Incident în trafic… Prima iubire

Am zărit-o astăzi din fuga maşinii. Am oprit la trecerea de pietoni şi am îndemnat-o să treacă… Micuţă, pipernicită, cu un rucsac mare în spate, dar vioaie aşa cum o ţineam minte… A privit spre mine dar sigur nu m-a văzut, a trecut mai departe… Cred că i-am zărit pînă şi albastrul privirii şi linia aceea tăiată a bretonului a la Mireille Mathieu… Aş fi sărit din maşină să o salut dacă şoferii nervoşi din spate nu m-ar fi împins mai departe la drum… Ochii mi s-au împăienjenit o secundă în urma acestui… „incident rutier”. Era, este ea, profesoara mea de română, după atîta vreme incredibil de… la fel! Rescriind acum această clipă a vederii ei realizez timpul trecut şi regretul neîntîlnirii cu ea atîta amar de vreme. Asta ca să nu spun că dragul meu de română, graţie rigurozităţii şi cerbiciei ei l-am prins. Româna, aproape ca o primă iubire ţesută în divane de versuri mai tîrziu… Doamnă Profesoară, mulţumesc!

P.S. – Prin Braşov miroase a must… Se colorează toamna pe şevaletele sufletelor cărora încă nu li s-au uscat vopselele… În pieţe e o aşa-zisă „Zi a Recoltei”, copie nereuşită şi inoportună a celor de acum ceva ani. Nu mă întrebaţi ce fel de recoltă şi a cui… 🙂

Servus, Blogolume!
Un pat cald găsesc la Onu… O dorinţă acută de vis, la Andreea… Vio, spune aici cum se face că un umăr nu e… suficient ;)… Despre un… individ, la Pisica Neagră :)… Rimele nu trebuie să fie musai rimate ci doar… ritmate, mă încuviinţează Vania… 😉 Peste un peisaj din Salzburg nimeresc la Camelia… De toamnă şi dor citesc la Roxana… Cîndva, timpul ne minţea, şi noi credeam, da, Cella! Înţeleg… admiraţia lui Valentin pentru „şpicheri” ;)… M-am regăsit, pe ici pe colo, la Ştefan… Sonuri irlandeze la Mirela, pentru un mâine mai bun…

26 de gânduri despre „Incident în trafic… Prima iubire

  1. Eu sunt profa de română.
    Citind ce spune lumea ta, mă întreb ce-ar zice elevii mei, zărindu-mă.
    Mulți mă vizitează, chiar în spațiul ăsta.
    Oricum, sunt prudentă, din fire, chiar pe trecerea de pietoni…

    Apreciază

  2. Poate era bine de schimbat doua vorbe cu profa – masina putea fi pusa putin pe avarie
    Era un eveniment care merita trait – nu multi au parte de asa ceva ..oricum in urmatoarele ore nu s-ar fi petrecut nimic notabil in viata claxonagiilor invidiosi.. :))

    Apreciază

  3. Dragii licurici de-o clipă din drumul tinereţii,
    Aducerile-aminte de ce mai vin la mine?!(Aducerile Aminte- Octavian-Goga).

    Ce bine pica sa te reintalnesti cu un dascal drag.
    Frumos articol, mi-ai amintit de draga mea profesoara de romana si diriginta din clasele V-VIII, o dulce. Multe am mai invatat de la dansa, frumoase vremuri…

    „Să ştiţi că eu nici în mormânt n-am să mă odihnesc ! Am să fiu tot cu ochii pe voi, am să vă îmboldesc şi am să vă mustru , ca să nu vă lăsaţi pe tînjală, să nu uitaţi ce aveţi de făcut, să nu vă uitaţi datoria faţă de cei care au fost şi mai ales, cei care vor veni.”Nicolae Iorga

    Apreciază

  4. Inutil să mai spun de ce am devenit întâi învăţătoare (un alt model, doamna Virginia Panţu, cu care de asemenea am ţinut legătura), apoi profesoară de română…

    @Daurel: da, de mana…

    Apreciază

  5. Eu am avut privilegiul de a-mi reauzi profesoara de limba romana, desi numai de mine depinde s-o si revad. Am sunat-o la aniversare, ca in fiecare an si am regasit-o cu aceeasi vioiciune a spiritului, autoironizandu-se la fel la cei 80 de ani pe care mi-a marturisit ca i-a implinit. Am idolatrizat-o si stia asta, dar niciodata n-o sa pot sa-i multumesc indestul. Vorba lui Plesu, face parte din marile intalniri pe care este bine sa nu le ratezi in viata! Si Caius Dobrescu, si Catalina Mustata au avut-o profesoara si sunt convinsa ca gandesc si simt la fel ca mine despre DOAMNA LUCIA NICOLAESCU.
    Dar tu nu ne-ai spus numele dumneaei, Flavius. Cred ca merita cu prisosinta…

    Apreciază

  6. @Roxana… mi-e teama ca nu mai sunt astfel de dascali, sau in orice caz nu atitia incit fiecare dintre cei ce vin sa poata avea asemenea amintiri, atit de importante….

    Apreciază

  7. Da, @Dan… inseamna ca asta tine de niste coordonate esentiale ale noastre, ale unora dintre noi… Profesorul de romana…
    @Camelia, e bine ca mai gasim momente, motive, sa ne amintim…
    Cele bune!

    Apreciază

  8. imi place duiosia emotiei din spatele cuvintelor! ca o tarzie si inocenta declaratie de iubire…
    oare cati astfel de profesori-dascal mai sunt (inca) azi in Romania?!

    p.s multumesc pentru mirosul mustului si amintirea Brasovului in miez de toamna. mi-e tare dor de amandoua!

    Apreciază

  9. profesoara mea de limba română, doamna Maria Popa nu mai este în viaţă, fie-i sufletul iertat!. şi îi datorez enorm…
    mai mult de-atât, nu ştiu de ce, zilele trecute mă gândeam la ea cu dor, la vorba ei, ochii albaştri în care oţelul se amesteca cu blăndeţea.
    profesoara mea de română, ca mulţi dintre profesorii vieţii mele a fost un OM. îţi mulţumesc, prietene, pentru că astăzi mă gândesc la asta.

    Apreciază

Gîndul tău

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.