Nu mai vreau să fiu optimist!

Plouă mărunt, rece. Ziua asta arată ca ţara şi ca minţile populaţiei ei… Da, veţi spune, o să te dai iar meteodependent! Aşa e, nu ştiu cum m-am procopsit cu ticul ăsta. Dar, zic, mai bine meteodependent decît… „independent” precum se dau „elitele” dinspre care ar trebui să mă aştept că ştiu unde e robinetul de oprit… ploaia. Da’ asta nu-i nimic pînă la urmă, nu-i aşa?, în faţa iluziilor moţiunii şi a anticipatelor, în faţa revoltei „esenţialelor” stimulente, în faţa programelor de guvernare colorate, în faţa bugetului, în faţa actorilor aruncaţi fără ruşine în stradă, în faţa grevelor, în faţa solidarităţii întru un bine incert dar viitor, în faţa reformei statului care, iată, se clădeşte magistral sub chiar ochii noştrii injectaţi cu substanţe ciudate. (Ochi de pisică, de o căutătură suspect portocalie sau poate… hepatică!?)

Da, mai bine aşa, pînă la urmă, în voia ploii adică, decît în voia Vîntului şi a conspiraţiilor securistoide, decît în voia şuierului iernii care, presimt, ne va amorţi pînă şi ultimile resurse de luciditate, ultimile picături de instinct de conservare şi interes naţional. Ba, mai mult, zice-se că ploile asta bacoviene ar conspira şi cu dozele noastre de pesimism. Şi îmi convine şi asta, dacă stau bine şi mă gîndesc că las în felul ăsta optimismul fondatorului lui şi numeroşilor săi adepţi, Băsescu, după cum grăieşte TRU 😉 O da, prefer atunci să rămîn de partea astalaltă, a pesimiştilor, a celor care nu-şi mai administrează, zilnic. antidepresivele!

Plouă mărunt, rece… Ghicesc abia Tâmpa superb colorată, la momentul ei extatic de frumuseţe, tocmai acum, încotoşmănată în nori… Îmi pregătesc aparatul de fotografiat, dar îmi trebuie niţel soare iar frunzele să rămână aşa, la locul lor, preţ de vreo săptămînă.
Iar muzichia… Eh… cred că Keith Jarrett merge ca uns acum! 🙂

Servus, Blogolumii!
Pe voi… o să vă „adun” ceva mai tîrziu. (Meticuloasă, anevoioasă intreprindere!) 😉

36 de gânduri despre „Nu mai vreau să fiu optimist!

  1. Bună Ziua !
    Domnului Flavius Obeadă !
    ~
    Abia m-am dezlipit de-un „cărăbuş”, declarându-mă TERMINAT, drept care mi-am luat cuviincios, un optimist: „ADIO … BĂ !” ~ însă fără nici o legătură cu acest articol. (… şi eu, tot … meteosensibil, chiar cu BASTON … ocazional !!!).
    M-am „amestecat” ÎN VAN în … „politic” (abia dacă ABIA acum îmi dau seama … că nu merită SĂ MERITE !), alegându-mă doar cu „alese … gânduri” de AMESTECĂTURĂ, ce acum abia de-abia mă îndeamnă … să mă „scutur” … CA DE … frunze.
    ~
    În rest … CAD vertiginos în „sondajele” ZeList şi BlogRank … ne cunoscând altele … CARE … să mă veselească !
    ~
    … acelaşi în puternică transformare INERT-yală :
    Cornelius,

    PS: … ATÂT Doar … şi „vice” versa …

    PS2: … sper că … am glumit ! Nici eu nu-mi dau seama …
    ~,

    Apreciază

  2. Cum să nu vrei să mai fi optimist Flavius? Optimismul tău este de foarte multe ori asemeni unui medicament pentru sufletul celor care te citesc… Optimismul tău este un fel de sămânţă care indiferent de cât de arid, gol, rece, tare este „solul” ştie să ne răsară…, ştie să ne facă să ne descreţim fruntea şi să zâmbim.

    Oamenii, ţara, mulţi dintre noi trecem prin momente extrem, extrem de dificile…unii ne întrebăm de ce, pentru ce s-au sacrificat oamenii la revoluţie, alţii nu putem realiza nebunia din jur, dar…, dacă nu ar fi fost optimismul acesta al nostru ca şi popor, romantismul nostru, nebunia, frumuseţea…crezi că ne-am mai fi descurcat până acum?
    Eu cred că asta ne-a ajutat. Şi mai cred că avem nevoie de oameni care să ştie ţese vise, speranţe, optimism şi să ne zâmbească din suflet…, altfel ne vom cufunda în tristeţe şi gol şi mai profund.

    Deci, zâmbeşti te rog măcar o dată? Restul va veni de la sine…:).

    Apreciază

  3. Servus!
    @Gina, @Sorina, @Cella, @Angela, @Mariana, @Gabi, @Aurora, @Karla, @Cristian… în esenţă rămînem, desigur, optimişti şi ne trăim clipa în aşa fel încît să nu regretăm cîndva că a trecut… Da, trebuie să vină şi primăvara pe străduţele noastre… Chestiunea e că eu unul nu mă mai pot declara optimist într-o lume, într-o ţară încă populată de adepţii optimismului fondat de cel care a inaugurat „stilul de gândire antidepresiv” în România, adică… T.B.! 😉
    Toate cele bune!

    Apreciază

  4. Hei, Flavius, am să-ţi împrumut ochelarii prin care privesc eu toamna ! Prin ei văd numai minunatele flori ale toamnei şi paleta de culori ce acoperă pădurile dând senţia că un vrăjitor a suflat asupra frunzelor şi le-a transformat în aramă… vezi, tot cu poveştile pentru copii sunt. Dar poate că este mai bine când te refugiezi în lumea copiilor, o lume în care nimic nu este imposibil. Si dacă nu te mai poţi intoarce în timp, măcar continuă să crezi că toate coşmarurile se sfârşesc când ne trezim… oare noi românii nu o să ne trezim niciodată?
    O săptămână cu mult optimism îţi doresc şi… măcar un zâmbet care să descreţească o clipă fruntea! Ha-ha-ha…. te-am prins! deja ai zâmbit!

    Apreciază

  5. „Fondatorul optimismului”, cea mai lingusitoare expresie auzita de mine in ultimul timp.E de-ajuns sa ii auzi pe lingai ca iti vine sa o iei la fuga cat mai departe.
    Meteodependenta ne macina pe multi si n-avem ce face decat sa ne obisnuim.Cu trecerea anilor va fi mai rau, asa mi-a spus un medic cand eram mai tanara.
    Servus, Flavius!
    O zi mai buna!

    Apreciază

  6. Bine ai venit in tabara noastra , a meteodependentilor pesimisti!
    Dupa o zi de alergat dupa cai medicali pe pereti, unde nu stie stanga sa te trimita la dreapta, dar-mi-te ce face dreapta, am ajuns acasa…ploaie mocaneasca toata ziua in Timisoara, ploaie in Buzias…ceata care ascunde uratenia dar nu o vindeca! ploaie afara, ploaie inauntru….
    Maine va fi o zi la fel ca azi…si poimaine la fel..cenusie, obositoare si deprimanta.Ma intreb unde a disparut soarele de ce nu ne iubeste de loc si lasa toamna plangacioasa sa-si faca de cap…
    Mergand atata m-am gandit la noi cei multi, la romanul „de rand”, lovit din toate partile de greutati, si la „romanii de frunte” care nu mai stiu ce sa nascoceasca pentru a-si apara scaunele si privilegiile…Solutia mea, dupa indelungi meditatii in tramvaiele cu geamuri aburite? Un „dos” de presedinte, mulaj postat in sala de cvorum a parlamentului….daca e sa pupe dosul, s-o faca la propriu, sa-i vedem si noi, nu pe ascuns, doar, doar le-o pica ceva mai mult din „cascaval”…
    Oricum , nu se stie cine va rezista in iarna ce vine…va fi o selectie naturala, dictata de un guvern iresponsabil si de un parlament obedient..
    uff, iar m-am lungit la scris si am uitat de antidepresive….un nou presedinte, un nou guvern capabil, asta ar fi mai bun decat orice pastile!

    Apreciază

  7. Si eu ma gandeam ca necazurile, saracia si nemultumirile sunt mai usor de indurat pe soare. Vara mai dai o bere sau o cola pe gat si, parca, odata cu ostoirea arsitei sau/si a setei, speli si din necazuri. Dar cum sa mai faci asta cand totul e gri? Iti ploua cu toate pe suflet. Cred ca toamna are doar rolul de a ne pune fata in fata cu adevarul. Gri….
    Dar asteptam pana la primavara. Poate coltul ierbii sa ne aduca si schimbare…

    Apreciază

Gîndul tău

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.