Am semnat şi pentru el o petiţie şi mi se pare jenantă tăcerea autorităţilor pe tema asta, mai ales acum cînd împrejurările legate de Basarabia ar fi putut duce la rezolvarea cazului, ba chiar ar fi adus şi ceva capital electoral celor ce ar fi ştiut să mînuiască situaţia. Cred însă că soarta petiţiilor on-line este una tare ingrată…

Cam astea sunt parte din momentele de pînă aici. Voi mai fi uitat destule. Privind în urmă constat că, din păcate, blogul este şi el ca un ziar, se uită repede cele scrise mai demult şi se citeşte doar ultima pagină, prezentă şi de fapt divers, nu şi cele trecute şi mai greu de văzut… Dar sunt încîntat şi că blogul, în… „antropologia” lui este o bună unitate de măsură a timpului, a timpurilor, a felului cum le văd şi le scriu. Voi face, periodic, astfel de recapitulări prin textele mele mai vechi, cum voi mai face uneori şi bricolaje printre textele prietenilor din blogosferă. Chiar cu riscul de a fi categorisit drept „compilator” de către unii vecini de pe aci, eu unul, aş crede mai curînd că încet-încet încep să devin un fel de… antropoblog! 🙂

PS. – În schimb, dincolo de toate şi din… toate rămîne… muzica!

13 gânduri despre „Cum am descoperit… antropoblogia

  1. Seara bună
    @Paul, @Maminineta, @Gina, @Ion, @Tavi, @Stere, @Mircea, @Teo, @Lollitta, @Nea Costache, @Anamaria, @Simona… cred că una dintre marile probleme este aceasta a lipsei de finalitate în mai tot dintre cele ce le intreprindem. Ajungem des să privim în urmă şi să nu vedem mai nimic bun şi nu mă refer la noi ca indivizi ci la comunitatea în care ne aflăm. Stările, sentimentele, amintirile personale sunt altceva. Şi dacă părerile celor din jur nu ne-ar interesa asta ar închide şi puţinele portiţe de comunicare pe care le mai avem, semn că am accepta tot ce se întîmplă şi că ne-am merita soarta pe deplin. În ciuda vremurilor colţuroase eu sper că vom uita mai greu şi că ne vom ţine de… mersul lucrurilor 🙂
    Toate cele bune!

    Apreciază

  2. Si eu scriu pe blogul cel nou de cateva luni. Si ce daca? Nu te supara, dar de cam multisor nu ma mai intereseaza parerile altora. Daca simt ca am ceva de scris, scriu. Restul este doar minciuna.

    Apreciază

  3. Cred ca, in afara emotiei, deceptiei, etc. ce se pot naste din intoarcerea in ceea ce am fost si am crezut, chiar si in numai sase luni, va va fi util si „antrenamentul” facut cu aceasta ocazie. Ma refer la antrenamentul necesar pentru a castiga taria cu care sa intampinam surprizele, schimbarile, din ce in ce mai colturoase din urmatoarele luni. Astept, cu curiozitate, sa citesc, peste alte sase luni, constatarile si trairile Dvs.

    Apreciază

  4. Flavius, imi place aceasta retrospectiva a istoricului „genunchiului lumii”! Cum bine ai zis, putine din cele ce le semnalam pe blogurile noastre se mai indreapta. Si eu sunt bucuros ca in sfarsit, Cristi Minculescu isi recapata sanatatea! O zi minunata prietene!

    Apreciază

  5. Buna dimineata!
    nu am reusit sa trec aseara tarziu, dar acum ma bucur mai mult: pot sa incep ziua cu o senzatie de bine [nu stiu cat va dura, dar stiu ca in clipa aceasta este …]; (ma) ajuta redescpoerirea aproape zilnica a aceluiasi si mereu altfel antropolog, dar si muzica lui Niel Diamond; multumesc 🙂
    O zi buna, Flavius!

    Apreciază

Gîndul tău

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.