Limba română cu bluştuţ

Identitatea noastră ţine de limbă. Chestia asta ar trebui să o ştie toată lumea. Iar de aici pleacă toate. Într-o emisiune recentă, Hurezeanu şi CT Popescu croşetau acest subiect constatînd că an de an bagajul limbii române devine tot mai sărac ceea ce ar duce pînă la dezrădăcinarea noastră. Dacă limba nu îţi este printre primele sfinţenii, atunci nimic altceva nu îţi este sfînt. Sau „dacă limba română nu e, nimic nu e…”. În raţionamentul ăsta le dau dreptate. Dacă nici măcar grija vorbirii curate, cît de cît, a limbii noastre nu ne macină deloc, dacă nu respectăm nici măcar „drepturile limbii române”, atunci la ce să ne mai aşteptăm privind spre alte „drepturi”… cetăţeneşti, economice, politice. Să ne mirăm de starea şcolii româneşti, de nivelul la care se poartă discursurile publice la noi („Yes, but you know, aviara gripa…” , apud premierul Boc!) de starea mass-media româneşti? Tot căutînd explicaţii la criza morală şi la dezamăgirile noastre ar trebui să privim în primul rînd spre limba română. Noi care am făcut aşa de uşor din România, „Românica”, şi am lăsat-o pe mîna unor… Dorei ca să ne rezolve… ASAP problemele! Adică… “As Soon As Possible”, „cît de repede posibil”, fiindcă, „by the way”, la nivelul „fiţoşit” şi scrobit al „ştabilor” de azi, limba română nu mai este destul de încăpătoare pentru a le exprima vastele cunoştinţe şi abilităţi… manageriale, deprinse oricum la şcoala tupeului decît la alte şcoli, de doi lei şi astea. Noi ar trebui, zic, să îndreptăm lucrurile…
Şi nu voi fi atît de „puritan” încît să arăt şi eu, cu mînie, spre producţiile tv şi spre reclamele în care limba română este batjocorită, persiflată, „americanizată”, fără ca măcar să li se aplice acestor făcături o atenţionare care să semnaleze că limbajul este voit măcelărit. Pînă la urmă, „bluştuţ-ul” în cauză poate fi şi o privire superioară şi ironică venită tocmai dinspre limba română spre importul excesiv de „englezisme”… Dar cred, mai curînd, că şi aici efectul este invers şi devastator şi că ne aflăm într-un cerc vicios din care eu, acum, nu văd nicio ieşire… Adică nu cred că vom reuşi să îndreptăm ceva, la fel cum nu suntem în stare să facem o… stradă de la un capăt la altul…

14 gânduri despre „Limba română cu bluştuţ

  1. Bună @Manon… Pînă la urmă, dacă e să vedem jumătatea plină a paharului, avem o limbă care… se descurcă, cu toate vicisitudinile soartei 🙂
    Numai bine!

    Apreciază

  2. Limba oricarei natiuni evolueaza sau ma rog, involueaza… sub interactiunile exterioare.

    Recunosc ca sunt cuvinte în engleza la care nu le poti gasi corespondent… si-atunci le îmbratisezi în forma care vin. Desigur ca în timp si acele forme sufera modificari, mulându-se pe tipicul limbii noastre. Ce iasa?!?!… ce vezi…
    🙂

    Apreciază

  3. Servus!
    @Nea Costache… evident, „egzistă” o explicaţie! 🙂
    @Lollita… minunat spus… mi-a rămas asta în gînd, o să o notez undeva: „mi-e dor de ea, de limba română, cîteodată, ca de mama!”. Superb. Mulţumesc.
    @Gina… cred că nu sunt multe de înţeles… De explicat, poate, de diagnosticat, ca maladie, da… Poate se va găsi şi un tratament.
    Evident, @Ioane, loveşte letal şi cu victime… doar colaterale… „Aviara gripa” ca şi „porcina gripa”. 🙂
    Numai bine!

    Apreciază

  4. Lasa dom’le, destul ne-a fost impurificata limba noastra cea romana cu englezizme! In mod cert, premierul nostru a vrut sa se razbune si sa introduca si el in l. engleza niste cuvinte romanesti, si asta, din patriotism! si in definitiv, ce-aveti cu el, ca e si el mic! Eeee!

    Apreciază

  5. cand o vorbesti in fiecare zi, la fel ca si cu orice alt lucru pe care il folosesti zilnic, nu-i mai vezi frumusetea. mie mi-e draga pentru ca o vorbesc rar si mi-e dor de ea cateodata ca de mama

    Apreciază

  6. Din nefericire , limba romana este ,pe zi ce trece, contaminata.
    Ca profesoara de limba romana , nu pot sa nu observ agresivitatea cu care structuri straine, mai ales englezeshti, se posteaza pe locuri importante, aruncand peste bord expresiile noastre clare , limpezi, frumoase. Copiii se indeparteaza de fondul principal lexical al limbii noastre; ce sa mai zicem de arhaisme- sunt privite in latura lor”exotica”.
    Eu insami roshesc, atunci cand intr-un flux verbal apar atatea englezisme , al caror sens imi este strain.
    Chiar n-am intzeles- nu sunt adepta purismului lui Odobescu-, dar n-am intzeles la ce folosesc atatea elemente straine in vorbirea noastra cotidiana..

    Apreciază

  7. Bună Seara!
    Da, @Cristian… pînă şi Dex-ul e pervertit. Pînă una, alta ar trebui să vedem cît de curînd „Politist, adjectiv” de Corneliu Porumboiu… 🙂
    Bun găsit, @Ioane… Aşa este… cum vorbim, aşa suntem aşezaţi în viaţă. Ăştia suntem. de aici, desigur, şi tristeţile provinciale 🙂 Cele bune!
    Servus, @Paul! Mirosul glodului ne este prea bine ştiut… 🙂
    Bună @Gala… Şi cît de mult a fost hulit Pruteanu, la vremea sa! Da… lalalalilulu. Şi eu prefer asta. Tocmai de aceea mi-a trecut prin minte acest cîntec, aparent fără legătură cu subiectul… 🙂
    Servus, @Athe… Întocmai, tehnoredactarea chiar are treabă cu limba română, pentru că meseriaşul care pune un text în pagină, nu de puţine ori are ocazia să şi corecteze „creaţiile” redactorilor. Sau aşa se cădea să se facă… pe vremea mea 🙂 Acum, nu mai contează…
    Toate cele bune!

    Apreciază

  8. Acu’ vr’o 10 ani eram abonată la rubrica „locuri de muncă” a unui ziar de renume…. local. Unul din anunţuri zicea că ziarul respectiv căuta tehnoredactori. Printre cerinţele postului era una care mi s-a părut stupida atunci „cunoştinţe solide de limba română”. Acum nu mi se mai pare stupidă numai că, nu se mai caută tehnoredactori cu cunostinţe solide de limbă română, se caută, cum bine zicea Baniciu, la la la li lu lu.

    Apreciază

  9. mai bine lalalalillulu decat americanisme 🙂
    trist, dar adevarat ne transformam limba intr-o babilonie literala, pruteanu facea el bine cand tragea semnale de alarma acum prea putini se mai deranjeaza sa ne aduca aminte ca suntem romani
    multumim flavius si de postare si de melodie 🙂

    Apreciază

  10. Maestre, sunt in total de acord cu gramajul din ce in ce mai mic al bagajului limbii romane… Dar nu imi pierd speranta, si uite ca eu sunt dintre aia care stau cu nasul in glod, pentru ca in blogosfera se vor naste oricand oameni care sa o curete de „fumuri”…

    Apreciază

  11. Exprimarea, o spune şi denumirea, ascunde sau dezvăluie o anume aşezare în propria viaţă, cred eu. Mulţumesc, tocmai am comis ceva asemănător, „Monstrucţii”, în care nădăjduiesc să exprim măcar tristeţi provinciale…

    Apreciază

  12. Săraca limba noastră cea de toate zilele. Dulce cum e, multe ar mai aduce – vorba proverbului – dar se pare că acum atrage ca un magnet „englezismele”. Iar unii au o plăcere teribilă să le introducă imediat în DEX. Melodia – sursă de amintiri tare plăcute…

    Apreciază

Gîndul tău

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.