În beţia istoriei. Il Padrino dixit!

„Salve, signor Flavio! Scuze pentru pauza de comentarii dar… Mai are omu’ trebuşoare şi prin altă parte şi nu apucai să te „văd” pâna azi prin „blogulume”. Iar îmi ridicaşi mingea la fileu cu neica Papură Vodă… Nici eu nu cred că am preşedinte, Flavius… Nici măcar de la Împuşcat încoace… Suntem, din ce înContinuă lectura „În beţia istoriei. Il Padrino dixit!”

Îngăduită docilitate

să te iau în braţe ca pe un scut al lui Marte, să te arunc peste un prag nesfîrşit de cristal în suliţele lungi şi tăioase ale iubirii… lumina ni se izbeşte de trupuri: fotograme pe buzele stîncii uscate de vînt. se lasă un întuneric albastru ca un fluture peste obiectele fosforescente, ne căutăm cuContinuă lectura „Îngăduită docilitate”

Îngăduită docilitate

să te iau în braţeca pe un scut al lui Marte,să te arunc peste un pragnesfîrşit de cristalîn suliţele lungişi tăioase ale iubirii… lumina ni se izbeşte de trupuri:fotograme pe buzele stîncii uscate de vînt.se lasă un întuneric albastru ca un fluturepeste obiectele fosforescente,ne căutăm cu mîini tîrzii, întîlnimcontururi reci şi dure, nu simţimmîngîierea, pînăContinuă lectura „Îngăduită docilitate”

Trepte

Pumnalul se izbeşte de os şi se rupe.Trandafirii albi cu zîmbet de arşiţăcoboară pe fire de melc. Nu pot să mă-ntorc unde-am fost cîteodată,se stînge în mine melcul uriaş şi m-ascundeîn fluier şi podoabă de noaptea miresei… Nu pot să răstorn din pahare ideea, lipicioasăsubstanţă atrăgătoare de fluturi, de haine, de scumpe covoareascunse de soare,Continuă lectura „Trepte”

Toate zilele Prim-preşedintelui de partid şi de stat

De vreo cinci ani eu unul nu am preşedinte. Şi cum sunt bine antrenat, mă pregătesc să nu am nici în următorii cinci ani. O vreme chestia asta m-a revoltat, acum frustrarea mi-a devenit sictir, aşa cum am mai zis pe ici şi colo. Şi găsesc că sictirul îmi este chiar confortabil şi e singurulContinuă lectura „Toate zilele Prim-preşedintelui de partid şi de stat”

Dor de toţi. În lanul de secară

Cine mai ţine minte sfîrşitul „veghii-n lanul de secară?”… L-am recitit acum aflînd de la radio de moartea lui J.D. Sallinger… Bineînţeles că ăsta mi-a fost reflexul, să mă duc la raft şi să caut cartea. Aceasta. Am răsfoit-o şi am retrăit senzaţia de atunci: „Cum? S-a terminat? Aşa? Deja?…” Cred că în vremea aceea,Continuă lectura „Dor de toţi. În lanul de secară”

Cîntec de alungat cuvinte

Duceţi-mi cuvintele la marginea pădurii, să mi le pască umbrele, să le sărute pietrele… Eu orb fiind de-acum presimt un alt fel de vorbire, altfel trecînd prin mine sevele spre ziduri… Fiind aer de păsări zburătoare, duceţi dulcea cuvîntare la marginea de mare a sticlei, să înfrunzească aşteptarea… Şi armele şi calul şi umărul celContinuă lectura „Cîntec de alungat cuvinte”

Cîntec de alungat cuvinte

Uneori, rar ce-i drept, uneori în zile… în momente ca ăsta… îmi încurc genunchii… Nu mai stiu sigur care-i stîngul şi care-i… dreptul, care e primul şi care al doilea şi de ce… Îi iau în palme… îi cîntăresc, îi şterg de praf (da, mai ales asta!), mă uit la ei prin lupe măritoare, îiContinuă lectura „Cîntec de alungat cuvinte”

Solidaritate degerată. Iluzii

L-am auzit pe Raed Arafat, secretarul de stat de la Sănătate vorbind despre gerul teribil care a paralizat România şi mai ales despre victimele lui. Despre cei 10 sau 15 români care au murit degeraţi în vremea din urmă. Şi Arafat a spus că dincolo de ce face statul, atât cât poate face, cu ambulanţele,Continuă lectura „Solidaritate degerată. Iluzii”

De-a Dumnezeul blogolumii. Pe ger

La vremuri de criză şi de ger, pe aici prin blogolume par a trece toate la focul mărunt, şi violet, al cîte unui concurs sau la un pahar de… leapşă… Îndeletniciri mîncătoare de timp (ei, browser anchilozat de frig, şi el!), neuroni, simpatii şi aducătoare de dulci reverii călduţe ca-n… fetiţa cu chibriturile. Toate, normal,Continuă lectura „De-a Dumnezeul blogolumii. Pe ger”