Genomul… Blogolumii

Ieri şi azi am primit şi eu în dar acea „diplomă” virtuală cu „Blogul de Aur”. S-au gîndit să mi-l ofere Mami Nineta, Mădălina, Mirela şi Ion…  Fiecare dintre ei m-au bucurat cu puterea acestui gest şi pentru fiecare am prea puţine cuvinte de mulţumire. (Nu-i aşa că aici în blogosferă „a mulţumi” e cel mai răsfăţat verb iar mulţumirile de aici sunt mai pline de sens şi conţinut decît mulţumirile… cotidiene, aproape rutinate?) Şi aşa am preluat „ştafeta”. Este acesta un joc ingenios cu rezonanţe de leapşă care însă nu aruncă „în lume” un top pe varii teme ci bloguri şi, mai mult decît atît, oameni. Un „joc” ale cărui rădăcini nu le-am căutat şi care e posibil să devină altceva decît a dorit cel sau cea care l-a pornit.  Am remarcat oriunde am găsit aşezată această diplomă că mare parte din cei… laureaţi au încercat să adune în „clasamentul” personal bloggerii şi blogurile de suflet, cele la care rezonează chiar în dauna exigenţei privind conţinutul sau forma. „Blogul de aur” e semnul multor amiciţii născute în blogosferă, al multor întîmplări emoţionante, al unor întîlniri pe cît de imposibile în realitate pe atît de bulversante aici. Comunicarea, comuniunea, empatia asta atît de vie sunt cele ce au modelat, cred eu, genomul blogolumii (şi iertată să-mi fie, de către cei foarte riguroşi utilizarea forţată, poate, a termenului).

Îmi e imposibil să pun de la 1 la 10 doar zece bloggeri dragi, într-o ordine „axiologică”, sau în… dezordine, chiar dacă nu mi se cere asta.  Îmi e imposibil să aleg doar 10 oameni, doar 10 bloggeri! Aş putea face, eventual, grupuri de câte 10, şi i-aş aranja alfabetic :). Dar tot n-aş fi împăcat! Aş putea face un nou… metatext pe tema asta dar totuşi voi alege alt subiect, altădată, pentru aşa ceva. Şi chiar cu riscul de a nu respecta regula jocului pînă la capăt voi acorda „Blogul de Aur” tuturor dragilor mei prieteni de aici, celor găsibili sau chiar absenţi din blogolumea asta a mea. Celor cărora le răspund mai des, cărora le las cîte un cuvînt, din cînd în cînd, dar şi celor pe care pe nedrept îi uit deseori prea mult timp.

Aş vrea însă ca toţi să ştiţi că vă preţuiesc în egală măsură că nu vă ignor şi nu am făcut asta niciodată, chiar dacă uneori sunt ingrat în răspunsuri, şi că mă înclin în faţa strădaniilor şi pasiunii voastre de a vindeca doar prin cuvinte o lume ce părea definitiv bolnavă de înstrăinare.
album_pic[2][1].jpgpremio (1)
P.S. – Şi, aşa cum se cuvine, un cadou, vouă, aşa, ca din… „Genunchiul Lumii”: muzica lui Yanni pe vioara lui Samuel Yervinyan…

18 gânduri despre „Genomul… Blogolumii

  1. Seara bună
    @Gina, @Gabi, @Lollitta, @Irina, @Ion, @Cristian, @Mirela,@Marius, @Pescăruş argintiu, @Sibilla, @Valeriana… fiecare în parte, alături de toţi ceilalţi sunteţi vocile fără de care blogolumea, a mea ori a altcuiva, nu ar avea rost. Iar unul dintre rosturile noastre este, cred, de a arăta că nu suntem o cantitate amorfă, neglijabilă, anonimă care nu ştie pe ce lume trăieşte şi care nu ştie ce spune… Dar despre rosturi sper să mai vorbim aici…
    Toate cele bune!

    Apreciază

  2. „Aş vrea însă ca toţi să ştiţi că vă preţuiesc în egală măsură că nu vă ignor şi nu am făcut asta niciodată, chiar dacă uneori sunt ingrat în răspunsuri, şi că mă înclin în faţa strădaniilor şi pasiunii voastre de a vindeca doar prin cuvinte o lume ce părea definitiv bolnavă de înstrăinare.”

    Vorbele mele ar fi de prisos..
    O seara frumoasa!

    Apreciază

  3. „…şi că mă înclin în faţa strădaniilor şi pasiunii voastre de a vindeca doar prin cuvinte o lume ce părea definitiv bolnavă de înstrăinare.”…Flavius, jos pălăria…la aşa cuvinte şi aşa dedicaţie muzicală, mă opresc şi ASCULT. O zi minunată!

    Apreciază

  4. Servus, Flavius!
    Am zarit lumina langa piatra de hotar aurie de pe autostrada virtuala ce leaga destinatii de suflet si m-am bucurat straluceste si in vitrina ta cu premii.
    E un semn de recunoastere intre prieteni si de benefice deschideri spre comunicare, dar mai ales, cum bine ai punctat, un nobil gest impotriva instrainarii.
    Multumiri pentru frumoasa ta pledoarie si mult spor la scris! 🙂

    Apreciază

  5. ” de a vindeca doar prin cuvinte o lume ce părea definitiv bolnavă de înstrăinare. ”
    DA !!! Asta e !!! 🙂
    MULŢUMESC !
    Şi tresare sufletu-mi zâmbet şi zâmesc şi aici, zâmbet :

    Minunate Cuvinte aţi surâs, sunt sufletele noastre obosite de… vorbe. Felicitări!
    respecte,
    Sibilla

    Apreciază

Gîndul tău

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.