Oraşul care-şi regăseşte clopotele

Clopotul din Turnul Casei Sfatului (Foto:iubescbrasovul.ro)

Cine se mai gîndeşte azi la utilitatea… clopotelor? Cîţi mai auzim, în goana cotidiană, clopotele, cele ce sună la oră fixă sau cele care vestesc vreo sărbătoare creştină? Şi cîţi ne mai întrebăm: pentru ce se trage clopotul? În oraş astfel de întrebări îl pot eticheta pe cel curios drept un ciudat. Pe „la ţară” răspunsul vine de la sine şi ţine de „bioritmul” zilelor iar dacă sunetul clopotului iese din tipic probabil, invariabil, se naşte întrebarea: „Oare cine-o mai fi murit?”. Este ştiut că clopotul are o simbolistică, nu doar religioasă, şi o istorie veche de vreo 4000 de ani, că este o ştiinţă a turnării în bronz a clopotelor, cum probabil este o alta a tragerii şi ascultării lor. Se ştie că clopotele marchează timpul omului cu momentele sale de bucurie sau de cumpănă sau că ele anunţau primejdii şi puteau salva vieţi. Am auzit apoi pe cineva găsind de cuviinţă să spună că bătaia clopotului a fost prima formă de comunicare în masă pentru ca, mai tîrziu, acestea să fie folosite la alungarea nu doar a demonilor ci şi a norilor de ploaie. Iar de acolo şi pînă la clopotele de azi, cu GPS, cuplate prin satelit la ceasuri atomice nu a mai fost decît un pas. Cum nu a mai fost decît un pas să descoperim semnătura… prim-preşedintelui de partid şi de stat Băsescu pusă pe clopotele din Cotroceni :)!
Şi spun toate aste fiindcă mîine, sîmbătă, Braşovul îşi mai redescoperă un clopot, după ce a mai făcut asta în primăvară cu acela din turnul Bisericii Negre. Fără a fi neapărat un maiestuos Grassmayr, clopotul din turnul Casei Sfatului, şi el de venerabila vîrstă de peste 300 de ani, se va face auzit din nou pentru a dovedi lumii că… există. Cred că puţini sunt braşovenii care ştiau că acolo în turn zăcea mut un alt clopot. Se zice că i-a fost „tăiată” limba pe la începutul anilor ’60 fiindcă edilii de atunci considerau ca fiind prea mare aglomeraţia de bătăi de clopot din centrul vechi al oraşului…
E frumos că momentul de mîine, de la ora 12.00, a fost pus pe afişul Festivalului „Musica Coronensis“ al Bisericii Evanghelice şi că are o regie a lui cu trîmbiţaşii care vor lansa peste piaţă „trei sunete” distincte pentru etniile cetăţii: saşii, românii şi maghiarii. Apoi s-ar părea că se doreşte reînvierea bătrînului clopot din Piaţa Sfatului şi că bătăile-i de la sferturile şi de la fixul orelor vor fi „împăcate” cu cele ale confratelui din Biserica Neagră. Cred că ar fi un semn bun acesta al regăsirii… clopotelor oraşului. Şi nu pentru că bătăile lor ar mai reuşi să rezoneze cine ştie cît cu ceva din noi sau fiindcă ar mai avea vreun sens azi chemarea la sfat a… gospodarilor pentru bunul mers al cetăţii, ci măcar aşa, pentru reaşezarea la locul lor a petelor de culoare care pot reîntregi farmecul şi personalitatea Braşovului.