Prin cenuşa Genunchiului Lumii

Ca şi la ziar am constatat aici, în blogolume, fragilitatea extremă a cuvintelor, a textelor noastre. Nicio postare nu ţine mai mult de o ţigară, hai două. Nu mă refer la scrierea ci la citirea ei. Şi trecem mai departe. Am făcut un experiment. Am luat, aleator, cîte un text din Genunchiul Lumii al fiecărei luni, din octombrie anul trecut şi pînă azi, şi l-am citit. Aproape de fiecare dată am descoperit titluri şi fraze aproape uitate, dacă nu chiar… necunoscute. „Fragilitatea memoriei”, mi-am zis… Îmi dau seama cît de uşor mă despart de textele astea ale mele oricît de mult aş ţine la ele în momentul aruncării lor în blogosferă. Şi trec mai departe. Acum realizez, banal, şi cum trece timpul în ciuda unor întîmplări care, par doar că mă marchează din moment ce le uit. Acelaşi lucru îl pot spune despre textele, remarcabile de altfel, ale tuturor prietenilor mei de aici. De ce oare nu ni se înfăţişează toate, mereu, la îndemîna aceleiaşi priviri şi trebuie toate să rămână cu multe pagini în urmă, pentru a fi uitate?

În octombrie, anul trecut, bag de seamă că îmi plăcea să comentez pe marginea unor ştiri… inedite. Era vremea cînd scriam doar pentru mine neîndrăznind încă să mă… „promovez”. Este zona de timp trecută ale cărei texte mi se par pe nedrept văduvite de această trecere a timpului. Şi poate tocmai de aceea parcă nu le-aş fi scris eu. Cred că fiecare blogger are senzaţia asta privind în urmă de tot.
La o lună după, în noiembrie, descopeream unele „beneficii” ale Internetului care, bineînţeles, nu par să se fi concretizat pînă acum. Încă nu aveam comentarii pe Genunchiul Lumii, fiind aşadar tot în perioada ascunsă a aventurii mele bloggeristice. Apoi, la sfîrşitul anului trecut urînd lumii „ani buni de gînduri bune” tocmai descoperisem mirajul feedbackului „provocat”, acela care-ţi întoarce vizite pe blog. Atunci mi-am dat seama că pentru a fi citit trebuie să laşi urma citirii tale peste textele vecinilor şi prietenilor din blogolume. Cu timpul am învăţat să citesc asta din… „statistici” 🙂
De atunci am prins drag de „blogăreală” ca instrument al apropierii şi comunicării. Esenţial. Păcat că nu am făcut-o mai de mult ci atît de tîrziu. Pe atunci ghiceam şi „cîtă poezie e pe aici„. Acum lucrul ăsta nu mă mai miră deloc. Este ceea ce dă sens Genunchiului Lumii şi blogolumii lui. În fiecare zi găsesc aici suficiente rezerve de mirare şi bucurie, rînduri şi jocuri de cuvinte vii şi remarcabile. Senzaţia e aia de aer proaspăt care te ţine pe linia de plutire. Ca aici, la Iulia, sau aici în Biblioteca de poezie… de pildă.
La sfîrşit de ianuarie scriam despre tragedia petrecută în Braşov, aici, la o casă de schimb valutar. Vorbeam despre gestul incredibil al unui erou, Gheorghe Lala. Nu se mai ştie nimic din ce s-a întîmplat atunci, iar numele acelui om a redevenit anonim. Da, nimic nu este important mai mult de două-trei zile-n ţara asta. Fragile nu sunt blogurile pînă la urmă, îmi zic, fragili suntem noi, cu toţii şi cu tot ce trăim. Despre cei mai mulţi dintre noi nu se va mai spune nimic… „după” oricît ne-am iluziona că ar putea fi altfel. Ba sunt convins că dacă am striga după ajutor acesta nu ar veni decît, cel mult, sub forma cîtorva rînduri de compasiune. Suntem ingraţi… „Lasciate ogne speranza, voi ch’entrate”… Mă învaţă asta pînă şi blogul ăsta!

Prin februarie povesteam despre naşterea Genunchiului Lumii. Mă obişnuisem deja cu vecinii de blog, cu prietenii mei de aici – cum îmi place să le spun – comentîndu-mă. De atunci îmi este cunoscută nerăbdarea aceea a aprobării fiecărui comentariu în parte. Frumoasă clipă. Însă o dată cu timpul iată că mi s-au pierdut pe drum unii dragi… vecini de blog. Unii şi-au şters de tot urmele, unii nu mai scriu nimic, alţii nu mai vor să răspundă, să comenteze. Dezamăgiţi poate, obosiţi, plictisiţi, plecaţi… Alţii „m-au şters” din blogroll avînd cine ştie ce suspiciuni asupra-mi, neîncercînd să înţeleagă, poate, nişte erori…
Pe la sfîrşit de martie an făcut din Genunchiul Lumii martorul privirii Braşovului de sus. De pe culmile Bisericii Negre, de lîngă Clopotul ei… Sunt întîmplări din astea (ne)cotidiene care fac din blog un clasor care ar putea fi deschis cu încîntare oricînd. De dinainte de primăvară am vrut însă să surprind cît de cît întîmplările Braşovului. La început, în vremea „anonimă” a genunchiului eram chiar mult mai „implicat” în „bătătura cetăţii”. Acum privind în urmă realizez că, din păcate, m-am cam distanţat de „frumosul oraş” şi chiar de bloggerii lui. Se întîmplă multe aici şi îmi promit că voi ţine mai aproape…
În aprilie, iată, am mai făcut un prim exerciţiu de memorie, dar asupra unor fapte fără urmări sau cu prea puţine urmări despre care scrisesem pînă atunci. Era o… antropoblogie, cum au mai fost nişte metatexte şi nişte abservaţii asupra unor… blogodegradabili. Nu asupra unor texte, ca acum. Iată că devin, fără să-mi dau seama, şi manierist! Nu e în regulă!

Prin mai îmi manifestam o „variaţiune pe o temă dată”: ceva nostalgii, melancolii, dezamăgiri, dureri… Nimic nu e nou sub soare. Am observat chiar că, pe ici pe colo, unele trăiri şi-au împrumutat unora altora aproape acelaşi titlu. Da, oboseala, lipsa de prospeţime şi monotonia, căderea în banal, lipsa originalităţii şi a inspiraţiei m-au îndemnat uneori să o las baltă. Senzaţie repetitivă oricum care, cine ştie, pînă la urmă va veni de hac şi genunchiului lumii.
În iunie voiam să-mi dedic duminicile unor poezii (de duminică) dar Gala m-a deturnat, şi n-a făcut rău, şi am intrat în PDS… Şi nu-mi e tocmai simplu să mă ţin de asta, fiind de felul meu un… dezordonat.
Sunt atîtea texte aici despre care am uitat (menite… arheoblogiei). Ca la ziar spuneam… Ziarul îi iei şi-l arunci în scurt timp. Sunt aceste două făpturi de cuvinte sortite să trăiască foarte puţin… Poate de aceea sunt şi aşa de frumoase, precum muzicile cu care m-am obişnuit să le însoţesc… Aici însă, în blogosferă, iată, mai poţi răsfoi deşi cred că unii nu o facem deloc. Despre soarta miilor mele de texte din ziare nu mai ştiu însă nimic. Nicio frîntură. Nu am fost dintre cei care să şi le colecţioneze. Din păcate. Poate o să mă duc odată, cîndva, la bibliotecă să fac puţină… arheologie. Să scurm prin cenuşă, dacă nu s-or fi dat… vîntului şi acolo, cum topite au fost hard-discurile din care au plecat…

26 de gânduri despre „Prin cenuşa Genunchiului Lumii

  1. … drept care am dat un serch ca sa vad cine-i ”valeriana” asta !
    Si astfel am aflat ca-i doar o anonima jumatate de ”caramida” neliantata in ”marea zidarie virtuala” !
    Hm, acum m-am mai linistit ! 🙂

    Toate cele bune !

    Apreciază

  2. Seara bună…
    Bună @Cella… empatia, rezonanţa cu cineva sau ceva ne sunt sau nu la îndemînă… E un dat, de moment sau permanent. Nu putem cere mai mult, nu avem căderea să judecăm… Încerc să mă ţin departe de… tociri şi să nu uit să caut în cenuşă… chiar dacă nu este a… Imperiului. Mulţumesc.
    @Leo, da, chiar merită! Tocmai pentru ce spui tu!
    @Tavi cred şi eu, încă, în neuitarea blogosferei!
    @Razvan… aşa e… probabil urmează ceva… 4D… holografic, o… „blogosferă” vorbită în timp real „face to face”. 🙂 Eu voi rămîne însă adeptul cuvintelor scrise, oricît de puţini ar mai fi cei din „gaşca” mea 😉
    @Mirela, Mulţumesc mult pentru aprecieri. Contează mult pentru mine. Iar popasurile mele în lumea ta este mai mult decît o simplă reciprocitate, te asigur… Numai bine!
    @Adc… orice memorie poate fi, iată, ştearsă. Din păcate! Cele bune!
    @Codeus, cred că blogul de… ştirism e altceva decît un… blog. Comentariile la ştirile zilei ţin însă de ideea de… blog 😉
    @Cristi, mulţumesc, încă o dată…
    @Daurel… Nu, nu ar trebui să fie ziar. Poate fi ceva de specialitate dar din nou nu ar mai fi… blog. Prefer să ţină de o specialitate a… gîndurilor, trăirilor, senzaţiilor şi a scriiturii…
    @Gabi… uneori e necesar să ne mai încărcăm şi… bateriile 🙂
    Da, @Fanfan… să nu uităm de menirea blogului.
    @Sebi, cred că uneori chiar doar asta suntem, cum spunea Nichita! Chiar dacă poate părea un pic… tragic, înspăimîntător… Cele bune!
    @Valeriana… da… dacă rămîn cărămizile înseamnă că nu e degeaba… 🙂
    Mulţumesc @Brightie… Îmbogăţirea despre care spui ne ţine şi ea aici.
    @Adi… lucrurile sunt pe cale să se coacă ;). Tare mie însă că pînă una alta cărţile se vor digitaliza şi ele. Blogul e calea de mijloc şi drumul… spre. 🙂
    @Dramoleta… Mulţumesc! Iar „Mulţumesc” e cel mai complet cuvînt. Orice altceva l-ar însoţi este în plus…
    @Mami Nineta… Mulţumesc! Această urcare împreună este una dintre puţinele mirabile întîmplări trăite de mine!
    @Iulia, sper şi eu ca efemerul de aici să fie mai puţin… efemer 🙂
    @Oana… evoluţia noastră aici este atît de palpabilă încît chiar merită atenţia cuvenită. Şi spune multe despre noi. Iar, uneori, distanţarea sau lipsa de inspiraţie sunt foarte necesare.
    Toate cele bune!

    Apreciază

  3. E mult suflet investit in blog. Se merita ? In mare masura da.
    Sunt foarte ciudate legaturile care se leaga intre noi aici. Pentru ca, desi nu ne stim fizic, ne stim sufleteste.
    Fain articol.

    Apreciază

  4. Serus Flavius,blogosfera trebuie sa fie un mijloc de neuitare a istoriei natiunii romane,de pilda azi 24 august ,se implinesc 69 de ani ,cand Ungaria hortysta a intreupt negocierile cu Romania la Tr.Severin,reluate la Viena pe 30 cand a fost semnat Dictatul de la Viena,cand Ungaria intra in posesia Ardealului,o zi frumoasa ,cu stima Tavi.

    Apreciază

  5. Servus, Flavius! Eu citesc tot ce scrii, sunt la zi, (am tras chiulul doar cand am fost in cele trei minivacante, cu ai mei cei doi dragi!), dar asta nu inseamna ca nu rasfoiesc si arhiva. Zilnic ai punctat esentialul, in mod original si pertinent si ai avut intotdeuna si (sigur!!!) vei avea multe si interesante de spus mereu. Nu exista sa trec pe aici si sa nu ma opresc pentru a citi si asculta punctarea muzicala, aleasa la Marele Fix. Felicitari, Flavius!

    Apreciază

  6. Asta cu topitul hard-diskurilor m-a întristat mult de tot… Nu ştiu de ce, am un mare respect faţă de ele. O fi din cauza memoriei, mai puţin volatile, pe care o au?…

    Apreciază

  7. ai dreptate flavius blogul de „stirism” este efemer. asa patesc cu blogspotul ma uit in urma pe texte si parca nu mai e asa important ca si in momentul scrierii. in schimb cu wordpressul e alta poveste, acolo sunt amintirile mele personale si alea nu se perimeaza

    Apreciază

  8. Servus,Flavius!
    Mi-a facut placere sa citesc aducerile tale aminte despre blog,bloggerit.Am intrat peste tot si mi-am amintit de cateva articole pe care le-am citit si am comentat.
    Am avut si eu de cateva ori curiozitatea sa vad cum a fost la inceput si am constatat ca nu stiam aproape nimic,nici macar sa pun imagini sau video.
    De o perioada nu mai am tragere de inima sa bloguiesc si asta nu e semn bun.Uneori as vrea sa renunt,dar imi pare rau sa las de izbeliste ceva la care am muncit foarte mult.Adevarul e ca sunt ocupata si cu treburi lumesti,ca sa zic asa .
    O saptamana mai buna!
    Gabi.

    Apreciază

  9. orice minune tine 3 zile ;p este normal sa existe texte uitate, intr-un an de zile … probabil asta este si menirea unui blog, ca si a unui jurnal:in timp sa iti reaminteasca sentimente, puncte de vedere si persoane demult uitate.

    Apreciază

  10. servus flavius 🙂

    suntem cate putin (si) din ceea ce citim.
    cuvintele (a se citi ideile) citite se infiltreaza in noi ca intr-un pamant insetat. ne completeaza, ne imbogatesc, ne sprijina, ne indruma, ne cladesc.
    fragila e doar existenta lor, nu si esenta.

    o duminica senina!

    Apreciază

  11. Te citesc de aproape un an. Scrii frumos! Indiferent de subiect, scrisul tău este calm, lin, blând şi în acelaşi timp extrem de viguros. Asta e o artă.
    Textele tale nu sunt usor de comentat 🙂
    Ce s-ar putea spune in plus?

    Apreciază

  12. Flavius, genunchiul tau a tinut pamantul sa nu cada in negura neputintei, a inflacarat spirite, a adunat langa tine prieteni gata in orice moment sa ajute.Daca nu ar fi fost genunchiul lumii,am fi ramas mai saraci decat suntem.Trairile tale sunt si ale noastre,vietile tuturor seamna izbitor,Nu mai avem ragazul de a mai gandi separat.Urcam spirala timpului impreuna si cu cat ne apropiem de varf,timpul nostru se scurteaza.Doar ca nu ne dam seama.

    Apreciază

  13. Sesizez si eu efemeritatea scriiturii mai ales la ziar. Scriu un articol, poate are si succes, obtin feed-back, lumea comenteaza, iar a doua zi totul dispare in negura. Pe blog farmecul cuvintelor dureaza totusi mai multe zile, parca.

    Apreciază

  14. N-am spus-o pe blog, însă, odată la 2-3 săptămâni, obişnuiesc să răsfoiesc prin arhiva blogului perioada corespunzătoare din anul trecut. Şi pot spune ca şi pe mine mă miră că am scris unele lucruri, că am povestit despre persoane demult uitate, despre trăiri frumoase, doruri care poate-acum s-au vindecat… Că poate „scriitura”-mi a devenit mai… altfel, mai elaborată, ori mai lejeră- să fie din cauza timpului, sau din cauza obisnuintei faptul ca literele, frazele şi închegăturile textelor curg mai uşor?
    „Perioada ascunsă”, cum o numesti chiar tu, a blogului meu a ţinut vreo 9 luni, până când am transferat toate textele pe platforma Blogger. Acum mă gandeam că… 9 luni înseamnă tot atât cât inseamna aşteptarea naşterii unui copil. Şi poate că de aceea blogul a devenit un soi de copil, de care mă-ngrijesc măcar 10 minute dintr-o zi agitată, leneşă, poate uneori fericită, alteori ploioasă.
    Zilele trecute, analizându-mi activitatea pe august ,de altfel slabuţă, in comparaţie cu alte luni, mă cuprinsese şi pe mine teama aceea de a nu deveni un blogger şomer, obosit deja de „tocat” mărunt subiecte, fapte, sau trăiri.
    Sau poate că, la urma urmei, putem aplica şi în cazul blogosferei principiul „pauca, sed bona”…

    Numai bine!

    Apreciază

Gîndul tău

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.