Presa ca o pradă

Au trecut ceva… vremuri de cînd am mai folosit acest titlu, pe atunci într-un colţ de ziar. Cred că, mult mai ataşat fiind de breaslă, îmi exprimam o oarecare amărăciune despre mersul şi independenţa ziarelor şi a ziariştilor. Poate chiar îmi şi făceam iluzii că ar citi cineva acele rînduri ce prevesteau vremuri grele pentru libertatea cuvîntului şi pentru tot mai micul preţ al acestuia… Ţin minte că atunci mass-media încă mai erau considerate a nu ştiu cîta putere în stat şi că românii aşezau presa la nivelul încrederii undeva sus, în rînd cu biserica şi armata.
Cu trecerea timpului însă iată că, în loc ca atmosfera să devină mai respirabilă şi respectabilă în lumea presei şi în loc ca această instituţie să îşi consolideze verticalitatea şi prestigiul, lucrurile s-au înrăutăţit. Şi asta nu se vede doar din sondaje, precum acesta de azi al Transparency International privind corupţia ci chiar din producţiile media tot mai tabloidizate şi partizane. Tabloidizate şi din cauza ieftinirii lor în peisajul autohton, din cauza pierderii încrederii în sine a presei.
Astăzi românii spun limpede, fără dubii, că presa este în topul corupţiei, alături de partide, Parlament, afacerişti şi Justiţie. S-a mai deşteptat şi publicul, e adevărat, însă şi gazetele şi televiziunile au uitat pînă şi meşteşugurile elementare ale disimulării prostituîndu-se pe faţă. Acum ceva ani, mai erau ziare care bravau în „independente” şi îşi apărau „onoarea” asta chiar dacă se ştia că adevărul este altul… Astăzi nu cred că se mai oboseşte vreun ziar să se manifeste astfel sau să îşi spună aşa. Bătălia corectitudinii la nivel moral şi politic a presei noastre a fost pierdută.
Dintr-o pradă oarecum potenţială, cu cîţiva ani în urmă, acum din presă şi din meseria asta se înfruptă cu sete fel de fel de hiene. Chiar dacă presa, ca marfă, arată mai bine (nu zic că e şi mai bine făcută însă în conţinutul ei!) e mai frumos ambalată şi mai bine pusă pe sticlă sau hîrtie, iată este mult mai puţin credibilă, coruptă, chiar mincinoasă.
Şi cum asta se vede cu ochiul liber, cum a devenit o percepţie comună, de ce se mai miră oare gazetarii şi… mogulii lor că nu li se mai vînd ziarele? Cine are încredere într-un popă curvar, într-un poliţist dovedit hoţ, într-un judecător corupt sau într-un contabil escroc? Aşa e şi cu presa. Dacă i s-a aplicat şi ei eticheta de coruptă sau mincinoasă, la revedere!
Şi cum rămîne cu acel… „quality” pe care unele dintre ele se străduiesc să şi-l pună în frunte?

P.S. Două analize mult mai pertinente pe tema soartei presei de azi am găsit în Pagina lui Dragoş Stanca şi în Media lui Comănescu.

12 gânduri despre „Presa ca o pradă

  1. Servus!
    Ciao, @Padrino! Mi-au lipsit rîndurile tale. Din păcate marele adevăr este că prin deteriorarea imaginii presei şi a calităţii informaţiei s-a dus pe apa Sîmbetei pînă şi noţiunea de breaslă şi de meserie, de profesionalism în presă. Ziaristul este aproape perceput ca un… golan, ca un individ neserios şi fără căpătîi. Iar lipsa asta de respect contribuie şi ea la imaginea de ansamblu…
    Da, @Paul punem etichete, sărim precum cangurii, ne dăm lupi moralişti… Ce să facem şi noi? Şi mai plîngem şi la mormînmt străin! 😉
    Bună @Oceania… Asta e senzatia: presa asta e ceva dar numai presă nu! 🙂
    Servus, @Poe… iata cum ne adunăm noi „dinozaurii”… vorba lui @Paul la amintirea pîinii ăleia amare… 🙂
    Numai bine…

    Apreciază

  2. Salve, caro Flavius!…
    Iertare pentru că nu am mai comentat demult excelentele tale postări!…Viaţa ca o pradă, de!…Te trage acolo unde vrea ’mneai, câteodată. Sunt încântat să citesc o postare despre presă cum nu am mai văzut demultişor…pe bune…nu dau cu periuţa! Chit că e amar şi amarnic ceea ce spui dar este purul adevăr…am şansa să cunosc destui truditori în ale presei locale şi naţionale şi, tocmai de aceea, cunosc o parte din fenomen. Pe mulţi din aceşti tineri sau mai copţi, jurnalismul la comandă nu-i satisface, dar… dacă nu lucrezi, simţi foamea…nu lucrezi cum vrea patronul, valea! Asta e trista realitate şi atunci te trezeşti, în calitate de „cetitor” ori „privitor” ori „ascultător” că jurnalişti în care ai investit oareşce speranţe o iau pe arătură…că, de, mai ales în presa locală, patronu’ tre’ să fie neapărat politruc şi dacă nu lucrezi cum vrea politrucu’ ori acoliţii lui…nu exişti…Când nu e politruc…e vândut, de multe ori pe bani de mizerie, unor aşa zişi oameni de afaceri( Remember Enache –TEX ,Centu TEX dar nu numai…) Ca orice produs cultural, presa se adaptează şi se va adapta, în continuare, Păcatul e că se adaptează, from my perspective, către tabloidizare excesivă justificate de „asta cere publicul”…Sanchi! Nenea publicul tre’ să primească exact ce merită, adică respect şi dacă el vrea să intre cu botul în mocirlă e treaba lui dar nu cred că media adevărată se poate justifica cu argumente de-astea. Auzi, parcă aş fi căţelul lu’ neica Pavlov, să salivez după cretinătăţile alea de ştiri de o anumită oră ori după ştiri culese de pe net cu vreo ţâţoasă cu cont masiv de box office şi plantate într-un ziar local ca foarte interesante pentru comunitate.. Cred şi sper că cei mai mulţi din „presarii” braşoveni tabloidizarea excesiva a presei nu-i satisface. Tabloidismul este un mod facil de a face presa, nu trebuie sa îti bati mult capul. Dă-o încolo de probitate profesională, mestecăm o ştire, îi frigem un comentariu fie că ne pricepem ori nu şi gata materialu’…uitând că logos-ul, adecătelea cuvântul poate fi cea mai eficace armă iar armele ucid, voit sau accidental.. Documentarea adevărată, studiul premiselor unui demers jurnalistic „beton” nu mai e demult apanajul presei noastre…poate tocmai de-aia nu mai e, din punctul meu de vedere, ce-a de-a patra putere…a devenit, din păcate, un fel de „Răcnetul Carpaţilor” caragialesc, subordonat eminamente politizării şi, de multe ori, prostului gust….păcat că sunt destui oameni profi prin presa braşo0veană şi copiază porcăria în domeniu promovată în media naţională!. Ar trebui ca unii să împrumute o ţârucă din decenţa de piatră a Primei Şcoli Româneşti ori din verdele viu al grădinii de „cereaşe” a marelui Mureşianu unde s-a cântat pentru prima dată imnul naţional şi mai puţin din maneaua lătrată la maxim din ţ-şpe mii de playere. Multe reguli jurnalistice de bază sunt încălcate frecvent în media actuală, de la validarea zvonurilor prin prezentarea lor( pe principiul ţaţei Floarea la bărfă cu dada Leana…), până la promovarea comentatorilor de serviciu, a diverşilor neica nimeni mascaţi în jurnalişti-analişti, la crearea de panică şi răspândirea ( câteodată iresponsabilă) a informaţiilor de pe internet.
    Ştiu că presa romaneasca este in plin proces de schimbare, dar cei ce fac presă n-ar trebui, după umila mea părere de „consumator” de presă, să uite de raţiunile lor de a exista ca jurnalişti. Jurnalistul trebuie sa ofere cititorului informare, multă cunoaştere şi atitudine adevărată . Din păcate, in cazul unei prese câteodată depersonalizate lipseşte atitudinea iar dacă suntem azi unde suntem este şi pentru că societatea românească a înţepenit în fascinaţia faţă de acest fel de a face presă.
    Se mai merge azi pe „presa de grup”, pe corporatism ridicat la rang de team spirit unde mai puţin contează persoana care scrie presă, ori face TV, radio ori presă online, ci redacţia, viziunea( hai să-i spunem editorială…) a unui grup de oameni. De multe ori uităm, copiind prea multe de la alţii că la noi personalităţile din presă au rămas în conştiinţe şi mai puţin brandurile…Cine dracu’ mai ţine minte redacţia lui Pamfil Şeicaru, de exemplu… Nu-mi place ce văd azi în presa românească şi, specific, în cea braşoveană…nu spun că nu există oameni de calitate şi nu sunt lucruri făcute bine şi temeinic dar, din păcate, balanţa înclină prea mult spre cealaltă parte. Cred, de asemenea că, din păcate, trusturile media de la noi ne consideră pe toţi reduşi mintal şi eminamente ignoranţi, uşor de manipulat în direcţiile stabilite de strategiile lor corporatiste, conform bancului cu vulturul ce învăţa să zboare şi avea probleme cu eleronul!…( cine nu ştie bancul …o să-l spun altădată)…
    Să vă fie bine tuturor!

    Una affetuosa stretta di manno

    Il Padrino

    Apreciază

  3. Atat timp cat vom umbla cu idei ciopartite si ne vom lansa precum cangurii in a pune etichete, sa nu mai speram in ceva bun. Cat despre presa romaneasca… A devenit, din pacate, o lauza muribuda… E ca o fiinta plina de metastaze, isi doreste sa moara dar nu poate. Din cand in cand i se mai injecteaza capital, cam din 4 in 4 ani…
    Am mancat din painea asta si stiu cat de amar e gustul coltului de perna, noaptea, cand incerci sa dormi…

    Apreciază

  4. servus!
    omule,
    ma simt a fi un dinozaur. odata, i-am povestit unei mai tinere colege cum era presa de prin anii ’90. nu m-a facut mincinos, dar mi-a dat de inteles ca nu crede ca pe atunci scriam ce vroiam la gazeta – numai adevarat si documentat sa fie – si ca nimeni nu-mi „trasa sarcini”. Atunci mi-a venit in cap sa scriu articolul de aici: http://poezice.unstory.com/2008/07/10/cainele-de-paza-al-stapanilor-democratiei/ . presa libera e doar o amintire frumoasa intr-o tara in care oamenii uita foarte usor.
    cele bune!

    Apreciază

  5. Ziua buna
    Bun venit, @Dan… Nu stiu cum ar putea fi luat taurul de coarne… Tin minte, ba chiar am si trait unele tentative… iar raportul de forţe este cel puţin injust. În privinţa prestaţiilor jurnalistice însă aici ar putea fi luat taurul de coarne…:)
    Bună @Mariana… Bineînţeles că este nostalgie. Cum nu ar putea fi cînd organic chiar acel „ceva” îţi este implantat undeva şi îl simţi acolo… Dar tu ştii asta poate chiar mai bine decit mine 🙂 Cele bune!
    @Tavi… orice întîmplare are romantismul ei… făcut să stea în cutiuţa fiecaruia cu bijuterii… Dar nu e vorba doar de acele vremuri frumoase ci de destinul şi moartea, poate, a unei instituţii născute să fie libere…
    @Cristian… asta îmi e şi mie teamă, îţi dai seama, că de duce de rîpă şi va rămîne în loc o spoială… automatizată, digitalizată, inumană…
    Toate cele bune!

    Apreciază

  6. Servus Flavius,noi am prins dupa ’90, presa independenta,romantica,care pana la urma a fost inghitita pe nemestecate de oameni de afaceri,da presa se afla in impas,felicitari pentruarticol,o seara frumoasa:(
    p.s.Flavius posteaza si muzica de aceea faina care sa ne mai insenineze viata,Tavi .

    Apreciază

  7. Foarte bun articolul tău, ca şi celelalte două, de altfel… Şi eu cred că presa din România se află într-un impas. Ori se duce de râpă pentru un interval nedeterminat de timp, ori se ridică în genunchi şi încearcă să meargă cătinel. Înclin să cred că prima variantă este mai la „îndemână”, din nefericire…

    Apreciază

Gîndul tău

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.