Dau iarna pe mîna lu’ Ani!

Astăzi, pe Mureşenilor, pe colţ, lîngă Rectorat m-a abordat un puşti: „Luaţi un ghiocel, luaţi nişte ghiocei!”. L-am privit buimac pe copilul de vreo 10-11 ani care îmi întindea două coşuleţe cu nişte fire de ghiocei piperniciţi, degeraţi, şi i-am spus grăbit: „Nu, e prea devreme încă!”. Şi am trecut mai departe. După cîţiva paşi m-au apucat mustrările: „Ce-o fi fost cu mine de am fost aşa arţăgos cu băiatul ăsta? Ce răspuns a fost ăsta?”. Nu, nu m-am întors din drum, dar toată ziua mi-a părut că nu am cumpărat ghioceii ăia. Şi chiar, ce răspuns tîmpit! Cum adică să fie prea devreme?! O dată i-am risipit copilului ăluia un dram de speranţă, apoi mi-am risipit mie alt dram de speranţă. Nu e deloc prea devreme! E tîrziu chiar! Am căutat prin arhiva genunchiului lumii şi am găsit că pe 1 februarie, anul trecut, deja aveam puşi nişte ghiocei într-un pahar, la geam! Şi anul trecut mă simţeam tras pe sfoară, îi acceptam cu jumătate de gură şi credeam că-i o întîmplare. Astăzi realizez că deşi i-am refuzat aş fi vrut să mă bucur de ei de fapt. Aproape îi accept fără reţineri. La anu’ cred că voi da tîrcoale locului ăluia cu vînzători de ghiocei chiar cu cîteva zile mai devreme, ştiu eu prin 29-30 ianuarie. Îi voi aştepta. Da, voi fi primu’ care va cumpăra la anul ghiocei (dacă nu cumva vor apărea şi mai repede, poate pe 27 sau 28 ale lui ianuarie!). Anul ăsta am ratat… Am fost arogant cu primăvara. Ştiu, o să mai ningă cu zăpezi sterpe, neconvingătoare, Şi acum un an sfîrşitul de februarie era plin de zăpadă… Dar nu mai e mult… Şi pînă una alta o să dau iarna asta pe mîna deloc feminină a lui… Ani. Suntem incompatibili, clar! 😉


P.S. – Muzica… nu are nicio legătură nici de… data asta… E o stare. E… ceea ce se vede 🙂

18 gânduri despre „Dau iarna pe mîna lu’ Ani!

  1. Nu stiu de ce, dar n-am reusit niciodata sa asociez ghioceii cu sosirea primaverii… asta poate pentru ca in fiecare an apar atunci cand ma astept mai putin, cand nici nu ma gandesc.
    Si cred ca treaba aia invatata la scoala cu „ghiocelul, simbolul primaverii” ne-a intrat asa de tare in sange, incat ajungem sa-i vedem doar atunci cand ne sunt bagati sub nas, pe strada.
    Mie imi place sa-i privesc in gradini si in pamantul in care cresc. Printre petice de zapada. Iar anul asta m-au luat iar prin surprindere. Au aparut in gradina din fata blocului de vis-a-vis inca de acum 3 saptamani. Nici nu mi-a venit sa cred: „atat de devreme”?! 🙂
    Ca de obicei, natura isi urmeaza cursul firesc si nu tine cont de cat de devreme sau de tarziu ni se pare noua ca moare si renaste in fiecare an…
    Numai bine si duminica frumoasa in continuare!

    Apreciază

  2. ..încă ceva! din trăirile mele, o mică înlănțuire de stereotipii:

    „Mai bine mai devreme decît prea tîrziu, dar mai bine mai tîrziu decît niciodată, pentru că e prea devreme pentru a fi prea tîrziu!”
    Sănătate, măi dragă, ghiocel! 🙂

    Apreciază

  3. Sunt un ghiocel; sunt toată o primăvară; sunt raza de milă a celor care rătăcesc pe străzi prea pline și prea indiferente la înghețul lor; sunt întoarcerea ta din drum; sunt zîmbetul cald oferit copilului cu ghiocei timpurii, dar atît de nimeriți într-un decor global crispat și-atît de rece; sunt veselia și tinerețea din pervaz, răsfirate întru dezmorțire, într-un pahar cu apă..
    sunt un ghiocel, sunt toată o primăvară, deși mi-e frig și mie în ierni prea lungi și prea indiferente!!
    ..m-as fi întors din drum!

    Apreciază

  4. Mă duc eu să îi cumpăr! 🙂
    Oricum tu zici că ai găsit prea devreme, acum câțiva ani, am găsit ghiocei și pe 15 mai, pe muntele Tarcău, aproape de localitatea Bălan, județul Harghita 😉

    Apreciază

  5. Splendida piesa:) ilustreaza perfect starea de spirit a bunului Flavius…
    Nu face nimic, n-ai cumparat ghioceii, o sa cumperi viorelele:)
    Cand imi infloresc primele scille siberiene ti le trimit intr-un plic virtual, c’est promis:)

    Apreciază

  6. Salve, signor Flavius!
    Nu cred ca ai fost arogant cu primavara. Pur si simplu nu e inca primavara chiar daca ghioceii, dupa cum se spune, vestesc primavara… Si nu vanzarea ghioceilor de niste pusti mai „bronzati” inseamna primavara…N-am nimic cu copilasii astia mai batuti de soarta care mananca si ei o paine din vanzarea de flori diverse dar ghiocelului ii sta bine acolo unde a crescut ca si altor flori…in pamantul in care au crescut. Ca noua, oamenilor, ne place sa le smulgem din „locul lor de bastina” asta-i alta poveste. Totdeauna am asemuit culesul florilor cu un „mic” sacrilegiu si nu din considerente prea ecologiste ci, mai degraba, de congruenta cu egoismul omului ce se pune in postura florii ce e rupta din locul sau si pusa la cheremul vizual al celui ce se bucura ca-i stramutata…Poate-s prea incalcit in ceea ce spun acum dar…asa simt….Si mie-mi place primavara. A fost mereu anotimpul sufletului meu. Anotimpul in care am simtit ca ma nasc si mor, o betie de flori si soare, de bucurie si forfota…. Galanthus nivalis, ghiocelul , are o legenda faina. Am cautat pe net, ca n-o stiam si am gasit-o…Imi place si o impartasesc si cu voi:
    „Cica ar fi fost, odata, un barbat ramas vaduv cu opt copii. Recasatorindu-se, copiii sai, patru baieti si patru fete, au fost alungati de mama vitrega. Necajiti, acestia se metamorfozeaza in opt specii diferite de flori. Tatal i-a cautat ce i-a cautat si, neafland nimic de soarta lor, se transforma si el in floarea ce poarta denumirea de Ghiocel”….Fain, nu? Si acusica, gasii, tot pe net, niste „spuse” a lui Omar Khayam, carora le gasesc rostul in a-ti alunga senzatia de „arogant cu primavara”

    „Cel care nu refuză tot ce-l momeşte-n jur
    Un sclav e al dorinţii şi-o victimă-a durerii.
    Tu sufletul păstrează-l mereu desprins şi pur.
    Să nu cazi în capcana amară a plăcerii.

    Nu cheltui-n tristeţe părelnica ta zi!
    Pe drumul nedreptăţii să-ţi fie calea dreaptă.
    Şi pentru că la capăt neantul ne aşteaptă,
    Închipuie-ţi că nu eşti – şi liber ai să fii.

    Înţelepciunea-n viaţă-i deplina renunţare
    La orice lucru. Altfel, amar te vei căi.
    Doar rupt de orice grijă înseninat vei fi.
    Afar’ de asta totul e chin şi tulburare.”

    Sa va fie bine si…una affetuosa stretta di mano!
    Zile faine!
    Il Padrino

    P.S. …pragmatic:
    Ghiocelul se regăseşte în anexa B a dispoziţiei 338 din 1997 CEE iar scoaterea din tara si introducerea sa in alta tara ( chiar şi a unui fir…) întruneşte elementele constitutive ale infractiunii de distrugere a mediului înconjurător…

    Apreciază

  7. Daca dupa cativa pasi te-au apucat remuscarile …de ce nu te-ai intors din drum,pentru a cumpara primavara?
    In Timisoara vad ca iarna a revenit,insa eu deja am cumparat primavara pentru mine 😀 .
    Weekend placut .

    Apreciază

Gîndul tău

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.