N-avem ce face… Ionesco!

Lumea celebrează azi centenarul lui Eugène Ionesco… UNESCO a decretat anul ăsta ca fiind „Anul Eugène Ionesco”. Şi noi îl celebrăm, prin simpozioane şi articole de ziar iar piesele-i sunt jucate atît şi cum ne este… permis din cauza incredibilei – pentru noi – opoziţii a fiicei sale, Marie-France Ionesco, care ar vrea să şteargă cu buretele originea românească a lui Eugen Ionescu. De fapt, pentru ce îl celebrăm pe Ionescu? Pentru orgoliul nostru ca el să fi purtat un nume cu rezonanţe româneşti sau pentru opera sa pe care o preţuim ca pe oricare altă operă a oricărui alt mare gînditor? Dacă Eugène Ionesco a scris în jurnalele sale:„ […] O jale fără margini mă prinde la gândul că va trebui să stau tot timpul, o viaţă întreagă, în ţara asta. Am sentimentul că sunt condamnat la un exil perpetuu, la puşcărie, la ocnă. De ce am venit, când eram mic, în ţară, de ce n’am rămas la Paris ? Ce caut eu aici ? Ce caut eu aici ?“ (toate „spusele” de genul ăsta, aici), atunci de ce ne mai ambiţionăm să îl considerăm „de-al nostru”, să defilăm cu el suit pe culmile românismului? Cred că e suficient să-l citim, să-i jucăm piesele în franceză, dacă altfel nu avem voie, sau să nu le jucăm deloc dacă drepturile de autor ne sunt refuzate, aşa cum am face-o de pildă şi cu un Samuel Beckett. „Eugène Ionesco, scriitor francez de origine română”? Cred că prea multora propoziţia asta nu le sună deloc bine. Ce-ar fi atunci să le dăm satisfacţie şi să ne vedem mai departe de… teatrul vieţii noastre suficient de absurdă?

Tot din Jurnalul („în fărîme”, 1967) al lui Ionesco mi-au căzut bine astea:
„Sînt la vîrsta cînd îmbătrîneşti cu zece ani într-unul, cînd o oră nu face decît cîteva minute, cînd nici nu mai poţi înregistra sferturile de oră. Şi totuşi, tot mai alerg după viaţă în nădejdea de-a o prinde în ultima clipă, cum te arunci pe scara vagonului unui tren care pleacă. Îmi aduc aminte de sfertul de oră de recreaţie de la şcoala comunală. Un sfert de oră! Era lung, era plin; aveam timp să găsim o idee de joc, să-l jucăm, să-l terminăm, să începem altul… (…) Soarele, stelele se învîrteau în jurul meu, iar eu rămîneam neclintit în mijlocul lor. (…) Nu ştiu începînd din ce moment, am făcut pesemne ceva ca un pas. Cum s-a petrecut asta? Începînd din acel moment însă s-a instalat un trecut. N-ar fi trebuit să mă clintesc din loc, m-am trezit tîrît în horă, luat pe sus de mişcare, de vîrtej. A alerga după prezent asta înseamnă a fi în timp. Alergi după lucruri, alergi cu lucrurile, curgi, te scufunzi…”

„Mă întreb cum de mai e posibil să mă pasioneze sau măcar să mă preocupe problemele economice, sociale, politice din moment ce ştiu 1) că o să murim; 2) că revoluţia nu ne salvează nici de la viaţă, nici de la moarte; 3) că nu-mi pot închipui un univers finit, nici un univers infinit, nici un univers, nici finit nici infinit. (…) Mă aflu acum într-unul din acele momente cînd mi se pare că pentru prima oară îmi spun că descopăr cum că existenţa n-are drept scop nimic altceva decît moartea. N-avem ce face. N-avem ce face. N-avem ce face. N-avem ce face. Pe deasupra mai e şi condiţia asta de marionetă trasă de sfori, cu ce drept sînt o bătaie de joc?
Mi se întîmplă încă să fiu uimit că nu mai am doisprezece ani.”

P.S.: Freddie Mercury şi Queen… fiindcă am uitat acum două zile… Zile şi uitare care oricum nu contează… pe scara vagonului unui tren 😉

12 gânduri despre „N-avem ce face… Ionesco!

  1. Imi pare rau cand citesc sau vad ca romani se dezic de originea lor, mai degrama ar trebui sa se dezica de tara dar de origine niciodata. e ca si cum ai renunta la religia ta. Tara asta este de parasit la felul cum s-a prezentat in unele momente ale trecutului si cum se prezinta azi, mai ales, dar nu poti sa-ti negi originea. parerea mea! eu sunt mai nationalist de fel si sincer sunt mandru ca sunt roman, sunt mandrul de trecutul (momentele bune ale lui, si sunt destule) plin de fapte marete si de oameni MARI. Pacat de ceea ce se intampla acum…

    flavius vrei sa facem link exchange?? daca da sa lasi coment la mine pe blog 🙂

    Apreciază

  2. Foarte mare dreptate avea Eugen Ionescu atunci cand nota ceea ce ai citat tu aici. Si eu am simtit la fel !
    Cat despre renegarea originilor, nu stiu daca putem noi sa judecam pe cineva. Fiica lui Ionescu va fi in mod sigur judecata de istorie.

    Apreciază

  3. este trist ca atati romani de frunte reusesc sa se afirme in afara tarii. asta insemna mai demult parisul, acum e mai greu de zis..

    si odata afirmati, originea romaneasca devine o hiba de care-ncearca sa se lepede. din pacate, actiunile fiicei sale reprezinta, cum foarte bine ai remarcat, continuarea actiunilor sale din timpul vietii. atata doar ca el n-a putut fi atat de transant ca ea, pentru simplul motiv ca el mai avea o farama de suflet romanesc.

    Apreciază

  4. Frumos omagiu, mi-ai incantat ziua…
    Cat despre Marie-France, e destul de criticata si de aratata cu degetul de „conationalii” pe care si i-a ales, francezii… A-ti renega originile e un gest considerat execrabil pe plaiurile galice.
    Cat despre cuvantul „aici”, cu toate nuantele adiacente, dupa mine nu arata decat simptomele unei boli de care suferim toti expatriatii: sindromul dezradacinatului. Ionesco nu facea exceptie, uman fiind.
    Ti s-au smuls radacinile si ai fost plantat, prin hazardul vietii, in alt pamant. La care trebuie sa te adaptezi si sa inveti sa respiri, sa traiesti…Ti se intampla sa nu mai stii ce era si ce este, unde esti si cui apartii… 🙂

    Apreciază

  5. Era cat pe-aci sa fiu rea. Sa zic o vorba grea. Ne mandrim , la o adica,cu valori in fata carora spiritualitatea de pretutindeni se inclina.
    Nu pentru ca s-au nascut undeva.
    Pentru ca sunt CINEVA.
    Noi facem spectacol , cand vine vorba de genii.. dar si cu opusul lor..
    Nu vreau sa scriu mai mult.
    Multumesc pentru ce spui si cum o spui!

    Apreciază

Gîndul tău

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.