Să cobori pe Corso savurînd o îngheţată de fistic…

Am coborît azi spre casă pe Corso. De fapt în fiecare zi fac asta. Astăzi însă, pe la şase şi ceva spre seară chiar am (re)văzut strada şi oamenii. Cred că nu am mai făcut asta de anul trecut, de prin toamnă. Am regăsit umbrelele de peste terasele din mijlocul străzii, aceleaşi care mă entuziasmau şi vara trecută. Rămîn la aceeaşi părere: prind bine. Dar sunt… aceleaşi, puteau să le facă ceva, să le schimbe culoarea (chit că nu ţin la… brand) sau să le fi rotunjit sau, ştiu eu, să le acopere cu  stuf! Oamenii, la fel, relaxaţi admirînd din fotoliile largi peisajul… trecător sau static. Parcă mai puţini doar… Poate de frica ploii, poate din cauza crizei, deşi cred că şi fără o leţcaie în buzunar tot acolo i-aş găsi pe mulţi – aceiaşi, bănuiesc – la un pahar  de bragă (cu autoservire)… E mişto să cobori pe Republicii pe la şase şi ceva… Ce m-a surprins au fost… delicatesele. În cîteva locuri am văzut porumb fiert, în altul felii de pepene servite meseriaş pe platouri ornate colorat şi la tot pasul îngheţata… Mda… să cobori pe Corso savurînd o îngheţată de fistic… Mai ţineţi minte „acea” îngheţată de fistic? Şi m-au surprins toate astea fiindcă mi se pare că au venit prea repede. Sau cum eu le văd prima oară anul ăsta îmi explic că de aici vine tot acest decalaj… E început de iulie, parcă?!… Cu mondiale trecute de semifinale, cu tăceri băsesciene depăşite, cu inundaţii petrecute, cu tei scuturaţi? Deja?!
Aceeaşi senzaţie am avut-o şi aseară pe FB, pe unde mi-am petrecut ceva ore în ultima vreme şi unde îmi place să constat cum toţi ne refugiem în… pilde şi muzici. Un colţ de lume „virtuală” plin de DJ-ei şi filosofi. Da, aseară am găsit şi… „am pus” cîteva piese unplugged de-ale lui Joey Tempest şi Europe şi m-am întrebat „Cînd am auzit prima dată acea Final Countdown?”… Mi-am amintit cu uşurinţă de Ringul din Costineşti dintr-un iulie ’87… Era superbă atunci „acea” numărătoare inversă, era firească şi nu prevestea nimic. Şi vremurile zice-se erau mai tulburi? Aiurea! „Numărătoarea inversă” a rămas aceeaşi… Muzical vorbind îmi trezeşte aceeaşi euforie. Da, numărătoarea inversă sună la fel, chit că ea, numărătoarea e… altfel.
Cred că la fel va sta de acum treaba şi cu porumbul fiert, cu pepenii şi cu îngheţata de pe Corso… Probabil tot din cauza asta telefonu-mi sună cu „The Final Countdown” :)… Începe să plouă iar. Cred că o fată va coborî pe Republicii, mai tîrziu, şiroind prin ploaie, savurînd o îngheţată de fistic şi zîmbindu-le ascunşilor de sub umbrele. Ţin minte imaginea asta… s-a întîmplat ca ieri. Or s-ar putea să o văd chiar mîine? Nu, nu voi posta şi aici acel unplugged, îmi sună obsedant… Poate aici e sfîrşitul melodiei ăsteia cu istorie sau, poate, telefonul mobil e de vină… 😉

Servus, Blogolume!

Şi la Evergreen am găsit o… trecere prin Centru. Altfel, mai frumoasă… La vie est belle, da Karla! Încă o trecere de iulie… pariziană 😉 Cati este acolo, la răspîntiile Dunării furioase – şi ea! – pe noi… Teo îmi povesteşte despre un dor de-o anumită vară… Da, asta e! O pro-misiune şi-o rostogolire „afară” găsesc la CorneliusCristian spune o poveste cu pensionari şi alte gînduri de… criză sub o boltă de vie. Viaţa la ţară, da, Carmen! ;)… Gigi pune pe… hîrtie „sentimentul de insulă”. Superb spus! În ce fel ne străbate – sau nu – acum sentimentul ăsta?… O nouă reuniune cu miez în Dinarul lui Vania ;)… Deei i-aş da sincer zece pentru o aşa teză pe… seama renascentismului şi poeziei barroce spaniole ;)…

16 gânduri despre „Să cobori pe Corso savurînd o îngheţată de fistic…

  1. Pingback: MOŞUL « M's blog
  2. mulţumesc pentru notă, sper ca şi profesorul meu să aibă aceeaşi părere 😀 Zi minunată, şi, îmi permit să adaug blogul la favorite, mi se pare extrem de interesant!

    Apreciază

  3. Waw, ce placere sa te citesc in dimineata asta!
    Mi-ai trezit nostalgia plimbarilor de acasa. Oare mai exista cofetaria aia pe Republicii, aia ca un bufet comunist, cu tejgheaua de sticla si mese scunde, rotunde, rosii? unde serveau amandine si pepsi…
    Ma opream intotdeauna acolo pentru prajituri:))

    Ei, da, privilegiat moment… fara a mai vorbi de fetele superbe, cum nu mai vezi pe nicaieri…

    Apreciază

  4. Buna dimineata, Flavius!
    Exact ca si primul comentator incep si eu cu: Ciudat. Am citit de doua ori, sa ma conving ca vorbesti despre Brasov. Pentru ca, si la Braila, pornesti din Bulevard si cobori spre Dunare pe Republicii iar in capat, in Piata Traian, gasesti cofetaria Corso. Offff, am uitat, asta era acum cativa ani. Acum Republicii a devenit Mihai Eminescu iar fosta Corso, Select. Iar noua Select, pentru ca nu mai avea vad, a fost mutata intr-o zona mai aglomerata. In cladirea impunatoare a fostului Corso, cladire de patrimoniu din centrul vechi, au ramas doar birourile. Cofetaria a fost mutata la un parter de bloc….
    O zi frumoasa, fara ploi!

    Apreciază

Gîndul tău

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.