De veghe-n lanul blogolumii

Recunosc. M-am „internat” cu genunchiul lumii mele sfărîmat în… blogolume. Nu, nu este nici un spital, nici un azil, nici un sanatoriu. Nu mai este nici măcar un refugiu. Este o lume prin ale cărei saloane trec zilnic, pe ale cărei coridoare aştept deseori. Trec, privesc, deschid cîte o fereastră. Uneori aerisesc, alteori scutur cîte o pătură. De cîteva ori am făcut şi pe brancardierul… Dar nu plec niciodată cu mîna goala, mereu „fur” cîte ceva, chiar şi din curte, din grădină, după ce termin de… prăşit prin lanul des, neatins de secetă. „Fur „cîte un tratament, cîte un antrenament, cîte un pansament. Şi aşa genunchiul meu a început să se întremeze. Şi am devenit un pic… dependent. Terapia asta îmi este indispensabilă şi nu ştiu alţii… cum sunt.

Nu trec în fiecare zi prin aceleaşi saloane, nici nu dau cu mopul pe aceleaşi scări. Dar, îndeobşte deschid uşile celor care mi-au mai adus şi mie, din cînd în cînd, cîte o cafea la pat, cîte un ziar oricît de vechi, şi care-mi răspund la răvaşele de peste noapte. În orice caz, măcar un… „comision” tot voi face, pînă la urmă, pentru fiecare-n parte :).

Astăzi, în salonul unu am fost întîmpinat cu turtă dulce-n pas de dans şi, surprinzător în ciuda durerii din genunchi şi a antitalentului meu m-am trezit dansînd! Aşa da început de zi, fiindcă am învăţat că important este să ştii să începi, cu curaj… şi să realizezi care sunt… diferenţele. Tot în salonul unu.

La cîţiva metri mai încolo, la unu bis, pe jos numai flori de tei şi crengi şi semn de furtună. Nu, nu puteam să dau cu mătura sau cu aspiratorul. Şi ştiţi de ce? Fiindcă eu anul ăsta am cam ratat parfumul de floare de tei – deh, a plouat cam mult! – şi chiar căzut pe drumul uscării în camera aia, la unu bis, l-am găsit. Aşa că am încuiat doar, cu grijă. O să mă întorc mai spre seară să sorb un nostalgic, parfumat, ceai de tei…
În faţa mea, potecă, metrul de culoar pînă la salonul trei. Dintr-un pas am fost acolo. „Un pas mic pentru om…” Mirosuri şi imagini, în salonul ăsta. Cu storurile trase, viaţa, pacientul (sau chiraşul?) plecase… la plimbare. L-aş fi întrebat ceva. Poate-l găsesc prin curte. Poate… se pregăteşte şi el de… toamnă. Împreună cu acela ce aduce „stropul de vin plin de dulceaţa luminii”, lumină ca din candelă…
Pe dreapta, în continuare, nu stă nimeni. De fapt acolo este UPU, salonul de urgenţe. Cineva încercase să se joace cu focul, la îndemnul cuiva. Pe acolo trebuie să umbli în vîrful picioarelor… O să revin, mîine-poimîine, după ce i-or găsi şi lui, acelui cineva o cameră.

Salonul patru e locul în care mă aştept la orice, locul cotidian care dă spre Tâmpa. Aici mai mereu televizorul e dat tare. Aici de regulă stau preţ de vreo juma de oră, la o bîrfă, la o ştire, la o constatare. Azi am găsit salon auto, paraziţi, avioane, şi ceva bomboane amare şi plăcinţele cu brînzăde-alea politice! Nu, azi nu am stat prea mult p-aci… 🙂

Cum altfel, vizavi, pe uşă scrie: salonul de criză. Aici mă aştept în fiecare zi la altceva… la alţi locatari adică. Nu, nu-s alţii noi, sunt tot dragii mei doar că, din cînd în cînd, şefii îi rotesc şi îi aduc aici. Cică altfel camera asta, spaţioasă, n-are căutare şi trebuie să se justifice cu… întreţinerea. Salonul ăsta semănă cu salonu’ patru… Azi pe aici criza era morală, mafioată… şi, ca un făcut, venea tot parfumul ăla de plăcinte. Aşa că le-am lăsat un termos întreg de cafea. Tare.
E clar, azi am avut o dispoziţie mai curînd poetică decît… politică. Dinspre salonul cinci se face scara… Puteam să o iau la dreapta, sau la stînga pe holuri. E adevărat, pe acolo încă nu prea calc. Nu aud voci, nu aud muzici, e ceva suspect pe acolo. Altădată! Chiar dacă am auzit că acele camere au chiar şi balcon, şi toalete separate, individuale, nu ca aici, la capătul holului, comune!

Şi am coborât. La parter. Aici mai sunt vreo patru saloane fără număr. E bucătăria, spălătoria, biblioteca, coaforul… În saloanele astea patru, lume pestriţă, proză amestecată cu poliţişti, suspans, crime, cafenele, tribunale şi feluriţi unchieşi sarcastici şi iarăşi muzici şi multă poezie, cînd veselă, cînd tristă, cînd cu zulufi, cînd fără
Pe ici pe colo, uneori, aici la parter, mai miroase şi a tămîie, dar nu m-a lămurit nimeni de ce, nu stiu exact din care cameră vine, din astea fără număr, oricum…  Sau să vină dinspre muzeu? Nu, n-aş crede. Muzeele sunt vii… Şi cum sus găsisem bomboane amare, aici, chiar în salonul de lîngă scară, cineva a umplut nişte acvarii cu bomboane, din alea fine care, îţi rămîn în minte, din copilărie. În saloanele astea patru las mereu cîte o carafă cu apă şi ud florile mereu amestecate în… probleme, cuvinte şi averi.

Mai mereu, pînă să ies, pînă să ajung în curte, trece şi timp, ore bune, şi genunchiu-mi oboseşte, mă înţeapă precum nişte… comentarii ironice. Şi azi a mai fost şi dansul! Mi-am făcut un obicei, vară-iarnă, imediat ce cobor cele trei trepte de piatră mă aşez pe banca din curte, din faţa intrării şi privesc… Îmi place să-i privesc, dragii de ei. Unii intră, alţii ies, alţii se plimbă cu mîinile la spate, alţii pleacă spre doruri

Nişte fete citesc mereu cîte o carte sau povestesc despre vremuri şi moravuri, despre dezamăgiri aparent banale, despre… de-ale lumii, în plimbareUn artist vinde mereu muzici şi tablouri noi. Un domn ne îndeamnă şi el să ascultăm şi brodeşte asta cu terifiante teorii, cu bănuieli de conspiraţii… Altcineva primeşte în căşti veşti din State şi de prin Canada, dar le cam ţine pentru el şi nu răspunde la niciun comentariu, după cum mi-au şoptit vecinii de salon… Iar mai într-o parte, cîţiva joacă bîza ori lapte-gros.

Şi altcineva a obosit un pic şi în fiecare zi îi aduc un ceai ştiind că va fi bine, asta înainte să mă apuc de grădină, de răsaduri, de prăşit, de jumulit buruienile, de udat… Asta îmi aduce mereu aminte de viaţa la ţară ori de „ţara”copilăriei mele şi de nişte împletituri de amintiri cu lacrimi… De aceea, cîteodată, adun de aici, colecţionez mai curînd!, cîte un coş împletit plin cu mere şi gutui. Pe astea le ţin pentru mine…

Şi se înserează… Seară de vară, la fel ca orice seară de vară, tîrzie… Chiar ca o seară de vară din… vara trecută. Da… iarna e altceva… Nu, nu am uitat că am promis cuiva un ceai de tei… Şi dacă nu v-am spus, dar poate aţi remarcat deja, nu-mi place deloc, da’ de loc!, să spăl vasele sau rufele (aici se mai caută nişte voluntari din cîte am auzit).
Prefer în schimb să fac ore suplimentare de veghe, cu… va urma!

31 de gânduri despre „De veghe-n lanul blogolumii

  1. Mie imi place tonul in care ai scris.Usor sugubat ,ceea ce emana buna dispozitie chiar si cand treci prin saloane cu oarece crize.
    Privind din exterior lumea ta /pe tine ,nu am perceput-o ca o lume fabulatorie ,ci ca pe o forma de reprezentare a lumii reale ,uneori cu lumini si umbre si de foarte multe ori cu farmec si profunzime.

    Apreciază

  2. Dragii mei…
    @Mihaela, @Ioan, @Lollitta, @Zamolxis, @Chat Noir, @Ilana, @Brushvox, @Cella, @Mami Nineta, @Anca, @Gabi, @Mircea, @Tavi, @Magda, @Gina, @Gala, @Vania, @Angela, @Codeus, @Adi, @Cristian, @Pescăruş, @Jeanne, @Paul… vă mulţumesc!
    Am recitit de mai multe ori fiecare comentariu în parte, am gustat stropii de vin, am ciocnit, am fost un Holden rătăcitor, şi am atins pămîntul cu genunchii ca să vă mulţumesc. Aţi văzut cît de dornici suntem aici, printre bloguri, să mulţumim şi nu ne găsim toate cuvintele pentru asta? Suntem dezarmaţi probabil, cu garda jos, mult mai dezarmaţi decît în realitatea noastră zilnică. Şi cred şi mai sinceri! Am recitit şi s-ar cuveni ca fiecăruia dintre voi în parte să vă scriu cîte un post separat. Eu sunt onorat de prezenţa voastră aici.
    Vă mulţumesc, vă sunt recunoscător că sunteţi aici, uneori, alături de insignifiantul genunchi al lumii, în timpul şi aşa atît de scurt al fiecăruia dintre voi.
    Vă îmbrăţişez
    Mă înclin!

    Apreciază

  3. Seara buna, Flavius! Acum m-am intors dintr-o calatorie, asemanatoare, insa reala. In ”țara” copilariei mele! Asa ca iți mulțumesc pentru ca ai trecut pe la mine, chiar și in lipsă!
    PS mulțam pentru cafea! Aveam nevoie!
    Te aștept, cand voi depăna si eu amintiri din ”țara” copilăriei mele! (dupa ce beau cafeaua :))!

    Apreciază

  4. 🙂 nici mie nu-mi place sa scriu pe la bloguri, dar de citit le citesc aproape zilnic. si-am si eu o gramada de colturi in care intru, fiecare cu lumina lui. si dependenta vine pe nesimtite si mi se face dor de cuvintele fiecaruia

    Apreciază

  5. draguta trecerea in revista… de fapt, blogul tau este o revista excelenta si felicitari pentru blogrank – e muncit si meritat!

    amu tre’ sa stau sa clickai pe toate blogurile semnalate 🙂

    Apreciază

  6. Din cand in cand,pornesc alaturi de tine si simt in adancul sufletului meu,durerea genuchiului lumii,o privesc in oglinda stearsa cu lacrimi de tine, ma induiosez, plang, rad de fericire, trec stare dupa stare ca la sfarsitul drumului acestuia sa constat ca am umplut rezervorul sufletului meu cu energie pura.Acum pot sa trec usor peste cele aproape 40 de grade, sa nu-mi pese de ouale aruncate in premier, sa fiu vie.Pentru asta trebuie neaparat sa-ti multumesc Flavius.

    Apreciază

  7. Te-am urmat, ratacitorule Holden, in hoinareala, cu scop nedeclarat, dar limpede pentru toti ceilalti hoinari care cauta, unii doar de o saptamana sau doua, altii de o viata, aceiasi nenumita umbra. Poate ca tu o vei gasi, poate vei crede ca ai gasit-o, poate ca iti va da, sau vei crede ca ti-a dat, o firimitura din minunea numita fericire. Dar noi toti nu vrem o firimitura, vrem o felie groasa, cat mai groasa. Pentru asta este nevoie sa intri mai des in bucatarie, sa-l faci pe bucatar sa stie ca l-ai prins, ca ai aflat ca incearca sa ne insele picurand aroma de tei in ceaiul de cucuta. Abia atunci nu va avea incotro si vei intra in randul celor care pot sa se imbete cu adevarata aroma a teiului. Anii vor trece repede si umbra se va vedea tot mai aproape. Spune-i ca in poezia lui Ronsard, pe care mi-a amintit-o peregrinarea ta: maitresse, embrasse-moi, baise-moi, serre-moi. Bucura-te!

    Apreciază

  8. Servus Flavius !
    La UPU e mai întotdeauna amar … recunosc că , din când în când , prin deschizătura ferestrelor se furişează parfumul fermecat al teilor ce înviorează sufletele triste şi obosite …

    Ah … am uitat că venisem să caut un acvariu plin cu bombonele fine …

    Apreciază

  9. Ce sa zic? sa-mi para rau ca nu m-ai gasit , poate pentru ca eram plecata.
    Oricum, ieri , fereastra mea a fost deschisa, asteptand ca Lumea sa intre; fie chiar cu genunciul zgariat..

    Apreciază

  10. ah,
    si felicitari pentru postarea excelentului video a celor de la Voltaj (am avut norocul sa ascult piesa in premiera la emisiunea lui Morar pe Antena )
    🙂

    Si sper ca peste inima ta acum nu ploua 🙂

    Apreciază

  11. Flavius
    tare ma bucur ca te-am intampinat cu turta dulce si dans, in lanul cel mare plin de saloane si brancardieri, dansul si desertul sunt pentru
    genunchilor care mangaie lumea
    multumesc de popas si de includerea in lanul strabatut de genunchi precum si de calatoria prin coltisoarele dragi tie

    Apreciază

  12. Flavius,
    m-ai lasat fara grai.
    Multam fain, te astept negresit la un ceai de tei…fiindca aaaa… am uitat sa-ti spun…cand a venit furtuna, florile erau deja culese 😉

    Apreciază

  13. m-am plimbat cu un pahar de vin rosu sec, de Purcari printre potecile atat de diferite pe care le analizezi cu drag. am gasit cateva locuri, pe care nu le cunosteam si care m-au intrigat. am vazut ce DIFERENTA mare este intre cei care isi aciueaza scrierile pe bloguri, dar cate poti invata din ele.

    m-i s-a facut brusc dor de unii care au decis sa se retraga (Manon plina de neuroni ganditori, Skyrain cu trenuletul lui poetico-fantastic)

    si
    vorba lui Nelinistitu’ – o analiza antroplogica excelenta. ideile nasc idei, Flavius 🙂
    de luni ma apuc de o altfel de analiza a blogurilor dragi mie si fac un follop up pe postarea ta. de luni imi apartin :))))

    iti multumesc ca m-ai asezat cu Gala intr-un salon. imi place dansul. traiesc dansand si te-am vazut alaturi de casa mea cu turta dulce in mana :)))

    Apreciază

  14. ‘neaţa. toată lumea vinde, nu cumpără nimeni nimic. 😆
    plăcută plimbare, uşor melancolică pentru temperatura toridă din Bucureşti, dar uneori şi „o rază de soare” înseamnă altceva. 🙂

    Apreciază

  15. Frumoasă postare, excelent scrisă, şi nu neapărat pentru că ai lăsat un link către poteca mea… Ciocnesc de la distanţă un pahar cu vin în semn de respect pentru ceea ce faci aici de atâta vreme şi observ că Paul Gabor nu are cu cine să bea. Păi de ce nu spune, domnule, de ce suferă în tăcere?

    Apreciază

  16. Flavius, servus la aceasta ora tarzie de veghe sau extrem de matinala!
    Mi-am lasat purtat zborul prin labirintul tau literar si am admirat mozaicul virtual expus atat de inspirat si de echilibrat.
    Frumos periplu si izbutita terapie, cred ca genunchiul tau va fi apt pentru un nou maraton, i-ai aplicat doar remedii naturiste vindecatoare!
    O noapte linistita!

    Apreciază

  17. Foarte frumos scris. Eu sunt de curand in lumea asta a blogurilor sau blogerilor. Si ai dreptate, de unii de atasezi atat de mult, ca scrierile lor, micul lor colt de lume, devin si parte din tine!

    Apreciază

  18. Imi pare nespus de rau ca nu am cu cine sa rup in doua o sticla de Sauvignon Blanc… Lupt aici de unul singur cu speranta ca patul de spital imi va fi neincapator, poate vreodata vom imparti vreun cub de gheata… Cine stie? Lumea e mica, eu am avut parte de surprize imense in toate colturile ei… Iar cei stau in genunchi vor avea locul rezervat intotdeauna… Mersi pentru prezenta in „pomelnicul” acesta, atat de tarziu…. Atat de nocturn… Sunt intr-o companie mult prea aleasa, nu stiu daca o merit….

    Apreciază

Gîndul tău

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.