Pe o margine de şpalt

Găsesc în revista „Cultura” a lui Augustin Buzura un text cel puţin interesant şi în orice caz care, îmi trezeşte nostalgii: „Cum se corecteaza „The New Yorker“”, de Cătălin Sturza. Am privit mereu cu admiraţie şi cu jind la felul în care se nasc ziarele americane, la furnicarul acelor redacţii enorme, cu tipografiile ascunse în măruntaiele zgârie-norilor şi încheiate cu rampele de distribuţie de pe care sunt aruncate baloturile cu ziare în camioanele uriaşe. Din textul despre care vorbesc aflu cum se naşte un articol, care-i sunt paşii corecturii şi sunt din nou uimit. Un departament întreg de corectori citeşte un material de cinci-şase ori sau mai mult! Şi îmi aduc aminte acum de cele două corectoare ale noastre citind şpalturile o dată, „aruncînd” greşelile pe marginea acestora, făcînd, undeori „capetele de rînd” pentru a aştepta apoi paginile venite din zeţărie, pentru a le mai citi o dată alături de capul limpede, înaintea bunului de tipar, la miezul nopţii… Un articol era văzut, astfel, de cam cinci ori punînd aici şi prealabila viză a şefului de secţie şi a secretarului de redacţie, dar nu cred că în România a existat vreun ziar cu o corectură, doar, la cinci mîini! Şi ceea ce făceam noi era considerat pe atunci, acum mai bine de 10 ani, ca fiind ceva de… şcoală veche şi exagerat! Astăzi, bănuiesc, că din cenuşăreasa redacţiei corectura pe Dîmboviţa a devenit insignifiantă dacă nu inexistentă… Iată însă că în America, la un ziar cu un milion de exemplare tipărite tiraj – şi nu la un cotidian ci, ce-i adevărat, la un săptămînal de cultură! – astăzi corectura este un laborator care funcţionează cu precizie de ceasornic cîntărind fiecare cuvînt, fiecare virgulă, de cîteva ori! Mi se pare remarcabil acest fapt şi sunt convins că asta este o regulă sfîntă a ziarelor americane, alături de cultul huliţilor şi inculţilor yankei – în ochii noştri! – pentru cuvîntul scris.
Atunci, mai are sens să fac vreo consideraţie asupra stării presei scrise de la noi, să mai spun că nici în cazul ăsta n-am învăţat nimic de la americani? Are sens să mai fac judecăţi ce-mi vor fi considerate măcar desuete? Da, sunt nostalgic – îmi e că încep să fiu şi eu un rentier al trecutului, după cum zicea Paler! Mi-e dor de vremurile în care presa mai avea ceva greutate, trezea respect şi încredere iar chioşcul de la colţ era un mic templu care… chiar vindea ziare… În alte părţi asta încă se întîmplă, în vreme ce noi punem decăderea presei scrise pe expansiunea mediilor electronice! Tristă şi fadă scuză!

Servus, Blogolume!
Încă mai plouă cu stele, mă încredinţează Cati. Despre un soi de… cristalizare îmi povesteşte Saturnianul…  Mihaela îmi aminteşte de cînd n-am mai jucat şah!… Un jurnal de călătorie găsesc la MirelaOnu încearcă un… diagnostic. Politic 😉 Gabriela mă duce cu gîndul la o ghindă… 🙂 Parte dintr-o poveste lungă şi frumoasă descopăr la Dan… Vremuri şi locuri ştiute… O invitaţie la respect, de la Deea! Manole mişcă lucrurile… tentant 😉 Un frumos periplu transilvan desenează Carmen… Se apropie… şcoala şi înţeleg asta de la Vania 😉 Un pic de viaţă la… Brightie 🙂 şi-o amintire din… Piaţa Steagu’ unde-am vîndut şi eu ceva, cîndva… Şi alta despre nişte… mafioţi! (pluralul îl pun eu fiindcă ştiu… senzaţia!) ;)… Athe are nevoie de-o mână de ajutor… pe motiv de… laptop…

17 gânduri despre „Pe o margine de şpalt

  1. Ca peste tot pe la noi, primele posturi reduse dintr-o redacţie au fost cele de corectori. Aşa cum profesorul, inginerul ori cercetătorul trebuie să-şi rupă din timp şi din concentrare ca să aibă curat la locul de muncă, aşa şi jurnalistul e lăsat să-şi corecteze singur scrierile. De „cap limpede”, ce să mai vorbim? Nu mai are nimeni!

    Apreciază

  2. Asta-i respectul fata de cititor, cel care da banii. Dar despre respect putem vorbi pâna ni se-ntoarce gura la spate! La orice nivel. Chiar între asa zis „amici”.

    Apreciază

  3. Servus Flavius!
    Există și ziare cărora nu le face nimeni corectura. Sau dacă le-o face, scopul este de a accentua greșelile de exprimare și ortografie. 😉
    Uite, pe lângă două romane cu adevărat bune (de citit pe plajă) mi-am luat cu mine, în vacanță, o revistă colorată, așa, să fie. Scumpă. Cu cadou (la coșul de gunoi au ajuns ambele). În 200 și ceva de pagini tipărite pe hârtie prea bună (!), nu spunea nimeni nimic acolo. Articolașe de 0 lei bucata…Nimic! Câteva tâmpenii, citite și prin alte reviste colorate. De speriat!
    O zi bună ție și presei scrise! 🙂
    P.S. Unde-o fi pingul meu?!

    Apreciază

  4. Sunt si eu un admirator al presei americane, in conditiile in care am avut ocazia sa lucrez in industria media de la noi. Ziarele romanesti au cu indulgenta 2 corectori. Ma refer la editiile de provincie, la regionale si locale. Am licrat intr-un trust media, iar corectura o faceau 2 corectori pe schimb. Apoi la altul carea avea doar un singur corector, sau la altul unde nu se mai facea corectura si erai direct responsabil de text si de greselile pe care nu le observai. Mi se pare normal sa fie mai multe persoane care corecteaza. La prima vedere scapa mici greseli, pe care nu le observi. Iar ca jurnalist, esti mereu in lupta contra cronometru cu timpul pana la inchiderea editiei. Pe urma, apar unele aspecte gramaticale pe care nu ai timp sa le analizezi si sa le intoarci pe toate partile. Am facut si eu corectura pe capat de rand. Au fost niste amintiri din alte vremuri.
    Referitor la declinul presei scrise romanesti, eu sunt de parere ca se datoreaza in mare parte, dar nu numai, competitiei pierdute deja, cu mediile electronice.

    Apreciază

  5. ca simplu cititor, spun şi eu că respectul faţă de noi, cumpărătorii de presă, stă şi în ambalajul frumos şi corect al cuvântului. uneori însă există şi derapaje. uneori găsim scriitori de cuvinte neautorizaţi (prin mediocritatea lor) care le aruncă pur şi simplu acolo, pe pagină. şi nu le vede nimeni. (mă refer la presa glossy, că uite nici pe-asta n-o mai putem zice româneşte)

    Apreciază

  6. Servus @Onu… Mă bucură aprecierile tale, ca întotdeauna. 😉 O, şi eu am aceleaşi probleme cu virgula… cred însă dintr-un exagerat… drag de text. Acelaşi motiv stă şi la baza postării ăsteia, ca şi credinţa că acea devenire mediatică este posibilă şi nu înmormîntarea presei scrise!
    Numai bine!

    Apreciază

  7. Flavius, ai ceva al tau, asa cum vocea isi are timbrul! Interesant si instructiv articol. Indemn la devenire mediatica, sanatoasa.Apropo, de punctuatie; si eu am un of, in virgula! Intonatiile intentiei mele ideatice, o plaseaza deseori in alta locatie! Sa fie ,in corecturile de care vorbesti, intentia de o democratizare a lecturii, cand cititorul, apreciaza pauzele, in cel mai ldeliberat spirit? Imi place materialul: pertinent, sobru, putin redundant! Cu bine!

    Apreciază

Gîndul tău

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.