Mi-e vară încă…

Încă nu mi-e… toamnă. Deşi dimineţile astea au fost altfel, aburul cafelei a avut o culoare suspectă şi m-au bîntuit nişte frunze, o lumină mierie, iar boabele de rouă mi-au părut mai mari… Ţin minte că gîndul toamnei m-a ispitit mereu repede şi de multe ori, în anii trecuţi, porneam prin tîrg să o pîndesc, să-i caut umbra, să o adulmec… Azi am căutat ceva… pda-uri de vară, ca să constat, suspect, că mai toate sunt de… toamnă. Da ştiu, cred că vreau să înşel gîndul… 😉 Încă mi-e… vară… Mai sunt ceva pepeni de cules, ceva struguri de lăsat în pace, ceva fluturi de stăpînit, ceva seri de ascultat printre greieri, ceva praf de desenat pe glezne… De data asta voi alunga, voi cenzura, o să-mi refuz cît voi putea de mult bucuria gălbuie, amăruie a gîndului ăluia colorat: „Mi-e toamnă!” 🙂

Sfîrşit de anotimp

Eram atît de atent,
încît se stingea-n cupole amiaza,
iar sunetele îngheţau în jurul meu,
prefăcîndu-se-n stîlpi răsuciţi.

Eram atît de atent,
încît plutirea ondulată-a mirosurilor
se prăbuşea-n întuneric
şi parcă niciodată n-aş fi-ncercat
frigul.

Deodată
m-am trezit atît de departe
şi de străin
rătăcind înapoia chipului meu,
ca şi cum mi-aş fi-nvelit simţurile
cu relieful fără de noimă al lunii.

Eram atît de atent,
încît
nu te-am recunoscut, şi poate
că vii mereu,
în fiecare oră, în fiece secundă,
şi treci prin aşteptarea mea de-atunci
ca prin fantoma unui arc de triumf.

Nichita Stănescu

Plimbare-n zi de vară

Brazii pitici vărsau ozon în alba dimineaţă
Şi ierburi-nalte, mai-mai te-acopereau,
Păşeai pierdută-n rouă şi-n verdeaţă,
Vorbind cu munţii cari recunoşteau.

Pasul tău mic şi iute închis într-o sandală,
Cuvântul tău fierbinte şi gestul tău ştiut.
Şedeam pe-un trunchi de carpen în liniştea totală
Ce urcă în amiază – altar necunoscut.

*

Acuma, când zilele trec iute şi toamna întârzie
Aş vrea să stau cu tine în tren sau într-o vie
Şi să privim cum norii, de ploaie, se sfâşie.

Avea-vom doar o carte cu strofe dragi, de Jammes
Şi vom ceti şi astăzi, aşa cum ieri ceteam,
Bunica n-o trimite merinde prin Avram.

*

Terţinele cântate sunt albe vise numa,
Eu însăpentru toamna ce ne îneacă via
Şi pentru tine, bună prietenă de-acuma,
Îmi scot, ca în biserică, spre ceruri pălăria.

Ştefan Baciu

Salutare, Blogolume! 😉

26 de gânduri despre „Mi-e vară încă…

  1. To Autumn
    SEASON of mists and mellow fruitfulness,
    Close bosom-friend of the maturing sun;
    Conspiring with him how to load and bless
    With fruit the vines that round the thatch-eves run;
    To bend with apples the moss’d cottage-trees,
    And fill all fruit with ripeness to the core;
    To swell the gourd, and plump the hazel shells
    With a sweet kernel; to set budding more,
    And still more, later flowers for the bees,
    Until they think warm days will never cease,
    For Summer has o’er-brimm’d their clammy cells.

    Who hath not seen thee oft amid thy store?
    Sometimes whoever seeks abroad may find
    Thee sitting careless on a granary floor,
    Thy hair soft-lifted by the winnowing wind;
    Or on a half-reap’d furrow sound asleep,
    Drows’d with the fume of poppies, while thy hook
    Spares the next swath and all its twined flowers
    And sometimes like a gleaner thou dost keep
    Steady thy laden head across a brook;
    Or by a cyder-press, with patient look,
    Thou watchest the last oozings hours by hours.

    Where are the songs of Spring? Ay, where are they?
    Think not of them, thou hast thy music too,
    While barred clouds bloom the soft-dying day,
    And touch the stubble plains with rosy hue;
    Then in a wailful choir the small gnats mourn
    Among the river sallows, borne aloft
    Or sinking as the light wind lives or dies;
    And full-grown lambs loud bleat from hilly bourn;
    Hedge-crickets sing; and now with treble soft
    The red-breast whistles from a garden-croft;
    And gathering swallows twitter in the skies.

    Apreciază

  2. Mie chiar mi-a fost dor de toamna.De fapt, aproape toata vara a fost toamna în sufletul meu.
    Pana acum stiu ca era doar pentru mine, acum a venit pentru toti.Cred ca începutul de toamna e cel mai placut, din pacate e si cel mai scurt.Tind sa cred ca toamna-i doar o conjunctie între vara si iarna.
    ..si totusi înca mi-e toamna!

    Apreciază

  3. Flavius, eu trimis-am pinguri cu nemiluita, tu n-ai mai avut timp de clujenii aștia! E vară la mine și va mai fi, că-i regină vara și n-am de gând s-o detronez degrabă! Ți-e vară încă, pentru că prinețesei tale îi place vara! Ale noastre dragi fete sunt născute vara, să le dea Dzeu 100 de ani fericiți! Șii vara le va fi mereu prietenă și dragă. Așa că și npuă ne va fi, normal…Să fie vară, să mai fie!

    Apreciază

  4. Tu omule, deschide lumii vrerea,
    Precum o stanca inlesneste-n ploi averea
    Precum o pasare-nvata de la ceruri zborul,
    Iubeste-ti visele si cauta-ti in semeni dorul.
    Tu omule,
    Din micii marilor doriti precum ravnesti,
    Aduna-ti vietile trecute din povesti
    Aduna-ti lacrimele ‘genunchiate-n minte
    Si canta omule, pamantului – cuvinte
    Si la sfarsituri obosit de cazi,
    Ridica-ti fruntea si invata cum sa arzi
    Asteapta-ti lumea nevenita intr-o doară
    Dă-i sufletului istovit de ploi, o vară!

    Celestine

    Apreciază

  5. Si totusi, toamna pandeste la colt… In fosnet de frunze uscate prin iarba, in ramuri stranse mai aproape de trunchiuri, in zile cu vant racoros, in miros de pamant umed, stropit de ploaie, in scorburi de veverite gri, pe jumatate pline de poame, prin parcuri si paduri…
    Ganduri bune si-o vara frumoasa in continuare, atat cat a mai ramas! 🙂

    Apreciază

  6. Servus!
    @Mihai… tot asa de ne-ar fi sedintele ! 😉
    A fost necinstit de scurta, @Angela… Sper la o toamnă… văratică şi lungă! )
    @Camelia… nu vorbi de iarna, inca! 🙂
    @Gina… daca nu are treaba… trebuie sa-i dam noi cite ceva de facut 😉
    Toate cele bune!

    Apreciază

  7. văzut-am astăzi urbea noastră de sus. de pe drumul de poiană. şi îmi păru că toamna s-a ascuns pe după warthe şi râde de mine.
    am privit iar, mai atentă. dinspre biserica neagră venea zvon de must, de-acela abia şoptit, din strugurele încă necules.
    am aşteptat să mai vină cerbul. acel cerb de aur, dar a plecat şi el…
    o să vină toamnă, e deja la uşă. şi de dincolo de ea, e miros de zăpezi. eu pe-acelea le aştept!

    Apreciază

Gîndul tău

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.