„Păi… pe vremea meaaa!…”

Ţin minte cum bunicii îmi vorbeau cu oarecare superioritate înţeleaptă cînd, în discuţie fiind probleme legate de unele neajunsuri puneau în frază „vremea lor”. „Eheheee… păi pe vremea mea nici nu se punea problema…” sau: „Păi… pe vremea foametei să fi văzut tu…”, etc. Iată că timpul se consumă şi ne consumă uluitor de repede (s-a şi dovedit că de fapt ziua nici nu mai are 24 de ore…) şi uneori îmi vine şi mie să zic: „Păi pe vremea meaaa… aşa ceva nu era cu putinţă…” sau alte formule la fel de dubioase. Chiar dacă trecutul nu îmi este atît de îndepărtat, recunosc că şi raniţa mea este plină de întîmplări şi obiecte care acum pot părea exotice. Unele îmi lipsesc, mi-e dor de ele, altele mi se par stupide. Sunt la mijloc poate nostalgii însă mă feresc să mă raportez la trecut. În fine…

Gîndurile astea mi-au fost activate de un articol de acum cîteva zile din „România liberă„: „Cum fac faţă crizei generaţiile României?„. Subiectul: „generaţiile de sacrificiu” mi se pare incitant şi am mai croşetat pe aici pe tema asta… Deşi răspund sumar acestei întrebări, sociologii provocaţi de RL la dezbatere trasează cîteva „parcele” privind felul de a vedea lucrurile al ultimelor patru generaţii trăitoare azi în România. Sunt tentat să fiu de acord măcar cu faptul că tinerii şi adolescenţii de azi vor fi cei mai loviţi, la nivel mental, de această criză în vreme ce noi ceilalţi vom suporta mult mai uşor şi acest episod fiindcă ne-am născut în vremuri de criză şi am trăit fel de fel de privaţiuni şi alte crize. Subiectul şi stările provocate de el nu ne sunt străine, suntem vacinaţi, căliţi.  Vom vedea în ce măsură adolescenţii despre care vorbesc vor ieşi şi mai căliţi din chestia pe care o trăiesc acum sau nu. La noi „ăştilalţi” este limpede însă: cînd vine cineva să ne vorbească de necazurile pricinuite de criza asta, avem antidotul şi… abordarea aceea superioară (normal, insuficientă, dar…): „Ehehee, ce spui tu acolo? Păi pe vremea mea, acum vreo douăjde ani, să fi văzut tu! Acu’ e mizilic!” 🙂

10 gânduri despre „„Păi… pe vremea meaaa!…”

  1. Si eu am votat, si votez de fiecare data.
    Pentru mine, nu e vorba de obligatie sau dreptul de vot…e vorba de participare.
    Merg sa votez, stiind nu pe cine sa votez…ci stiind pe cine NU trebuie sa votez.
    Socoteala e simpla, pe d-o parte, aleg, pe de alta parte particip, ca mai apoi sa pot sa am pretentii.
    Fiecare face ce vrea, voteaza sau nu, dar cred ca nu e chiar asa de cinstit, ca in situatii de acest gen, cu o gramada fie de incompetenti fie de nebuni, sa nu incerci sa alegi cel mai putin rau, sa-i excluzi, si nefacand nici macar atata lucru sa judeci si sa carai!
    Si mai cred ceva…cred ca cei care ar fi putut sa schimbe, n-au facut-o nici dupa 20 de ani, si aici nu ma refer la politicieni, ci la cei care prin puterea cuvantului vorbit sau scris, ar fi impus demisia/retragerea intr-un mod pertinet,sustinut de dovezi si mai ales perseverent a oricarui candidat ce nu merita…sau nu indeplineste niste cerinte minime.

    Apreciază

  2. Ziua bună
    Da, @Mihaela… bag de seamă că fenomenul se manifestă tot mai… precoce 🙂 Privim cam prea devreme ;i cam prea mult în urmă…
    Aşa e, @Angela… ancorele atîrnă greu…
    @Ion… cred că puţini mai sunt cei care mai nutresc iluzii privind grădina Edenului…
    Multumesc @Padrino… ai pus o intrebare esentiala: de ce am mutat sacrificiul din strada, din societate, din economie în minţile şi sufletele noastre? Pentru a îmbolnăvi şi mai mult o genă şi aşa firavă, pentru a transfera apucăturile astea „eroice” şi celor ce vor veni după noi… Toate cele bune, @Padrino… cu strîngeri de mînă! 🙂
    @Dan… educaţia, din păcate, pare să nu mai fie de mult o prioritate. Sistemul în care am intrat a lăsat deoparte egalitatea şanselor şi nu mai consideră necesar acest efort de a acorda şanse tinerilor şi nu numai lor. Este clar acum: fiecare se descurcă cum poate, pe cont propriu. Scapă cine poate! Selectia este limpede între cei obisnuiti, cu scoala lor de cartier si sansele ce vin de aici şi ceilalţi care inca din gradinita pornesc cu ascendentul dat de un traseu clar de scoli europene, americane si o evolutie sociaka pe masura. Lucrurile sunt clare acum.
    Asa e @Geo… am prins gustul… crizelor. Mai vrem! 🙂
    Stiu @Mihai. Cam pe aici „bat” si eu, inca din textul cu „Generaţia de sacrificiu 2.0” la care am facut trimitere aici.
    @Cristian, nu poti fi decit subiectiv cind cintaresti cu viata ta, aia care e, asa cum e si singulara 🙂
    Toate cele bune!

    Apreciază

  3. Flavius,
    am to cautat sa inteleg aceasta lipsa de legatura dintre mentalitatea unei generatii si a cele care urmeaza sau precede. si cele mai enervante cuvinte pe care le-am gasit au fost: pai pe vremea mea…ohoho! dar, pe de alta parte, daca am incerca sa intelegem ca omul este ancorat in trecutul sau, probabil ca am zambi sub mustati cand parintii ne spun: nu intelegi nimic 🙂

    Apreciază

  4. Mihai, sigur ca ai dreptate. Viata, prin natura ei, este grea indiferent de secolul sau anii in care traiesti. E o lupta. Depinde cum o percepi, depinde de psihicul fiecaruia, dar si de credinta fiecaruia. Trebuie sa intelegem odata pentru totdeauna ca am pierdut sansa sa traim in gradina Edenului. „Astept invierea mortilor; Si viata veacului ce va sa vie. Amin!”

    Apreciază

  5. Salve, caro Flavius!…
    Altă postare ce îmi merge la corason….O sa repet ce scriam acuşica fro’ juma’ de an drept comentariu pe o postare a lu’ neica Ovidiu Eftimie…nu am pană de inspiraţie…da’ se potriveşte la fix…mai ales că şi io o să votez cu Bacovia….
    S-ar putea să vrem, poate, prea multe de la perpetua generaţie de sacrificiu românească…poate greşesc… O cale mai scurtă de manifestare a dorinţelor este să vedem ceea ce dorim ca un fapt absolut aşa că s-ar putea să greşim time to time…Nu vreau a fi patetic dar ţin să spun ( şi cred asta…) că sacrificiul a existat dintotdeauna pentru neamul ăsta …Mioriţa parcă ne-a blestemat….trăim cu blestemul ei… că am fost cam prea laşi ( ori cutre, ca să nu zic curviştine) ca să ne îmbăţoşăm o ţârucă în faţa istoriei şi să dăm peste bot tembelilor, şmecherilor, hoţilor şi curvelor de ambe sexe….nu mă refer la cea mai veche meserie din lume….aia-i altă gâscă în altă trăistuţă…De mai bine de o jumătate de secol ( ori, poate mileniu, naiba mai ştie…) însă, sacrificiul a devenit condiţia noastră existenţială, desemnând una dintre dimensiunile noastre cotidiene, cu valoare istorică. Căci generaţii la rând au fost nevoite să se supună acestui principiu care guvernează societatea, economia, viaţa, conştiinţa şi, mai ales tătucul nostru, instituţia guvernamentală ( şi acilea îl menţionez şi pe vodă, prezidentu…oricare ar fi el….) Şi nu putem să nu ne întrebăm de ce am mutat sacrificiul din câmpul de luptă al vieţii zilnice în conştiinţa noastră, în sufletele noastre, pe masa noastră cea de toate zilele. Sau san ene întrebăm despre un spirit de solidaritate, egal cu suferinţa condamnaţilor la permanente şi tot mai grele sacrificii, din pricina sacrificatorilor? Potrivit moralei, virtuoşi putem fi şi singuri, vicioşi numai de la doi în sus….

    Distinti Saluti e un’affettuosa stretta di manno. Anche io ti saluto con un abbraccio fortissimo da fratello maggiore …

    Il Padrino

    Apreciază

  6. Hm… Pentru mine un lucru este limpede! Generatiile tinere sunt de sacrificiu. Dar tinerii nascuti intre anii 1985-1997 au fost sacrificati de toate guvernele. Daca in acesti ani ministrii Educatiei si ai Culturii isi faceau treaba, nadajduiesc ca alta era soarta lor. Oricum, sunt pierduti pe drum. Nu e vina lor, ci a unui sistem pe care nu am invatat sa-l controlam.
    Ma tem pentru ziua cand vom trai in Romania condusa de generatiile care se formeaza in prezent!

    Apreciază

  7. Da. Pe vremea mea… Da-mi voie sa am alta parere. Stiu o vorba tare veche: „Vin ai nostrii, pleaca ai nostrii, noi ramanem tot ca prostii” Vremurilee se schimba. Un lucru ramane: Fiecare generatie e de sacrificiu. Imi pare rau ca trebuie sa o spun, dar asta este.

    Apreciază

Gîndul tău

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.