Deznădejdea Păsării Phoenix

Nu cred că cineva s-ar aştepta ca Nicu Covaci să vorbească despre România în termeni blajini. Eu unul, dincolo de cultul pentru muzica Phoenix, am admirat mereu rezistenţa (şi nu doar în sensul unei dizidenţe de bibliotecă, onorabilă, desigur, şi aceea) liderului acestei trupe faţă de sistemele şi metehnele românilor dinainte şi de după 1989. O rezistenţă dublată de revoltă, revoltă care înseamnă aici, implicit, luptă fie şi cu morile de vînt… Bineînţeles că orice bătălie are în ea sămînţa dezamăgirii sau deznădejdii. Luptătorii ştiu asta însă nu dezarmează. Eu unul, pe Nicu Covaci l-am mai citit şi auzit afirmîndu-şi cu tărie dezamăgirile faţă de ţara pe care, probabil, a văzut-o cîndva ca pe o Pasăre Phoenix, însă nu mi l-am imaginat niciodată deznădăjduit, adică aproape înfrînt. Statura sa m-a oprit să mi-l închipui astfel, cum m-a făcut şi să-mi păstrez „Phoenix-ul meu”, cel „de atunci”, departe de scandalurile mai vechi sau mai noi care nu i-au lipsit şi nu-i lipsesc formaţiei… aşa cum arată ea acum…
Cu toate astea, într-un interviu din „Gîndul” de azi, Nicu Covaci îmi pare deznădăjduit (sau doar obosit, ar spune unii). „…Aici mă consum îngrozitor. Am amintiri mai frumoase din vremurile urâte ale comunismului. (…) Locurile sunt la fel ca întotdeauna, oamenii, însă, s-au schimbat mult. Nu mai regăsesc omenia de altădată. Valorile de-atunci. Şi-atunci prefer să mă ţin departe de-aici. Stau să mă gândesc dacă aş fi preferat să nu se întâmple ce s-a întâmplat… O schimbare trebuia să se petreacă, dar nu asta. Sau nu aşa…”, spune Covaci, după ce mai sus cu cîteva rînduri afirmase: „Îmi pare rău pentru tânăra generaţie, educată în filosofia firului de iarbă: să te apleci după cum bate vântul. Acestă naţie are un mare minus – îi lipseşte şira spinării. Învăţaţi să spuneţi nu. Luaţi-vă porţia, nu fărâmiturile. Eu Mioriţa aş mânca-o friptă. Lucrez de ceva vreme la AntiMioriţa, în care ciobanul, auzind de la oaia năzdrăvană ce i se pregăteşte, spune că câine, prietenul lui: „Deseară ne-om bate!” Ştiu că-i o minciună, dar am nevoie de ea”. Poate e doar impresia mea privind această deznădejde sau, poate, deznădejdea asta e doar a mea şi încerc să o traduc cumva, dar ea, acum, mă face să mă întreb: ce a mai rămas şi ce vine să ocupe locurile rămase libere? Şi mă întreb asta chiar şi gîndindu-mă la vechiul Phoenix, „acel Phoenix”… dar…
Am văzut apoi azi inaugurarea celei mai înalte clădiri din lume, Burj Dubai. A opta minune a lumii… Un spectacol memorabil. În paralel, la televizor, se dezbătea de zor candidatura unei beizadele portocalii, a lui Honorius Prigoană. Apoi am citit despre cele ce nu se vor întîmpla nici în anul ăsta în România şi despre faptul că întrebările nerezolvate ale anului 2009 au rămas aceleaşi şi pentru 2010, fapt pe care l-am şi prevăzut de altfel acum cîteva zile… Da, înţeleg dezamăgirile lui Nicu Covaci şi încep să nu-i mai judec semnele deznădejdii, cu atît mai mult cu cît, eu nu scriu aceste rînduri de pe terasa însorită a unei vile din Spania…

19 gânduri despre „Deznădejdea Păsării Phoenix

  1. Salutare, Flavius! Nicu Covaci e doar unul dintr-o mare de romani deznadajduiti de baltoaca in care s-a innecat tara lor. E drept, el e vocea, mai mult decat altii, dar tu…tu esti multumit? Sau crezi ca eu sunt?…

    Apreciază

  2. La multi ani!(inca nu ne-am intalnit in acest an!)
    Inteligent Nicu Covaci, e deznadejde, dar inteligenta e superioara deznadejdii. Cat despre mioritza, as manca-o fripta sau as da-o la cainii cu care i-as rupe in bataie pe cei doi pungasi! Cum adica, IAR sa intorc obrazul??? Flavius, eu zic ca …a-ntarcat balaia! (laie, balaie, tot „depasita” e!)
    Scuza limbajul, incep sa ma pierd cu firea numai cand imi suna a „mioritza cretinutza”.
    Pentru NOI si ai nostri, numai bine!

    Apreciază

  3. sunt de accord si cu Nicu Covaci si cu inca foarte multa lume care este total dezamagita de ce se intampla aici…ok avem multe balade, multe povesti despre omenie, dar imi dati voie sa nu cred nimic din astea(sau aproape nimic) in toata istoria Romaniei am fost cei mai falsi si perversi, ne-am dat mereu dupa culcusul cald de la picioarele baietilor tari…de ce ne mai miram acum…

    Apreciază

  4. Nicu Covaci are tot dreptul sa fie dezamagit. Prilejuri i s-au oferit din plin. Nicu Covaci este un om pe care l-am cunoscut. E drept eram destul de mic. Multe lucruri nu mi le amintesc. Bunica sa era prietena foarte buna cu bunica mea. Mergand acolo in vizita la intalnit pe Nicu Covaci de vreo 3 ori. Sa fi avut vreo 7, 8 ani cand l-am vazut ultima data.

    Dar dincolo de toate, Nicu Covaci este genul de om care ar fi fost dezamagit oriunde. El vrea mereu perfectiunea si doreste ca cei cu care lucreaza sa fie perfecti. Or acest lucru nu este posibil.

    Si totusi, ascultand „In umbra marelui URSS” imi dau seama ca Nicu Covaci are toate motivele sa fie dezamagit. Generatia tanara este inca rodul comunismului. Chiar si cei nascuti dupa 1990. Aceasta generatie a fost una de sacrificiu, deoarece li s-a oferit pe tava libertatea, dar parintii nu au stiut sa le explice ce e libertatea, pentru ca nu au trait-o. Cei nascuti dupa 1990 au trebuit sa invete singuri ce inseamna sa fii liber, or pentru un adolescent de 14, 15 ani acest lucru este o „sinucidere curata”.

    Apreciază

  5. Nu pot trece peste ce a insemnat Phoenix, dar Phoenix nu inseamna numai Nicu Covaci. Da, e adevarat ca romanii s-au schimbat dupa ’89 si nu in bine, dar asta il include si pe el. E usor sa vorbesti si sa dai lectii din spatele unei averi construite pe publicul din Romania(ca afara nu il asculta nimeni), dar sa nu recunosti propriul comportament grobian din perioada pe care o blamezi. Si iarta-ma Flavius daca eu nu cred ca deznadejdea lui Covaci e sincera!

    Apreciază

  6. oho, cata dreptate are Nicu Covaci si cat de bine-l inteleg!
    Detest miorita din tot sufletul, inclusiv spiritul gregar si nevertebrat-mioritic de care vorbea artistul…
    Detest mentalitatea lui „ce-i in mâna nu-i minciuna” si „capul plecat sabia nu-l taie”… Urasc manualele de istorie romaneasca, mai precis pagina in care se vorbeste despre „eroismul românilor care fugeau din calea dusmanului parjolind totul in urma si otravind fantanile”…
    As fi preferat si eu, de mii de ori, sa avem forta celor care au invatat sa construiasca in piatra forturi, catedrale si cetati fortificate ca sa-si apere pamantul si bunurile…

    Cat despre trecut… cred ca in comunism lipsa de libertate ne facea cel putin solidari, uniti. Azi avem libertatea si nu stim ce sa facem cu ea. Plus societatea de consum, o inventie debila si dezumanizanta…

    Apreciază

  7. toti suntem deznadajduiti cand vedem ce se intampla in tara noastra. voi l-ati votat pe basescu si voi ii votati mereu pe aceeasi oameni care nu fac nimic de 20 de ani. dar voi aveti dreptate pentru numai daca ne ducem la vot schimbam ceva. de unde! de unde! nu m-am dus la vot si nici nu o sa mai ma duc pentru ca numai asa putem da un semnal celor care ne conduc ca numai inghitim rahatul pe care ni-l servesc cu atat pricepere. nu sistenul e de vina cum aud pe strada ci voi sunteti de vina. voi! sper sa ne trezim in viitorii 10-20 de ani…

    Apreciază

  8. Cred că speranţa a murit , Flavius . Pe 6 decembrie 2009 am avut şi eu impresia că ciobanul mioritic şi-a tras fârtaţii de mânecă să-l lichideze mai repede . Doar Mioriţa behăie liniştită şi sprinţară…

    Apreciază

  9. Servus,Flavius.
    Din pacate,ceea ce spune Nicu Covaci se potriveste cu ceea ce simtim multi dintre noi care am trait in acele vremuri.
    „Am amintiri mai frumoase din vremurile urâte ale comunismului.”
    Nu numai ca avem amintiri mai frumoase,dar stiam atunci sa zambim ai eram mai buni cu totii.
    Atunci chiar traiam in frig si intuneric si gaseam intotdeauna o iesire la lumina,ca sa zic asa.
    O zi frumoasa!
    Gabi.

    Apreciază

  10. Îţi spun cu toată sinceritatea că tot ceea ce a spus Covaci mi-a plăcut. Pare dur. Nu este. E trist. Dar adevărat. Nu-mi place carnea de oaie. Dacă mi-ar plăcea nu se ştie prin ce chinuri ar trece Mioriţa…

    Apreciază

  11. …subscriu la cele spuse de il padrino – cu mentiunea ca Pasarea Phoenix Romaneasca Moderna renaste, este adevarat, …dar in timp … poate o generatie, cum scrie in Biblie, nu in 20 de ani , cum ne-a mintit pacatosul ala comunist.
    La baricada, cetatene Flavius !

    Apreciază

  12. Salve, Padrino, Fratello! 🙂
    Da, începuturile de an, precum cele de săptămîna se vede că nu-mi prea priesc ;)… De bună seamă astfel îmi… canalizez, îmi potenţez stările sau lipsa de… stări în fel de fel de subiecte de-astea… pansament sau… amortizor… 🙂 La copca aia legată de Pasărea Phoenix m-am gîndit şi eu citind printre rînduri, şi exagerînd apoi un pic, interviul lui Nicu Covaci… Phoenix, Covaci, Baniciu… „Phoenixul ăla” a fost ceva ce… cei de după noi nu pot înţelege şi nu vor avea vreodată. Da, se poate trăi, şi foarte bine, şi fără, ştiu… Dar!… Frumoasă vorba cu „desţăraţii…”, superb… Frumos ce zice Andrei Vartic… Mulţumesc mult! Mai sper, desigur, ştii bine… N-aş vrea să îngroş rîndurile desţăraţilor…
    O seară bună, Padrino
    Toate cele bune ţie şi alor tăi!
    Ţinem aproape 😉
    Mă-nclin!

    Apreciază

  13. Salve, signor Flavius!
    Cam trist azi, din nou, coane boierule! Devii, pe zi ce trece un Bacovia al „blogulumii”…glumesc amar….Da, Pasărea Phoenix are destule motive de a fi deznădăjduită….Din păcate, tre’ să recunoaştem că, România este manipulată cu lege şi metodă, este controlată şi stăpânită de non-valori, iar viitorul nu mai sună deloc bine…Asta, daca a sunat bine vreodată… Statutul cetăţeanului roman s-a degradat rapid in ultimii ani, prăpastia între aşteptările de zi cu zi şi realitatea crudă se cască şi ne vin ” în ajutor”, pentru a ne menţine sub control prin haos, suficiente piste greşite, induse ori nu, inclusiv „politruceşti” gripe, vaccinuri, scandaluri, corupţii, droguri şi multe alte belele, reale au ba…Imi place, in contextul acesta, să il citez pe Andrei Vartic, un basarabean ce ( mai) simte româneşte şi care nu uită că mai există păsărica ceea ( nu vă gânditi la aia prezidenţială…) ce renaşte din cenuşă, oricâte dosuri de palmă, trucate sau nu, ia peste cioc:

    „Ziua de mâine a României, mai ales sufletul poporului român, a fost lăsată în seama unor dezţăraţi (sintagma aparţine lui Paul Goma), unor avizi doar de putere şi bani, cuibăriţi şi în partidele politice, şi în mass-media. Podul lor spre viitoarea Românie, construit pe iluzie şi amoralitate, dar şi pe deznădejdea poporului român, rupt şi de tradiţii, şi de investiţiile într-o viaţă mai bună, a fost spălat, în parte, de viiturile din judeţele de nord, de geneză ale poporul român. Depinde numai de noi, poporul român, dacă vom reuşi să construim altul, şi trainic, şi frumos, şi românesc.”
    Adevărat au ba, mă regăsesc in vorbele sale….Da, Pasărea Phoenix are destule motive de a fi deznădăjduită…dar, Doamne, e Pasărea Phoenix!!! Dacă nici ’mneaei nu are puterea de a renaşte din cenuşa mizeriei mioritice atunci ne-am cam dus pe copcă…. şi nu cred că merităm…Părerea mea, vorba unui politruc…Odată şi odată tot ne va veni mintea la cap…a’ de pe urma…. Parcă Murphy zicea (cred…) ca oamenii, ca si naţiunile, vor acţiona raţional numai după ce toate celelalte posibilităţi au fost epuizate.
    Zile faine!
    Una affetuosa stretta di mano şi….să vă fie bine!
    Il Padrino

    Apreciază

Gîndul tău

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.