Azi am o acută senzaţie de toamnă. Este deja august. Şi plouă. Parcă ieri ţineam în pumn primele cireşe de anul ăsta. Parcă ieri mă miram că „uite au apărut pepenii!”. Tot ieri parcă am văzut întîia o ţigancă vînzînd porumb fiert dintr-un lighean la un colţ de stradă cu Republicii. De dimineaţă tot plouă, mărunt. Nu e ploaia aia furioasă de vară. Plouă a toamnă. E frig…
E limpede, cred, că de azi pentru mine e toamnă. Chestia asta nu-mi va ieşi din simţuri chiar dacă va veni iar arşiţa. E prea devreme? Voi privi de acum, în fiecare zi, spre Tîmpa urmărind înadins cum verdele devine gălbui şi roşcat. Am să surprind din fereastră cum copacii o să mă lase tot mai mult să văd trecătorii, umbrelele de ploaie. Ador toamna, e cea mai frumoasă, dar parcă nu a venit aşa cum o ştiam, blînd, tiptil… Sau poate doar ziua asta, goală, dintr-un şir, e de vină, nu o fi cea mai potrivită pentru întîlnirea cu toamna. Deocamdată, nu mai pot înţelege lucrurile în alte culori.
Toamna. Cred că se va revanşa ea cumva. Măcar cu o gutuie mai altfel, măcar cu o lumină ca mierea, molatică, măcar cu o frunză perfectă… Măcar cu permisiunea regretului, dorului teribil de… vară!
Azi a murit Tatiana Stepa… Plouă a toamnă.
calendaristic e prima zi de toamna , deja soerele nu se mai uita asa dragastos si pe mine ma trec fiorii ca parca prea repede s a dus vara asta. deja imi e dor de ea
ApreciazăApreciază
mmm ce frumos . am citit si mi s a facut un mare dor de Brasov.mi am amintit toti anii in care in fiecare inceput de toamna ma duceam sub Tampa si adunam castane si frunze. ani la rand am facut asa si de fiecare data era altfel.parca nicaieri nu e toamna mai frumoasa ca in Brasov.cand incepe sa rugineasca Tampa , este o adevarata simfonie de culori e magic si e nostalgic ma infioara pe sira spinarii . de altfel acolo am invatat sa iubesc toamna desi ma zbarlesc cand ma gandesc la ploile ei reci care iti patrund in oase .anul asta nu am ajuns la bv dar poate ca mai am timp , macar cateva ore sa vin.totdeauna toamna imi rascoleste sufletul si uneori ma bucur ca nu pot sa o simt asa cum o simteam la bv. toate cele bune Flaviu
ApreciazăApreciază
Cand imi aduc aminte cand a debutat la un cenaclu a lui Adrian Paunescu la Fagaras,si ce succes a avut,si are ,ma gandesc ce a trecut timpul si cum disparem incetul cu incetul,Dumnezeu sa o odihneasca 😦
ApreciazăApreciază
am trecut pe aici…cu toamna mea
vroiam doar să ştii, atît…
ApreciazăApreciază
Noi avem o vorba in familie: ploua ca la munte.
Iar la munte cand ploua e ca toamna…
Ieri cand am auzit la radio crainicul spunand ca ne-a parasit un glas al muzicii …am tresarit.
In ultimii ani am auzit de atatea ori astfel de vesti triste…Dumnezeu s-o aiba in paza!
ApreciazăApreciază
Ştim că murim din clipa în care ne naştem şi mereu ne surprindem, atunci când se confirmă, mai abătuţi, mai zguduiţi cu o clipă, mai aproape de noi înşine. Puţină revoltă, apoi certitudinea neputinţei ne întăreşte, paradoxal: mai avem pentru ce/cine trăi! Pe ea, s-o ierte Dumnezeu; pe noi – să ne îngăduie a răscumpăra timpul irosit în alegerea încăpăţânată a trecutului.
ApreciazăApreciază
Da, Flavius, in popor se spune ca din 6 august, de la Schimbarea la Fata, vremea se intoarce cu fata spre toamna…
Mie azi mi-a fost pentru prima data frig, in vara asa, mai ales cand am aflat de moartea Tatianaei Stepa.
Ce ciudat sau nu: am venit acasa cu gandul sa o ascult, mai ales „Galbena gutuie”. Dumnezeu s-o ierte si s-o odihneasca!
Cele bune, Flavius!
ApreciazăApreciază
Permiteţi-mi să postez şi aici, în ” casa ” domniei dumneavoastră, darul Tatianei Stepa, pentru noi :
http://folkblog.ro/2009/08/07/tatiana-stepa-va-las-cantecele-mele/
Tatiana Stepa – Cântec pentru prieteni
Vă las toate ce-au fost bune,
Dar şi cele ce n-au fost,
Vă las tot ce nu pot spune,
Nu mai are niciun rost.
Vă las dragostea pierdută
Şi tot chinul de apoi,
Gura mea nu mai sărută,
Vă las dorul meu de voi.
R: Dar vă las şi bucuria
Şi tot cerul meu de stele,
Vă las singura avere,
Vă las cântecele mele.
Vă las drumul către lună
Şi copacii mei stingheri,
Vă las lupta mea nebună
Pentru viaţă până ieri.
Vă las lacrima cu care
Am dormit la căpătâi,
Vă las nopţile amare
Şi lumina mea dintâi.
R: Dar vă las şi bucuria
Şi tot cerul meu de stele,
Vă las singura avere,
Vă las cântecele mele.
Vă las gândul de pe urmă,
Să vă apere mereu,
Vă las iarba, cerul, marea,
Vă las tot ce am fost eu.
Vă las sufletul în palme,
Azvârliţi-l printre fragi
Şi iertaţi-mi voi povara,
Toţi cei care mi-aţi fost dragi.
R: Căci vă las şi bucuria
Şi tot cerul meu de stele,
Vă las singura avere,
Vă las cântecele mele.
Dumnezeu s-o hodinească-n pace !
ApreciazăApreciază
….sunt doua (uneori trei) bloguri pe care ajung inaninte de a-l deschide pe al meu;
unul dintre ele, este acesta; azi, cind am reusit sa ajung pe aici am inteles de ce simteam ca e mult mai noiembrie in mine; Flavius a fost mereu intelegator si ingaduitor cu mine, de aceea indraznesc, cerindu-mi scuzele care se cuvin
Si cad in genunchi langa focul ce moare
Si vreau sa-l intreb de mai e vre-o scapare
Si el imi raspunde cu-n sclipat spre usa
Si-mi lasa in palme o calda cenusa.
Te-as cere-napoi insa n-am cui te cere
Si restul e numai Chopin si tacere.
– A Paunescu-
…multumesc…
ApreciazăApreciază
Cand o ascultam pe Tatian Stepa cantand, gandeam ca in vocea ei profunda si tulburatoare trebuie sa se fi adunat fosnetul padurilor, freamatul ierburilorinfiorate de adierea vantului, susurul apelor, albastrul infinit al cerului si zbuciumul sufletului ce-si canta iubirea… Acum, fie-i ingerii aproape!
Am aflat de pe net. Emisiunile acelea TV carora li se spun STIRI, au grija sa ne tina la curent cu toate scandalurile de mahala, dar n-ar fi in stare sa dedice cateva minute unor oameni care au insemnat ceva pentru muzica adevarata, cultura sau stiinta.
Da, a fost o dimineata de toamna cu lacrimi de ploaie, pentru ca imi inchipui ca cerul a plans, si ploaie de lacrimi, fiindca sant multi care au plans trecerea in nefiinta a celei ce a fost Tatiana Stepa.
ApreciazăApreciază
Foarte frumoasă şi tristă postare… Într-adevăr, Tatiana Stepa a suferit mult în viaţa asta, a fost singură şi neînţeleasă, acum poate se odihneşte în linişte…Dumnezeu s-o ierte !
ApreciazăApreciază
O zi in doliu! Dumnezeu sa te aiba in paza Tatiana!
ApreciazăApreciază
aici, la munte e si mai trist.
iar ceea ce face situatia complet tragica este ca luni plec in tabara… la mare! Si sper sa nu fie vreme din asta 😦
mereu ploua cand se stinge cineva insemnat. Pentru a stinge lacrimile si dorul.
ApreciazăApreciază
”spune-mi padure …”
plumb in suflet !
ApreciazăApreciază
Iubim oamenii buni, dar mă bântuie rău întrebarea „De ce îi apreciem la justa valoare ,după ce ne părăsesc?”
Am încercat mereu să nu fac asta , am învăţat să-i iubesc şi să-i preţuiesc la momentul oportun, nu ştiu dacă suficient, dar fac asta mereu.
Orice cuvânt este de prisos…
ApreciazăApreciază
Azi am reînvăţat ce înseamnă să fii foarte trist… Adio, Tatiana…
ApreciazăApreciază
Aceeasi senzatie o am si eu inca de ieri. Stii ca se zice prin popor, ca odata cu „Schimbarea la fata”, incep sa se ingalbeneasca frunzele, sa se raceasca vremea… Ma asteptam ca „pragul” catre toamna propriu-zisa sa fie trecut cel putin luna viitoare, daca nu prin octombrie… Dar cand m-am trezit de dimineata, si am vazut cum norii inecasera muntii, de-ai fi zis ca ploaia i-a spalat de pe fata Pamantului, si cum prin fereastra deschisa larg intra un aer rece, ce te indeamna imediat sa pui ceva pe tine, am fost dezamagita.
Fiecare anotimp are farmecul sau, dar eu IUBESC vara si caldura, chit ca unii spun ca le curg apele pe ei- nu de-aia e vara?!
Toamna imi place… pentru ca peisajele isi schimba culorile ca prin vis, pentru gutuile din care bunica imi face dulceata, pentru ca nu ma satur de fotografiat copacii… Dar nu stiu, parca tot toamna imi vine sa ma inchid in casa, si sa privesc totul doar de la fereastra, sa nu trebuiasca sa dau piept cu ploile reci, care iti patrund prin haine, cu bruma ce devine tot mai groasa… pana se ajunge la iarna.
Gata! Ma auto-deprim. Si, cel putin teoretic, e inca vara. Sunt sigura ca de maine Soarele ne va surade din inaltul cerului:)
Sa ai un weekend frumos!
ApreciazăApreciază
Trist, tare trist..
ApreciazăApreciază