Metatext de duminică. Alt bricolaj prin blogotecă

În timp ce îşi golea cutia poştală de la poartă de pliantele galbene, roşii şi portocalii, şi după ce le aruncă la tomberon fără să le deschidă, privind peste gard spre stradă îi tresări inima de bucurie: „Ce zi de toamnă frumoasă, gălbuie şi mierie… Hmm… Slavă Domnului, uite că taman azi aniversăm un an de criză. Bine că s-a dus, înseamnă că mult a fost puţin a rămas…  Noi să fim sănătoşi!…”  Nici azi nu s-a dus la biserică, noroc că e peste drum şi a auzit de la boxe măcar sfărşitul Liturghiei: „Pentru rugăciunile sfinţilor părinţilor noştri, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluieşte-ne pe noi”…  Lumea se strînge către case, el abia s-a trezit şi unde mai pui că a dormit o oră în plus cu ora asta de toamnă…  Dulce leneveală… Deh, nu deseori copiii şi nevasta-i sunt plecaţi în raiul de la bunici
Încotro s-o apuce azi? Puţină ordine prin casă, ceva ziare, blogăreală? Cafeaua săptămînală? Sau să dea o fugă pînă la talciocul de vechituri, a auzit că s-a deschis iar… şi e curios să vadă ce-şi mai vinde lumea din lucrurile de prin casă, ca acu’ vreo zece-cinşpe ani. Prea multe de făcut, ca întotdeauna duminica, şi niciodată de ajuns timp încît să-i alunge din gîndurile săptămînii ce vine şi care i se bulucesc în minte aşa de timpuriu. Săptămîni bolnave, toate la fel, care trec aşa repede acutizîndu-i durerile… Şi mai e şi şedinţa de scară… „N-au decît să facă borş, doar le-a zis de la bun început că n-or să fie în stare să adune banii ăia pentru izolarea termică! Şi acu’ vor alegeri pentru alt comitet! Nişte tîmpiţi, cu alegerile lor cu tot!  Uite de-aia nu merge nimic în ţara asta… O să vadă ei peste două luni, cînd o fi gerul mai tare şi după ce vor fi ales ce au de gînd să aleagă!” Sau mai bine să-şi sune prietenul de ieri, regăsit după ani buni pe Facebook, să iasă la un pahar de vorbă? Nu, prea-i e lene… şi oricum orice reîntîlnire cu prietenii vechi e doar un alt motiv pentru o şi mai lungă despărţire…
O să citească, o să asculte muzică, o să fumeze în pace ultimul pachet de ţigări, o să şteargă praful de prin colecţia de soldăţei de plumb, de pe ramele tablourilor, şi o să caute veşti despre Damian Drăghici că tot a citit, tot pe Facebook, că e gata cu Drăghici şi fraţii lui… Mda… naşpa veste, îi plăcea mult taraful lui Damian şi cu ocazia asta o să-l cinstească cu o amiază de duminică şi cu o cană de must, mai spre seară…
Una peste alta, trebuie să-şi facă o duminică agreabilă şi să-i pară mai puţin rău că a pierdut-o şi p-asta… Şi mai ales să reziste tentaţiei de a porni televizorul. „Asta e curată moarte a pasiunii… cum naiba mai poate lumea asta să se uite în gura ăstora cu campania lor cu tot! Au trecut doar trei zile şi m-am săturat deja, mai ales de afişele şi caravanele lor mincinoase care, din oră în oră îmi violentează timpanele”… Realitatea e altfel, evident.
„Mmmmm… e clar, bine-i acasă!”… printre surprizele mărunte aduse de soarele de duminică de toamnă grăbită şi ce plăcută corvoadă de a se dezbăra o dată pentru totdeauna de nostalgiile, iluziile, iubirile şi metehnele vechi. Da, astea-s păcatele lui şi ar fi cazul să le lămurească o dată pentru totdeauna. E clar, asta o să facă: o să-şi scrie în jurnal ce şi cum, o să-şi mai facă un plan. Definitiv de astă dată. Pe care să-l ducă la bun sfîrşit. O să tragă linie şi o să adune, că tot a trecut un an de… crize.
„Fii bărbat, Ioane, mult a fost, puţin a rămas!” Apoi restul: muzicile, poeziile, tristeţile, cărţile şterse şi ele de praf, genunchii şi blogolumea dragă, mereu surprinzătoare, mereu neglijată, ca o ireală amantă credincioasă

P.S. – Ce ştire… Eftimie ne spune că a murit Mitel Popescu! Gazetar de spiţă veche, din cea nobilă a breslei, de aici, din Braşov… Parcă îl văd, nelipsit prin tot oraşul, trăind parcă prea intens… ce a trăit…  Cîte ore şi cîte şpalturi am chinuit împreună… E nedrept… Mult prea devreme… Vestea asta face din toată duminica asta… nimic… Iar cuvintele au plecat de aici, sunt toate la el acum, cu el, cu Mitel… Dumnezeu să-l odihnească!

29 de gânduri despre „Metatext de duminică. Alt bricolaj prin blogotecă

  1. Blogolume multa, oameni frumosi care stiu sa vorbeasca scriind.
    Flavius ai facut un articol grozav.
    –––––––––––
    O salut si pe Angela pe care o vad aici intre rânduri 🙂 (ma gândesc la niste teme …)

    Apreciază

  2. chiar daca am trecut si acum, ca de obicei, pe aici, acum trebuie sa scriu si nu ceva sau orice, dar ‘ceva si orice’, numai ca nu pot sa adun intr-uin singur cuvint intregul meu gind de recunostiinta [tu stii ca am o perioada urita si grea…]
    MULTUMESC, Flavius!

    Apreciază

  3. Mulţam frumos Flavius !!!
    … după un ”megaweekend” de muncă acum am ajuns p’acas’ … şi spun …
    Să-ţi dea Dumnezeu Sănătate că tare-mi mai încânţi sufletul !!!

    Apreciază

  4. Flavius, am avut dreptate cu „mica publicitate”: mi-ai mărit traficul. Ai, virtual, o cafea de la mine şi un autentic gând bun. N-ai avut o duminică prea strălucită, ba încheiată de-a dreptul îngrozitor de trist şi-mi pare rău. Altă dată să pleci şi tu la bunica unde întotdeauna există ceva bun, atât pentru papilele gustative dar şi pentru suflet şi… încă ceva: ÎNTOTDEAUNA lângă bunica te simţi copil şi dupa parerea mea, acea senzaţie este minunată!

    Apreciază

  5. am venit prea tîrziu…
    ai primit veşti care ţi-au înnorat seara
    îmi pare rău, Dumnezeu să-l odihnească
    orice aş fi vrut să zic acum nu mai pot
    mulţumesc, zic oricum
    gînd bun, neobositule 😦

    Apreciază

  6. Seara bună, Padrino!
    Îmi lipseşte prezenţa ta, ştii bine! 😉 Intrasem la gînduri… aşa că… aştept măsuri în consecinţă, fie şi din cînd în cînd ca în seara asta 🙂
    Mă înclin!
    Toate cele bune

    Apreciază

  7. Salve, signor Flavius!
    Super faina munculita matale de duminica!…chiar imi place….
    Imi cer iertare ca nu am mai „marcat” cu oaresce slove trecerea prin blogosfera dar viata iti ocupa timpul asa cum vrea ea…Viata are, vrem sau nu, hotare precise. Din cauza muncii si a vietii de zi cu zi, adevarul acesta e adesea uitat….Si, apropo de viata, neica Nietzsche spunea odata ca „daca viata noastra are toate de ce-urile, atunci putem suporta aproape toate cum-urile”
    Sa iti fie bine si….una affetuosa stretta di mano!
    Zile faine!
    Il Padrino

    Apreciază

Gîndul tău

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.