Genunchiul cu prieteni

Ciudată, urîtă senzaţie! Scrisesem textul ăsta altfel şi nu ştiu cum, la anevoioasele cosmetizări de final am apăsat pe ceva şi trei sferturi din post s-au dus pe Apa Sâmbetei. A rămas doar finalul… Nu ştiu ce am selectat (în niciun caz nu am dat delete şi suspectez WP de această „scăpare”), iar acum, după un moment de furie grozavă, după ce am vrut să las naibii baltă toate rîndurile astea ale unei zile întregi, încerc să-mi aduc aminte, să reconstruiesc… Însă poate e mai bine aşa, fiindcă mult mai grăbit de data asta, voi improviza doar…  Aşadar, spuneam că mi-a plăcut ideea găsită acum cîteva zile undeva şi potrivit căreia “Genunchiul este un exemplu de măestrie a Dumnezeirii, pentru că nici cele mai prefecţionate tehnologii nu au reuşit performanţa unei asemenea suprafeţe netede, fără rugozităţi precum suprafeţele oaselor din genunchi.” Da, confirmam că m-a încîntat şi titlul articolului cu pricina: “Toate necazurile lumii se strâng în genunchi”… fapt pe care, vrînd-nevrînd, în căutarea unor texte mai vechi despre Braşov, l-am pus în vecinătatea constatării că, iată, ieri am împlinit doi ani de… blogăreală! Şi mă întrebam eu aşa, ce a fost, ce a rămas, ce înseamnă aceşti doi ani? Nimic altceva decît vreo două rînduri de statistici: 458 de texte scrijelite pe genunchi şi tot cam atîtea muzici, 6025 de comentarii, 143.960 de vizite din te miri ce colţ de lume, şi vreo 2000 de spamuri… În rest? În rest, cîteva polemici, ceva opinii, nişte „trofee”, ceva „clasamente” şi marea iluzie că Genunchii Lumii ar fi şi altceva decît o sumă de sticle cu răvaşe (pe multe din ele nici nu mi le mai recunosc!) aruncate într-un ocean ingrat şi urmînd cursul habar n-am al cărei gropi negre dintr-un Internet impersonal prin definiţie şi, de cîteva ori, tentaţia dulce a renunţării…
Apoi, îmi aduceam aminte că am auzit de o întîmplare cu un violonist celebru. Artistul a coborît într-o zi într-o staţie de metrou şi a început să cînte acolo… o făcea chiar mai bine decît la Carnegie Hall cu o seară înainte însă a constatat că nu se opreşte nimeni să îl asculte… În lipsa afişelor, a impresarilor şi animatorilor era un nimeni în acel loc… Şi m-am gîndit că tot cam aşa stă treaba şi cu blogurile şi că eu nu am avut niciodată stofă de comerciant… Lucrurile sunt destul de limpezi, dar asta să fie tot?! Nu, oricît aş vrea să acuz drept ingrată lumea asta „virtuală”, dincolo de toate astea şi de durerile ascuţite din genunchi, mai este ceva care mă ţine „agăţat” (aş putea foarte bine, nu-i aşa, să-mi exersez cuvintele, bucuria textului, şi într-un caiet obişnuit sau într-o coloană de ziar!?): mirabila blogolume.  Ştiu, e posibil să fiu cam… defetist astăzi… Dar, e limpede, tot ceea ce contează azi aici sunteţi voi, dragilor şi dragelor de… prieteni care, treceţi prin colţul ăsta de lume chiar fără a fi chemaţi, chiar fără ca eu să vă răspund, chiar voi cei pe care în aceşti doi ani i-am pierdut pe… drum şi voi cei… neştiuţi sau vag ştiuţi care, mi-aţi oferit şi-mi oferiţi nu puţine momente de încîntare, de emoţie, de viaţă, de nesingurătate…

P.S.: Hmm… e clar, niciodată nu mi-a ieşit un text a doua oară, ca la prima… respiraţie! 🙂

Servus, Blogolume!
Poate, la anu’, voi vedea lucrurile altfel, voi fi mai… activ şi genunchiu-mi va fi mai oblojit şi mai… util şi-mi va fi mai uşor să scriu cu… el, la fel cum o făceam, cred, acum un an sau doi
Vă mulţumesc! (fără să pot din păcate să vă… vestesc pe toţi aici şi acum): Roxana, Karla, Geo, Carmen, Călin, Mirela, Cati, Rose, Aurora, Valentin, Diana, Cella, Daurel, Gabi, Gina, Camelia, Cristian, Cami, Vania, Caius, Oana, Onu, Ticke,  Dumitru, Deea, Cristian, Melami, Andi, Ana, Lilick, Athe, Cody, Dana, Deea Dulce, Eftimie, Milf şi Petrov, Manole, Lollita, Evergreen, Paul, Adi, Tavi, Mircea, Nea Costache, Crina, Sebi, Rodica, Andrei,  Ioan, Gigi, Geo, Lia, Gala, Ştefan, Teo, Zamfir, Ionuţu, Oplisme, Ion, Chat Noir, Mircea

Toate cele bune!

52 de gânduri despre „Genunchiul cu prieteni

  1. ca mareea sub puterea lunii, venim, plecam, crestem, scadem, flux si reflux, suntem doar flux si reflux si poate ca nu trebuie sa facem sa fie altfel, doar sa pulsam in ritmul ei, pe luna noua sa sadim, pe luna plina sa culegem si sa nu credem ca altfel ar fi mai potrivit fiindca iata, exista si eclipse, atunci totul pare incremenit in tacere, nimic nu se mai seamana, nimic nu se mai culege…
    iar astfel descresterea poate deveni bucurie iar cresterea binecuvantare.
    La cat mai multe binecuvantari Flavius, tie si blogolumilor tale!

    Apreciază

  2. Ciudat, cand vine vorba de de blog, nici eu nu sunt un bun comerciant, n-am nimic de vanzare, doar de oferit, la fel ca tine, trecatorilor, cititorilor nostri 🙂 Foarte frumos ai scris, nu te necaji, Flavius! 🙂

    Apreciază

  3. Am avut probleme cu netul.

    Te citesc dintr-un decembrie , când ningea cu punctișoare mărunte albe, așa de blânde , pe blogul tău..
    Nu mai văzusem așa ceva.
    Îmi plac toate scrierile tale- te urmăresc cu plăcere , și când ești molcom. ca o poveste, și când o alinți pe Ina ,și când te revolți!
    La mulți ani, de multe scrieri!

    Apreciază

  4. Dragă Flavius, cât de incompleți ne-am simți dacă n-am avea în copilărie genunchi pe care să-i julim și să-i pupe mama, în adolescență genunchi pe care să-i atingă pofticioși băieți sperând, la maturitate genunchi în care să ne așezăm să ne privim copiii făcând primi pași, toată viața genunchi în care să ne așezăm umili în fața Domnului. La multă inspirație, domnule! 🙂

    Apreciază

  5. Frumos bilant!
    La urma urmei e vorba de informare, comunicare, relationare, traire, arta, etc. – astea practic justifica netul – care-ntr-un viitor apropiat trebuie sa corespunda mult mai bine asteptarilor – asa e normal!
    Pentru ca omul inainte de toate..e spirit
    Reloaded placut! 😉

    Apreciază

  6. La multi ani blogului tau!
    Eu zic ca asa trebuia sa se intample cu textul tau la care ai muncit mult.Nu numai tie ti s-a intamplat si poate ca nu WordPress-ul e de vina.Poate ca textul al doilea e mai bun, mai reusit decat primul si chiar asa trebuie sa fie. 🙂
    Succes mai departe cu blogul si cat mai multi cititori!

    Apreciază

  7. Servus Flavius,
    Cu talentul tau indiscutabil, sustinut de fina observatie a .lucrurilor cu adevarat importante si a durerilor lumii asteia, genunchiul a obosit poate, putin…Dar e un genunchi CELEBRU, nu-l poti lasa sa se retraga in plina glorie, trebuie sa dai sansa scriiturii sa se afirme in forta. Eu citesc tot ce scrii, dar nu comentez decat cand am de spus ceva PENTRU TINE, nu de amorul conversatiei.
    La mai mare! Succes si la multi ani, creator de…”Blogolume”!

    Apreciază

  8. Dacă-ţi mulţumim pentru doi ani, o iei de la capăt? Atunci, ÎŢI MULŢUMESC!
    Eu am o teorie: dacă din zece postări se găseşte măcar una care să placă măcar unuia dintre cititori, înseamnă că nu am lucrat degeaba.
    Gata! La lucru!

    Apreciază

  9. Salut Flavius,

    problema noastră nu este că nu avem stofă de comercianţi, ci că nu vindem nimic (iluzii).
    e periculos să ai bun simţ, lumea te calcă-n picioare…. asta e lumea reală.
    ai grijă de „genunchii” tăi. 🙂

    Apreciază

  10. La mulţi ani şi la genunchi mai sanatos ca al meu! 😆
    Dar, dacă tot dai de o artrită, sau altceva…, nu-l pune la hodină, tratează-l prin mişcare, unge-l niţel şi dă-i să meargă mai departe!!!
    O săptămână fără genunchiere îţi doresc! 😉

    Apreciază

  11. Eu cred ca daca ai avea fie si un singur cititor, n-ar trebuie sa incetezi sa scrii…
    Oamenii ca tine, atat de putini din pacate, sunt singurii care mentin dreapta coloana vertebrala a tarii acesteia… daca intr-o zi toti ar disparea (alt exercitiu de reducere la absurd) societatea romaneasca ar face implozie…
    La multi ani Genunchilor! Bravo pentru tot ce faci si multumiri pentru toate cuvintele pe care le-ai asternut aici, pentru toate momentele de rafinata lectura pe care mi le-ai oferit…..

    Apreciază

  12. Pai sa-ti traiasca genunchiul si sa iti fie cat mai sanatos. Cifrele sunt cifre, satisfactiile pot veni din cu totul altceva. Uneori, un comentariu sau un link pe care cineva il da catre tine valoreaza mult mai mult decat cifrele seci care-ti anunta numarul de articole sau de vizitatori.

    Apreciază

  13. La multi ani, Flavius, în virtual şi în real (mai este o fărâmă, chiar un sâmbure de frumos în el), la cât mai multe gânduri şi rânduri senine! Să-ţi păstrezi sufletul şi „Genunchiul” nealterate prea mult de sordidul vremurilor!
    Şi un mic reproş: pe noi, prietenii din „Genunchi” care nu avem blog, nu ne iubeşti la fel de mult?

    Apreciază

  14. Pingback: Moş Zgârci «
  15. La mulţi ani, Flavius! Când am citit că ai doi ani de blogăreală, m-am simţit aşa mică la cele câteva luni ale mele. În anul ce va veni să ai în preajma ta aceiaşi prieteni şi poate şi alţii mai noi, să ne încânţi cu articolele tale ca şi până acum, să ai parte numai de ştiri bune ca să nu mai suportăm atâta durere în genunchi… poate astfel să avem şi noi şansa de a înainta în direcţia cea bună. Vom aştepta mesajele tale închise în sticlă sau nu, cu momentele din viaţă, cu emoţii şi încântare. La cât mai multe articole scrise pe genunchii tăi!

    Apreciază

  16. Mulţumesc, @Aurora… Da, ai dreptate, toate pînzele sus, în ciuda furtunilor… Toate cele spuse de tine, şi nu numai de tine îmi întăresc convingerea că nu-i degeaba drumul nostru pe apele astea… Măcar pentru noi ăştia din corabia asta deşi ne-am dori, parcă, uneori să fie mai mult, un fel de Arcă a lui Noe! 🙂
    Numai bine!

    Apreciază

  17. La mulţi ani GENUNCHIUL LUMII ! La multe postări Flavius!
    Ai dreptate, timpul s-a scurs fără să ne dăm seama! Oare cum a trecut aşa repede? Dar ştii ce înseamnă asta? Inseamnă că ne-a făcut plăcere ceea ce am realizat, iar tu, chiar ai cu ce să te mândreşti. Ce importanţă are dacă „greii cu ştate” nu-şi coboară nasul să vadă sufletele blogerilor aşternute pe sticlă în cuvinte mult mai frumos meşteşugite decât ale multor componenţi ai uniunii scriitorilor sau jurnalişti en-titre? Noi cei care citim pe blogurile care ne plac, primim cu toată fiinţa mesajele postărilor ce luminează blogosfera şi după părerea mea, valorează mult mai mult decât cărţile ce zac în librării uitate de lume, Priveşte-ţi panoul de control la trafic şi spune: câte cărţi au onoarea de a fi citite zilnic de câteva zeci-sute de iubitori de frumos aşa cum se întâmplă cu postările tale? Si-atunci Flavius, nu-i un motiv să continui să scrii ?
    Şi DA, ai dreptate cănd vorbeşti despre pietenii nevăzuţi. Tu ştii că acum când scriu, zâmbesc cu drag, cu duioşie chiar? Şi o fac din tot sufletul, aşa cum se întâmplă când scrii unui prieten drag.
    Uneori se comentează, uneori nu, dar nu pentru ca nu ar fi nimic de spus ci fiindcă timpul ne este tuturor împărţit în o mulţime de alte activităţi.
    Imi amintesc că eu am intrat pe blogul tău prima dată de ziua frumoasei tale fetiţe şi în loc de comentariu i-am dedicat o poezie. Mă frapase nesfârşita ei drăgălăşenie. Apoi mi-a plăcut cum scrie tatăl ei şi de atunci te-am trecut la favorite.
    Deci Flavius, mergi înainte, cu toate pânzele sus pe oceanul bloggerilor şi continuă să arunci sticle cu mesaje fiindcă fii sigur că vor ajunge acolo unde trebuie şi multor cititori le vei oferi aşa cum frumos spui tu în final:”momente de încîntare, de emoţie, de viaţă, de nesingurătate…”

    Nu ştiu cum o fi fost textul „la prima respiraţie” dar acesta este atât de cald, de emoţionant, încât se vede de la o poştă că a fost scris cu… stropi de suflet !

    Apreciază

  18. @Cella… te ştiu acolo… Altceva nu contează, prietenă dragă… Toate trec… apa peste pietre şi chiar dacă şi neobosirea trece… gândurile-s bune, mereu! Mulţumesc!…
    Soare în toate!

    Apreciază

  19. nu prea ştiu ura, doar doresc atunci cînd simt aproape…
    şi doresc în gînd, vorbele-s la mine sărace, dar ne ştim aşa încît îţi trimit gînd doar bun neobositule, prieten drag , nichitule
    şi… mulţumiri pentru multe şi cîte toate

    Apreciază

  20. Servus…
    O, @ Mircea… :)… sunt convins că pacientul adoarme doar cu gîndul dacă se va mai trezi! 😉 Mulţam fain! Numai bine şi baftă în toate!
    Aşa e, @Daurel… doar că unii încearcă să-şi tragă… cablu pînă şi prin bloguri! 😉 La mulţi ani şi ţie, pe aici şi ‘om scăpa şi de asta 🙂
    Numai bine, @Dana! Îţi ţin pumnii şi ţie!
    @Roxana… gândurile tale, prezenţa ta, mă bucură… Ţinem aproape! Cele bune!
    @Athe… cu genunchii pe coji de nucă sau nu… dacă vreau să nu simt zgîrieturile dau o fugă pe la tine şi-mi iese… Umorul din… Ţara Bârsei mă ţine întreg! 😉 Numai bine!

    Apreciază

  21. Flavius, la… cat de mult te va mai indemna mintea si inima ta sa scrii de aici inainte!
    Chiar daca rareori am comentat, blogul acesta cel putin, ti-l citesc pagina cu pagina din ziua in care l-am descoperit. Am (re)gasit trairi, bucurii si revolte comune, mi-am ridicat intrebari, am ridicat si din spranceana cateodata. 🙂 Pentru toate, iti multumesc! Mi-au prins tare bine.

    Numai bine!!

    Apreciază

  22. te-am povestit astăzi într-o întâlnire cu cineva care, ca şi mine, te citeşte. o întâlnire cu o persoană pe care astăzi am văzut-o pentru prima oară în viaţa mea şi pe care virtualul mi-a adus-o în cale. un om pe care îl simt deja deosebit.
    după tatonările de început am ajuns să ne bucurăm împreună că există în lumea aceasta a cuvântului scris pe genunchi un om numit flavius… un braşovean de-al nostru, tu, prietene!
    eu îţi mulţumesc!
    şi îţi doresc condei bun pe mai departe…

    Apreciază

  23. La si mai multi ani !
    PS. Ca veni ocazia, vorba: blogareala a venit la timp pentru a (ne) scapa de tirania televiziunilor; care au sugrumat presa scrisa; au stricat si reuniunile tihnite cu prietenii (toate crasmele au televizor)…

    Apreciază

  24. Mnoa, zic sa nu disperi, dintr-o suita de motive :
    majoritatea lumii nu rezista doi ani.
    majoritatea blogurilor mai vechi de 2 ani nu au peste 5000 de comentarii. De fapt majoritatea nu string mai mult de o suta-doua.
    crezi tu ca pe pacientului din sala de operatie-amfiteatru il intereseaza citi studenti privesc operatia lui ?

    Spor.

    Apreciază

Gîndul tău

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.