Din ţarc. “Dragi români…”

Credeaţi cumva înaintea zilei de ieri că se va schimba ceva? Aveaţi iluzia asta? Vi s-a părut cumva că toate cele petrecute acolo în parlament puteau întoarce mersul lucrurilor? Mai nădăjduiţi cumva că, de acum înainte, după acest 15 iunie 2010, se vor petrece ceva transformări venind dinspre „clasa” politică, ba chiar dinspre prim-preşedintele de partid şi de stat? Vă iluzionaţi la gîndul că vor urma remanieri şi că tăierile vor fi suficiente pînă în decembrie? „Habar n-aveţi pe ce lume trăiţi!” a spus Boc şi îl parafrazez. „Cred că sînteţi căzuţi în cap, cred că bateţi cîmpii” a spus Ponta şi îl parafrazez. O, nu, nu de acolo vor veni – dacă! – schimbările şi nu sunt sigur că noi ăştia care acum ne uităm la televizor vom mai prinde alte vremuri, vremuri altfel decît cele crunte de acum, chiar dacă aceia mai optimişti (naivi?) dintre noi privesc deja, strîngînd din dinţi, undeva spre un… orizont al anului 2014… Credeţi că mizeria în care vom cădea milioane de români peste cîteva zile, cuţitul la os, revoltele, reale sau virtuale, vor veni ca un tăvălug să schimbe cursul? Credeţi că foamea copiilor care nu-şi mai primesc alocaţiile, moartea bolnavilor care nu mai au nici măcar piramidonul ăla aruncat în sictir în vaza aia de vot sau protestele şomerilor şi pensionarilor uscaţi pe picioare vor arunca, printr-un gest de o solidaritate stranie pentru noi, ciuma, hoţiile, privilegiile, nesimţirea, minciuna peste bord? Credeţi că mîine-poimîine, la toamnă, va veni un prinţ pe cal alb să dea de pămînt cu ei şi să ne scoată din ţarcul pe care ni l-au rezervat? Credeţi că prinţul ăla frumos, deştept, iscusit, vrăjitor, va avea după el o gardă de nădejde – de uninominali geniali şi îndureraţi, desigur – care să-şi dea cămaşa, să ne spună duios „Dragi români!…” şi să verse lacrimi de sînge pentru noi amărăştenii, cauză aproape pierdută ?
Nu ştiu, eu unul aş cam începe să mă… dezinfectez de toate gîndurile sau întrebările astea, de telecomandă, de statul ăsta, de legenda mămăligii explozive şi de încă o listă a ruşinii lor… Nu prea mai am timp să fiu nici măcar sceptic sau pesimist… de serviciu…

P.S: Barroso se teme că Europa ar putea reveni la nivelul anilor ’30”, potrivit EUObserver… Interesant.
Iar nişte… englezi spun că va fi nevoie, în România, de mult mai mult decât o plata pentru preţul pentru ineficienţa notorie şi corupţia din cadrul Guvernului pentru a schimba o cultură de nepotism, clientelism şi scandaluri privind licitaţii publice… 😉

Servus, Blogolume!
N-aş vrea să vă contaminez. Pingul meu de azi poate fi contagios… Mă-nclin şi vă trimit o muzichie! Toate cele bune!

19 gânduri despre „Din ţarc. “Dragi români…”

  1. Nu stiu la ce nivel se va întoarce Europa, în anii ’30 e cam greu, dar asa nu va ramâne în mod sigur. S-ar putea chiar sa se întoarca roata, n-ar fi prima data.
    Asa ca muzica, multa, multa muzica. A fost si va fi o vânzoleala prin Ioropa vara asta de muzicieni ca niciodata…. Si multi trec si prin România.

    Apreciază

  2. de ce am eu senzatia ca politicienii au rupt contactul cu realitatea, in foarte multe privinte? Nu ne intereseaza scandalurile si agitatiile lor interne. Noi, de fapt, vrem o solutie, pentru iesirea din situatia asta, nu povesti cu pesti. Asta nu vad. Nici o masura sa incurajeze sectorul privat, industria, economia. Nimic. Orice om de afaceri, oricat de ignorant, stie ca, pentru a se dezvolta afacerea lui, are nevoie de cel putin cateva lucruri absolut esentiale. O buna administrare, de resurse cheltuite eficient in investitii si proiecte de dezvoltare pe termen mediu sau lung. Altfel, nu e bun administrator. La noi, statul abia acum opreste risipa de resurse si incearca sa colecteze ce a mai ramas prin buzunarele romanilor. Atat. Fara proiecte. Ma intreb ce se va intampla cand nu va mai avea ce colecta?

    Apreciază

  3. Iar Claude Lelouch spunea aseara ca vin vremuri foarte grele pentru Europa, vremuri in care toti vom fi afectati; clasa de mijloc va disparea aproape cu totul, revoltele populare o sa se inmulteasca deci guvernele au interes sa fie lucide si performante… ca solidaritatea umana se va impune ca o necesitate de supravietuire, daca nu vrem ca batrânul continent sa devina o epava…
    Dar ca odata depasite toate acestea, o perioada de prosperitate, reconstructie si entuziasm e mai mult decat sigura… omul e un optimist incorigibil, de ce n-am fi si noi?:)

    Apreciază

  4. Nu, nu aveam nici o iluzie…
    http://dumitruagachi.wordpress.com/2010/06/12/sarbatorile/

    Era clar că aranjamentul politic era deja făcut… Totul nu e decât spectacol. Al enervărilor de-a moţiunea, al contestărilor… dar de fapt decurg conform planului! Parlamentarii români nu au forţa de a transforma parlamentul în prima putere în stat. Aşa că, în timp, „dezechilibrul” de putere în favoarea preşedintelui, oricine va fi el, se va adânci! Urmează năzbâtia cu revizuirea constituţiei. După care, dezechilibrul de putere se va regla doar pe cale naturală: dacă preşedintele va fi un „luminat”, preşedintele va lăsa puterile statului să evolueze mai lax şi mai apropape de menirea lor, dacă va fi numai „despot” îşi va subordona toate „puterile”…

    Apreciază

  5. Molousca nu va avea niciodata puterea să ridice capul din pamant. Eu aş zice să emigrăm şi să cerem azil politic şi nu pentru că guvernul ne persecută…ne persecută vecinu, colegu şi prietenul cel mai bun.

    Apreciază

Gîndul tău

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.