Blogosfera coboară în Cetate

Cred că unii mai trăiesc cu senzaţia că blogosfera e o chestie ciudată în care se refugiază de restul lumii o sumă de indivizi frustraţi, neadaptaţi la realitate. Sunt sigur că unii cred că blogolumea este o reţea subterană de conducte prin care circulă tot felul de inutilităţi, reţea fără o gură de ieşire spre… „viaţa reală”. Sunt sigur de asta fiindcă mi-au spus-o destui subliniind „neseriozitatea” acestei ocupaţiuni… non-profit. Fără îndoială că respectivii vor fi gata să-şi schimbe părerea imediat ce vor constata… onorabilitatea profitului din blogăreală…

Spun asta pentru…a descrie peisajul. Am mai făcut-o, cu alte cuvinte în destule ocazii. Noi ăştia de aici ştim că nu este aşa şi suntem conectaţi la realitate mai serios decît ar vrea unii să se creadă. Cred că pasul următor din evoluţia blogosferei este acela al recunoaşterii „adresabilităţii” şi credibilităţii ei vizavi de societate, de politic şi guvernanţi. Şi asta se va întîmpla fără un demers organizat în acest sens ci prin evoluţia naturală a lucrurilor: sunt fenomene sau organizări sau oameni care nu pot fi, pur şi simplu, ignorate. Acestea există, se impun şi sunt ascultate chiar dacă nu şi acceptate.

Mă gîndesc la toate astea observînd cum viaţa iese din blogosferă şi cere să i se facă dreptate. Iar dreptatea şi îndreptarea lucrurilor se vor întîmpla fiindcă, aşa cum spuneam, vocea blogosferei este o parte tot mai semnificativă a realităţii. Aşa se va întîmpla în cazurile Sibillei şi Alinei. Cele două cazuri sunt diferite, sunt însă drame reale întîmplate alături de sumedenia dramelor din ţara asta. Sibilla, Nicoleta, pe numele ei, are o poveste mai complicată: femeia asta a ajuns aproape pe drumuri fiindcă a îndrăznit să spună prea multe şi să se opună aberaţiilor discreţionare şi corupţiei din sistemul în care trebuia să funcţioneze, acolo, în judeţul ei. A ajuns să fie prigonită, expulzată, „zburată” de acolo (am făcut şi eu mai demult cunoştinţă cu acest gen de „stăpîni” ameninţîndu-mă: „te zbor din oraşul şi judeţul ăsta, de nu o să te vezi!”) şi acum cere ajutorul lumii pentru un loc de muncă prin care să-şi cîştige existenţa şi să-şi poată creşte copilul.
La rîndul ei, Orianda, Alina de fapt, trăieşte pe deplin asumat o altă dramă, aceea de a fi nevoită să plătească dreptul la viaţă al tatălui ei care, ca prin minune a depăşit o grea cumpănă de natură medicală. Alina trebuie să plătească datoriile adunate odată cu salvarea părintelui, prin spitalizarea şi tratamentele foarte scumpe. Alina cere ajutorul lumii. Nici ea nu aşteaptă mila nimănui. Amîndouă bloggeriţele dovedesc atitudini demne, de un exemplar bun-simţ. Amîndouă au nişte poveşti de viaţă tulburătoare şi speră că în ţara asta omenia există. Şi fac asta prin blogosferă, fiindcă ştiu că strigînd în piaţa publică ar avea toate şansele să fie ignorate. Numărul mare de reacţii la aceste cazuri, mînate de credinţa că, în orice, ar fi bine să-l tratezi pe celălalt aşa cum ţi-ai dori tu să fii tratat într-o situaţie similară, mă fac să cred că rezolvarea celor două situaţii dificile de viaţă va veni de aici, din blogosferă, din această solidaritate simplă şi inconfundabilă. Cum cred, o mai spun o dată, că blogosfera prin astfel de întîmplări îşi va dovedi nu numai virtuţile în comunicare cît şi pe cele sociale. Blogosfera (blogolumea cum îmi place să-i spun eu celei foarte apropiate de mine) coboară (sau intră?) în Cetate. Şi se face auzită şi respectată.

Puteţi întinde o mînă de ajutor, fiecare cum poate, Sibillei şi Oriandei aici şi aici.

17 gânduri despre „Blogosfera coboară în Cetate

  1. Ziua bună
    @Nicoleta… va fi bine, nu poate fi altfel…
    @Andi… aşa zic şi eu… putem fi un pic mai mult… 🙂
    @Anne, mulţumesc…
    @Cristian… se vor convinge singuri.
    @Green… eu am trecut… dincolo: şi aici e lumea reală!
    @Geanina… da să fim sănătoşi şi să ne întindem mîna… 🙂
    @Valentin eu nu sunt at]t de circumspect ca tine 🙂
    @Mirela… realizez prin ce treci… realizez bine. Iţi ţin pumnii în toate!
    @Taula, da… sunt intimităţi speciale pe aici… Dar nu cred că şi manipulări 😉
    @Arana, tocmai… dar cred într-o prezenţă mai consistentă…
    @Marius… îmi sună prea cunoscute toate şi cred că ştii de ce… Sunt sigur însă că le vei rezolva. Numai bine!
    @Gabi… suntem conectaţi…:)
    Toate cele bune!

    Apreciază

  2. Cu blogolumea nu stiu ce sa zic, n-as vrea sa devin avocatul diavolului. Dar cu solidaritatea printre blogari sunt total de acord. Indiferent de relatiile dintre bloguri, trebuie sa ne ajutam.

    Apreciază

  3. Multumesc ca prezinti povestea acestor Oameni,acum aflati in impas, si ca intotdeauna, solidaritatea se va face simtita si in aceste cazuri, de aici sau din lumea reala.
    Tin pumnii stransi!
    Multumesc de vizita.

    Apreciază

  4. Bine te-am regăsit, prieten drag!

    Bine le mai ziseşi cu blogosfera asta.

    Mi se întâmplă şi mie să fac astfel de analize.
    Voi prelua şi eu cazul Sibillei , m-a impresionat la fel ca şi cel al Oriandei.

    Mereu spun să-i mulţumim lui Dumnezeu că suntem sănătoşi, restul vine de la sine.

    O noapte de mare frumuseţe!

    Apreciază

  5. acum o sa se vada in ce masura se poate face jonctiunea dintre virtual si realitate !
    Daca nu se rezolva nimic, inseamna ca blogosfera e doar la nivel de divertisment –
    Inseamna ca puterea cuvantului e valabila numai pe Hi5, inseamna ca trebuie s-apara curand si-un Brucan al blogosferei care sa ne explice cum sta treaba cu alti 20 de ani de … sotron !

    Apreciază

  6. Mâine va fi deshis contul Alinei, va apărea pe blogul ei, am speranţa că fiecare vom face atât căt vom putea, şi tot va fi de un real ajutor.
    Tu spui, Flavius: „am făcut şi eu mai demult cunoştinţă cu acest gen de “stăpîni” ameninţîndu-mă: “te zbor din oraşul şi judeţul ăsta, de nu o să te vezi!”)”
    Cândva voi spune şi eu lumii de ce îmi dau demisia definitiv din învăţământ şi din şcoala unde sunt titulară ( şi nu am ajuns uşor acolo, am luat cu 10 (zece) examenul , iar la arte nu se prea ia nota asta…), cândva… Pentru că nu risc acum, când am un copil elev la şcoală, la un liceu celebru, dar elev încă, nu-i aşa? Asta e lumea în care trăim…dacă spui, nu rişti doar situaţia ta. Şi atunci taci. Bine, nu e singurul motiv. Dar e un motiv, şi până una-alta, nu ştiu exact ce voi face. Sper că ARTĂ. O noapte calmă, Flavius, eşti deosebit. Multă şansă celor care au nevoie!

    Apreciază

  7. e interesantă şi puterea care ţi-o dă blogul. Poţi ferici, dar poţi şi manipula. Blogul, pe lângă partea cu „informaţia”, ne face nişte individualişti excelenţi. Ador să mă pierd în locşorul cuiva. Am parte de intimitatea fiecăruia. E un haos bineprimit „blogolumea”.

    Apreciază

  8. Multumesc,frumos,Omule !!!
    Multi Oameni am intalnit, mai apoi pe unii si personal, inblogosfera noastra… asta-mi da speranta si tarie. Nimeni n-a vorbit vreodata asafrumos la adresa mea, ma simt stanjenita, nici nu stiu cum sa ma * port *, traind intre cameleoni si nemernici atatia ani… imi voi reveni, promit, dar, da… deocamdata, atat pot spune cu toata inima fiecaruia din voi : MULTUMESC !
    Tin pumnii stransi Alinei, un OM minunat ! Doamne Ajuta !
    respecte si stima,
    Sibilla

    Apreciază

  9. Foarte bine spus, insa as crede ca blogolumea – ma scuzati, imi place prea mult termenul, il voi imprumuta – e o alta fata a Cetatii. Nu cred ca s-a desprins cu adevarat de acolo, caci cum bine spuneati in deschiderea articolului, faptul ca suntem oameni cu blog nu ne eticheteaza cu nimic altceva. E doar o pasiune, care ce-i drept, poate aduce multe. Si asta nu neaparat pe plan material.

    Apreciază

  10. Acum nu te mai ameninţa Flavius. Mai ales pe cei incomozi. Sunt amabili, te ajută (facându-se) de fapt). Îţi întind mâna pentru a bate palma, se folosesc la maxim de tine şi de capacitatea ta, dar când să zici hop ca ai sărit pârleazul iţi dau un şut în fund de nu te vezi. (Başca, dacă li se pare că ţi-au acordat prea mult îţi trimit om cu care să cheltui bani, nervi, poate sentimente. Te urmăresc în fiecare pas. Îţi studiază punctele slabe. Chiar ştiu ce vorbesc. Şti că sunt un pic paranoia, dar nici chiar aşa. Gândesc logic şi ţin cont de toate firele posibile. Am dovezi în acest sens. Că doar sunt păţit) Apoi devi dintr-o dată incomod, stresant şi insistent că ţi-ai cerut drepturile pentru care ai bătut palma şi ai semnat un contract.. Ajungi să fi disperat şi nu mai înţelegi nimic. Asta pentru că au avut grijă de asta prin toate tertipurile. Se închid toate uşile. Se folosesc de tine şi apoi tot pe tine te învinovăţesc de neputinţele lor. Şi sub titulatura că îţi dau de lucru, te trimit la dracu în praznic la numărat cai verzi pe pereţi, fredonând că e ceva mărunţiş de câştigat din asta. Astfel, sistemul devine etanş şi e apărat. Nu prea mai ai loc de întors. Sunt slabe speranţe. Cam asta e presa din ziua de azi pentru cei care au un cuvânt de spus. Bine că există blogosfera.

    Apreciază

  11. Mare adevar graiesti, Flavius ! Si eu sunt foarte convinsa ca blogulumea este mult mai conectata la realitate si mai atenta la ceea ce inseamna „a simti” in acord cu valorile autentice.
    Dumnezeu sa ne ajute !

    Alexandrina Hristov – o ascult in premiera cred, dar canta divin.

    Apreciază

Gîndul tău

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.