Gîndurile celorlalţi. Înaintea alegerii

Ascultam glasul sfătos al bunicului/Şi îl priveam cum taie pâinea mare şi rotundă/Nu înainte de a-i face o cruce pe spate. Apoi… mi-am dat seama că în toate amintirile mele un rol important îl joacă lumina şi liniştea din jurul meu.
Cu toate astea nu pot să nu mă gîndesc şi la bâlciurile de odinioară şi la trasul la ţintă în vreme ce întrebarea care rămîne, precum şi răspunsul este: se poate face primăvară cu o singură floare?!? Tare îmi este teama că nu!… Cum la fel de bine ştiu că biblia şi pumnul în plex nu au nicio legătură una cu alta. Ceea ce, fără doar şi poate, este la fel de important decît că nimeni nu va câştiga duminică alegerile. Doar vom afla cine va fi noul preşedinte şi atât. Nimic nou sub soarele românilor unde acesta apune cam des în ultima vreme. Dar numai atît despre povestea asta, pînă mîine, poimîine probabil.
Aşa că mai rămîn încă o seară, chiar dacă de decembrie, seară prevestind o alegere, la ale mele cu ciudata senzaţie că eşti omul care te naşti şi te risipeşti odată cu o toamnă, senzaţia că aş putea spune cuiva asta, sau să mi-o spun mie! Şi poate ar fi chiar mult mai interesant acum, înainte vîltorilor şi adrenalinei de mîine să conştientizez că locuitorii Planetei 51 trăiesc şi ei cu frica unei invazii extraterestre. Dar ce mai contează… Paşii mă poartă pe acelaşi drum astăzi bătătorit. Pe aceleaşi trepte măcinate de vreme. În acelaşi hol imens cu ecouri reci şi coloane care nasc fiori în suflet. Un mic ocol… Iar, în cele din urmă, o să citesc ceva din Pavese. Nu cred că o să adorm nici noaptea asta.
Confuz, încerc să-mi confecţionez o scuză: ca o cutie a Pandorei îmi simt sufletul şi încerc să nu împroşc lumea cu veninul urii şi negura dorului.
Mai bine, ştiu, ar fi fost să particip şi eu la un Moş Nicolae Tweetmeet decît să las iar şi iar liber gîndul că  supravieţuim zi de zi în seri plăpande fără aer, dar cu un optimism strecurat pe sub uşă…ce umple camera de picături de încredere şi…vise colorate. Dar vine mâine…şi suntem victime şi putem constata că fericirea a plecat în zori, nu m-a aşteptat cu cafeaua dulce pe care mi-o promisese…
Aşa a arătat, neinspirat, seara asta, dinaintea serii de mîine, a alegerii, împreună cu nişte dureri ascuţite şi încheiată nedesluşit, fără sens, într-o celulă…

P.S. Uneori e simplu să scrii cu gîndurile celorlalţi… Să ai impresia că pot fi ale tale, să ai impresia că le înţelegi. Pînă în momentul în care trebuie să le pui… diacriticele! Iar Dalma mi-a plăcut de la bun început, cum probabil cineva îşi mai aminteşte 😉

13 gânduri despre „Gîndurile celorlalţi. Înaintea alegerii

  1. Flavius, si totusi ai gresit intr-un singur punct. „Cine castiga alegerile”? De ce nu ne intrebam cine le pierde? Romania le-a pierdut de mult, daca nu dinainte de a incepe campania electorala, de la sfarsitul primului tur…

    Apreciază

  2. Uite ca n-a fost nici o furtuna… si nici nu v-a ciuruit nimeni… si nici n-o sa va ciuruiasca. Iar la mintea limpede, cinci contra cinci, adevarat. Ceva mai mult de cinci între 18 si 40 de ani, aproape cinci peste… Incurajator…

    Apreciază

  3. Flavius, eu am gasit varianta optimista:
    „P.S. Chiar dacă sunt cinci milioane de români care l-au votat pe mariner, suntem, totuşi, cinci milioane cu mintea limpede care nu l-am votat. Plus că sunt cei care nici nu s-au deranjat să voteze – vreo şapte milioane (cu tot cu decedaţi). Sper să se înmulţească cei cu mintea limpede…:)”
    O împartăşesc tuturor celor la care ţin…chiar daca nu am timp mereu sa ma dedic bloggingului:)!

    Apreciază

  4. ‘neaţa.
    îmi place croşetatul mintal, construcţiile puzzle din frânturi adunate din jur.
    copii privesc cu speranţă spre cizmuliţe, noi aşteptăm o primăvară care întârzie de 20 de ani… şi da, probabil o să mai întârzie.
    măcar pe blog ninge. 🙂

    Apreciază

  5. La Mulţi Ani, tuturor Sărbătoriţilor, purtători ai numelui Sfântului Ierarh Nicolaie !
    Nouă, tuturor românilor : Doamne Ajută!
    “Repetabila scrisoare”

    Am adormit
    cu gândul la fereastră
    unde-am lăsat
    doar gheata mea de suflet
    spre o poveste
    cu “a fost odată”
    un Moş bătrân
    ce tainic,
    fără chip,
    ne aducea,
    în miezul cel de noapte,
    un vis cuminte
    agăţat în plic.

    I-am scris mereu,
    ani după ani,
    de-a rândul…
    Nu i-am cerut
    decât, din toate,-un strop:

    Moş Nicolae,
    adu-mi altă soartă
    şi lasă-mi
    în ghetuţă
    şi noroc.
    Moş bun,
    cu lacrima,
    te rog…

    Mi-am lustruit cu sârg
    ghetuţa schioapă
    din sufletul
    ce la vedere-l port.
    I-am pus
    şi o lumină,
    lumânare,
    ca drumul să nu-l rătăceşti…

    Te rog,
    nu mai zbura
    peste fereastra mea,
    gheata-i acolo,
    către geana ta.

    Atena-Mariana Zară, Bacău,
    28 noiembrie 2008

    Sibilla

    Apreciază

Gîndul tău

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.