Poetul. Sentinţa perfidă

„Vedeţi preţul despărţirii domn poet? El nu se poate cumpăra cu bani… Dumnezeu nu a uitat de acest preţ!”, comenta ieri seară, undeva prin prea-încăpătoarea „prispă” a aceluiaşi facebook un… distins domn, referitor la un articol privind starea critică de sănătate a poetului Adrian Păunescu. Am avut ceva polemici cu dânsul pe tema asta, fiindcă, pe mine cel puţin, ştirea respectivă m-a mîhnit în vreme ce el a scos pe tarabă vechea marotă a laturii perfide a comuniştilor… Mai mult, a postat o odă închinată de Păunescu „mult-iubitului conducător” precum şi o scrisoare a poetului în care acesta i se adresa dictatorului cu  „Să trăiţi, Măria Voastră!”… Aşadar eram pus în faţa evidenţei, iar poetul răstignit din nou pe stîlpul infamiei şi ar fi trebuit să recunosc spăşit că şi eu sunt vreo loază de pui de comunist fără caracter, fără prinţipuri şi morală! Ba chiar hoţ, profitor, îmbuibat, escroc şi securist pe deasupra! Aş fi dat aşa satisfacţie maximă celor din tagma distinsului interlocutor!
Nu am de gînd să-i ridic vreun monument lui Adrian Păunescu, omului Păunescu. Şi-a asumat şi consumat convingerile (şi naivitatea, cred eu!), a recunoscut şi îşi poartă crucea pentru multe făcute şi nefăcute în vreme ce alţii, destui, au trecut cu arme şi bagaje de la proslăvirea conducerii PCR-ului la cea a… protipendadelor… democrate de după 1989. Curios chiar, aceştia din urmă sunt categorisiţi de unii, chiar azi cînd vorbim, drept intelectuali virtuoşi şi onorabili, patrioţi cu ştaif, în ciuda stipendiilor din conturi, incomparabile cu chenzinele din anii epocii de aur! Ca Păunescu a gresit sau nu, nu suntem în măsură, cred, să judecam noi. Această perfidie a aplicării de sentinţe e mai grozavă decît cea a blamaţilor comunişti. Cine e mai culpabil? Apoi, sunt destui care depun mărturie că din poziţia lui, privilegiată ce-i drept, însă nu fără un preţ plătit de el, Păunescu le-a făcut destul bine multor amărîţi. Cum îi mai ştim inclusiv zecile sau sutele de poezii cenzurate în vremurile alea!
Dar să rînjeşti satisfăcut în faţa patului de suferinţă al omului şi al poetului Adrian Păunescu mi se pare o probă de ignoranţă, de îmbîcsire politică şi ură strigătoare la cer! Să arunci la nesfîrşit cu lături – şi mulţi îşi fac blazon din asta de 20 de ani! – pe o operă, fiindcă omul a avut şi păcatele lui mai ţine şi ce de cei şapte ani de acasă. Şi vorbesc acum, poate, despre unul dintre ultimii mari poeţi de valoare incontestabilă, şi cu o biografie şi de o erudiţie impresionante, ai ţării ăsteia, Adrian Păunescu.
Repet, preţul despărţirii ni-l putem cîntări sau comenta doar cînd e vorba de despărţirea noastră, în niciun caz a celorlalţi! Cu atît mai mult a unui mare poet. Lăsaţi-l pe omul de pe patul ăla de spital să îşi ducă crucea, să îşi trăiască drama, remuşcările, vinovăţiile, nimicnicia, atîtea cîte or fi, în linişte! Sunt convins că ele există şi sunt mult mai consistente decît ale majorităţii care îl judecă de pe margine, moralizator. Când judeci un om, trebuie să fii măcar la înălţimea lui pentru a-l putea vedea în dimensiunea reală! Şi nu cred că sunt prea mulţi care să aibă această calitate faţă de Păunescu care, va rămîne cert în Istoria literaturii înainte de orice – acolo unde puţini mai pătrund acum! – oricît le-ar sta asta unora în gît. Poetul ramine! Şi să dea Dumnezeu să ne fie mai departe în preajmă încă mulţi ani de acum!
Adrian Păunescu - "Locuri comune"
P.S. Căutînd acum prin volumele lui Adrian Păunescu am găsit o pagină de caiet cu autograful său. În octombrie 1986, la Serile din timpul Festivalului Naţional de Poezie de la Sighet, Adrian Păunescu îmi ura în grabă, scriindu-mi un pic greşit numele: „Succes în poezie!„. Mi-l amintesc ascuns de ochii prea curioşi (şi cred că şi de urechile securităţii, fiind pus „la index” în acea vreme) pe sub bogăţia merilor dintr-o livadă din Deseşti stînd de vorbă cu regretatul Laurenţiu Ulici. Avea o barbă ca de patriarh şi da, toată lumea murmura admirativ şi-şi dădea coate privindu-l de la distanţă… Da, eram şi eu printre ei (pe atunci un june „premiant” al „României Literare” în festivalul cu pricina) şi nu aş fi bănuit că lumea se va schimba într-atît încăt Poetul acela mare şi adulat de toată lumea să ajungă, în ochii unei părţi a neamului său unul dintre dintre pămîntenii huliţi! Din fericire însă, ştiu, că acea parte nu contează şi că numericeşte e tot mai copleşită de cei ce-l preţuiesc şi-i descoperă poezia. Şi sunt dintre cei care mai cred că soarta ne este asemenea felului în care ne tratăm poeţii…

P.P.S Am observat că la o simplă căutare pe Google, tastînd Adrian… primul din lista căutărilor apare Adrian Păunescu cu vreo 285.000 de rezultate. Ca fapt divers sau ca un alt… „loc comun” ;)!

Servus, Blogolume!…
şi… vă aştept părerea!

51 de gânduri despre „Poetul. Sentinţa perfidă

  1. Comunist sau nu, poetul ramane sa-i vegheze spatele lui Nichita.
    Noi suntem multi, cei care l-am citit si gustat la Cenacluri, in vria sa necontenita. Un simbol. A ramas si va ramane.

    Pe langa asta, sustin puternic ideea cum ca omul public, creatorul cunoscut, atunci cand este privit prin prisma a ceea ce a plasmuit, trebuie neaparat ignorate aspectele tumultoase din viata personala. Ca a sarutat comunismul? Putin important in fata poeziei. Si Nietzche l-a inspirat pe Hitler, dar ramane unul dintre cei mai mari filozofi din istorie.

    Numai bine tuturor.

    Apreciază

  2. Daca nu ar fi fost asa, nu am fi vorbit astazi despre el. Daca nu ar fi fost asa, Adrian Paunescu ar fi fost un anonim. Vor sau nu vor unii, Paunescu a fost si va ramane mare. O mare personalitate, un mare om de cultura.
    Odihneasca-se in pace…

    Apreciază

  3. …………………..
    „Şi totuşi există iubire
    Şi totuşi există blestem
    Dau lumii,dau lumii de ştire
    Iubesc,am curaj şi mă tem”
    ……………….

    Dumnezeu sa-l odihneasca!

    Apreciază

  4. Nimeni nu-i perfect, dar aici vorbim in primul rand despre omul de cultura, vorbim de poet – ar trebui doar la modul superlativ.
    Cei care se incranceneaza sa-l judece prin prisma partizanatelor politice, au mari probleme cu flexibilitatea sinapselor!

    Apreciază

  5. Oameni buni,cate minute i-a dedicat lui Ceausescu in vre-un Cenaclu Flacara?????Cate minute i-a ridicat osanale in fatza marii de oameni???!!
    A tinut cele mai colosale lectii de dirigentie!I-a invatat pe tineri si batrani dragostea de tara,de eroii ei,de parinti,de frumos….
    A descoperit,incurajat,,promovat talente…
    Da,a scris cateva „omagii” dar ele au fost pretul platit pentru a le putea face loc celorlalte!!
    De ce nu facem un raport intre numarul celor cu care viperele-l scuipa si numarul celor cenzurate,scrise tot atunci?
    Nu i-ar mai rabda Pamantul!!!
    Intareste-l Doamne si tine-l printre noi!

    Apreciază

  6. O, Doamne! Dac-ai şti ce mi-a mers la suflet postarea aceasta! Cu inima bătând de sărbătoare fiindcă am privilegiul de a scrie chiar şi câteva rânduri ce au legătură cu Marele POET Adrian Păunescu, mă grăbesc mai întâi de toate să îi doresc puterea de a învinge boala.
    Sunt milioane de români care îl iubesc şi îl aşează în rândurile marilor patrioţi ai ţării. Numai nişte neica-nimeni frustraţi de faptul că în viaţa lor searbădă n-au semănat în urma lor decât ură, venin şi vorbe goale, îndrăznesc să încerce să acopere strălucirea Poetului cu veninul şi noroiul din sufletele lor, dar nu vor reuşi, fiindcă aliajul din care este plămădit Maestrul nu permite nici un gunoi pe suprafaţa lui.
    Adrian Păunescu este unic prin puterea de mobilizare, prin forţa de a transmite vibraţia sufletului său şi prin puterea de a insufla iubire de ţară, prin elocinţa sa, prin uşurinţa de a scrie versuri nemuritoare direct ca şi cum cuvintele, rimele, imaginile ar ţâşni dintr-un torent. Îl admir pentru verticalitatea cu care şi-a susţinut neabătut principiile şi dacă lăsăm încrâncenarea şi resentimentele în urmă, vom conştientiza că Adrian Păunescu, prin munţii de versuri dăruiţi nouă, prin mulţimea de valori şi talente descoperite şi dăruite nouă şi prin multe alte merite, a făcut mult mai mult pentru ţara aceasta oropsită decât mult mai mulţi politicieni actuali. Si dacă s-ar putea, aş dori ca toată stima, toată preţuirea, toată admiraţia pe care românii cu mintea întreagă o nutresc pentru POET, să se transforme în energie care să îl ajute să treacă repede şi peste această încercare a vieţii.
    MAESTRE, MULTĂ SĂNĂTATE!

    Apreciază

  7. Eu sunt eu-de Adrian Păunescu

    Trenuri somnoroase pleacă întrebând
    Ce-i cu mine-n gară, ce-oi avea de gând,
    Plec şi eu din gară şi tristeţea-mi port
    Spre mirajul galben din aeroport.

    Galbenă-i lumina, ochii mei sunt trişti,
    Toţi privesc la mine ca la terorişti.
    Unde-aş pune pasul liber şi corect,
    Fără îndoială, aş părea suspect.

    Şi pe zi ce trece lumea-i tot mai rea,
    Când nu vreau nimica, crede că aş vrea.
    Gara mă somează, iarba nu-mi dă loc,
    Pe aeroporturi parcă aş da foc.

    Încordarea-n lume a crescut cumplit,
    Eu mă simt suspectul care a iubit,
    Şi cu cât iubirea mi-o arăt firesc,
    Cu atât toţi ceilalţi straniu mă privesc.

    Am cocoaşă-n spate şi am mâini prea mari,
    Ştergători de lacrimi am la ochelari,
    Cum în lumea asta totul e cum nu-i,
    Mă transform în altul fără voia lui.

    Bat cu pumnu-n masă şi cu biciu-n cal,
    Nu mai sunt patetic şi sentimental,
    Fug râzând din gară la aeroport,
    Un pistol cu apă într-o mână port.

    Pun pistolu-n ceafă la aviator,
    Nu crâcni, urmează ruta ta de zbor,
    Ruta dumitale este ruta mea,
    Dar eu sunt eu însumi, nu altcineva.

    Vreau după acestea pe acest pământ
    Să mă luaţi cu toţii drept ceea ce sunt,
    Acum observ cât e de greu,
    Să vă arăt că eu sunt eu.

    Însănătoşire grabnică maestre!

    Apreciază

  8. L-am cunoscut intaia oara pe Adrian Paunescu in urma cu … enorm de multi ani, eu sa fi avut vreo 10, in timpul filmarilor emisiunii Antena va apartine. Nu era deloc usor sa lucrezi cu el, era extrem de exigent si, zic eu acum, usor infumurat. Atunci, nici macar nu l-am placut. L-am revazut apoi, in adolescenta, la Cenaclu. L-am adorat. L-am vazut apoi, dupa ’90, ca politician. Nici mai sus nici mai jos decat oricare altul.
    Poetul, artistul Adrian Paunescu e unul. Omul Adrian Paunescu este altul, cu bune si rele. Poate aici ar trebui sa se faca o distinctie. Numai ca, unui om care a scris „Repetabila povara” cred eu, i se pot ierta multe.

    Apreciază

  9. Viaţa, dublu mixt

    Trăiesc aici, dar mă simt că sunt departe,
    Din ce în ce mai singur şi mai trist,
    Nici nu mai ştiu cât pot să rezist,
    Închis într-un ziar şi într-o carte.

    Mă-ncredinţez iluziei deşarte
    Că mă salvează regăsirea-n Christ,
    Dar, vai, ajung un fel de dublu-mixt,
    Cu viaţă-n minus şi cu plus de moarte.

    Şi, totuşi, nu m-a ocolit norocul,
    Deşi mi-a fost întotdeauna greu,
    Şi-am transformat în foc destinul meu
    Ca, azi, cenuşa să rezume focul.

    Şi de-aş cădea, aşa cum cere jocul,
    Ca să devin o piesă de muzeu,
    Eu tot îi mulţumesc lui Dumnezeu
    C-a-ntârziat şi-aşa, prea mult, sorocul.
    Adrian Paunescu

    Apreciază

  10. Mă raliez la ceea ce spui Flavius. Oricum, cel mai mare poet contemporan, după părerea mea, este acum în agonie. E perfid să arunci cu pietre într-un maestru, fie el şi cu trecut… îndoielnic. Mai bine asculţi manele şi te sinucizi pe acorduri de Vivaldi Vijelie. Cine ştie? Poate îţi iese!

    Apreciază

  11. E mult cinism în comentariul de care vorbeai . Nu e altceva din păcate decât măsura vremurilor pe care le trăim în care până şi poezia e asaltată de politic.Nu m-aş mira dacă într-o zi guvernanţii de azi şi-ar asuma răspunderea pe Legea Poeziei…

    Apreciază

  12. ar trebui sa vedem dincolo de poemele dedicate unei epoci sau unor persoane care azi ne repugna, ar trebui sa fie apreciat mai mult decat ca un poet al unei anume curti… si sa vedem puterea versului, emotia transmisa si fervoarea si naturaletea cu care a compus… greu de egalat in poezia contemporana.

    Apreciază

  13. Flavius, mulţumesc că ne permiţi să ne aşezăm pe Genunchiul lumii tale ca să-i putem face plecăciune de admiraţie, respect şi recunoştinţă Poetului de geniu, omului de cultură, pedagogului, descoperitorului, şlefuitorului şi lansatorului de talente Adrian Păunescu. Şi să-i urăm omului, căruia eu nu prea pot să-i ridic statuie, Adrian Păunescu multă sănătate. În ciuda tuturor controverselor, „Cenaclul” pe mine m-a format, am evadat din spital, copil fiind, ca să ajung pe stadion. Doamne, câtă muzică şi vibraţie în poezia lui, nici nu mai are nevoie de melodie. Să sperăm că timpul mai are răbdare cu el şi cu noi!

    Apreciază

  14. Eu sunt curios cat a citit acel senin ignorant din poezia adevarata a lui Adrian Paunescu… Nu-mi plac cuvintele mari, dar pentru mine, ca om de litere, ca asta mi-e formatia, Paunescu ESTE cel mai valoros poet roman in viata. Inca…
    Eu n-o sa uit cand, demult, cu ocazia unui cenaclu la Targu-Mures, pe fundatia unei biserici, i-am strecurat cu mana tremuranda un biletel cu niste versuri de-ale mele, plin de emotii, si-am tresarit cand bardul a oprit-o din cantat pe Tatiana, Dumnezeu s-o ierte, ca sa le spuna tuturor, declamator (c-asa-i placea), ca a primit o poezie, nu doar niste versuri. Si a citit-o-ntreaga, el, geniul „arogant”…

    Apreciază

  15. Pingback: Bucălata «
  16. Servus Flavius,multumesc pentru aceste postari,sper ca poetul Adrian Paunescu sa-si revina…..o tempora…trec anii…si cei pe care ii cunoatem pleaca in eternitate,o zi minunata si un uikend insorit!
    p.s.Flaviu noi cei din Brasov nu avem un CLUB AL BLOGGERILOR???!!

    Apreciază

  17. Nu toti avem puterea de a lupta in munti ori de a face dizidenta precum Paul Goma, Nicolae Steinhardt, Radu Gyr si altii. Tot asa cum nu toti avem in noi maxima ipocrizie de a comdamna public comunismul si de a considera apoi ca suntem fara pata…
    Nu stiu prea multe despre omul Adrian Paunescu. Am citit cate ceva prin presa, multe spuse in cuvinte prea urate pentru a fi redate mai departe.
    Personal il apreciez pentru ca, asa cum spuneai si tu, isi duce crucea mai departe, asa cum si-a cioplit-o singur in anii comunismului si mai apoi. Ce va fi in sufletul sau si al altora ca el, nu e nici de judecat, nici de desconsiderat.
    Pe poetul Adrian Paunescu l-am citit cu placere si emotie, de multe ori. Si, desi eram foarte mica pe atunci, pastrez inca amintirea vie a multor seri in care ascultam alaturi de tata, la magnetofon, cenaclul Flacara. Mai tarziu, am simtit ca multe din cantecele acelea i-ar fi putut scoate la suprafata pe cei puternici, capabili de a lupta fatis cu regimul. Posibil sa ma insel…

    Apreciază

  18. Natura umană e una tare ingrată! Aş vrea să ştiu…e cineva care nu ar simţi lacrima născându-se în el când s-ar lăsa atins de nişte versuri precum acestea? Sau precum altele…precum multe altele…

    Apreciază

  19. Consider că nici cel fără de păcat, nu ar trebui să arunce cu piatra… mai ales când nu se poate ridica la valoarea poetului Adrian Păunescu. Cenaclul Flacăra a însemnat foarte mult pentru cei din generaţia mea. Într-o formă sau alta, toţi cei născuţi înainte de ’89 am fost comunişti. Contează, zic, ce-ai făcut şi mai ales, ce laşi în urma ta.

    Apreciază

  20. Bună ZIUA !
    Domnule Flavius !
    ~
    Am aflat aproape imediat … despre acest ALT POET … „sortit” Morţii ! Au mai fost, ca să nu-l amintesc decât pe … Eminescu ! Şi CRED în ceea ce NE AVERTIZEAZĂ acum Poetul ! Mare OM !
    Nu pot să continui decât cu DoarATAT (ATÂT … şi sunt !): am 54, foarte curând … vor fi 55 trăiţi mai mult LUMEŞTE, deci … pierduţi !
    Printre cele lumeşti … POT preciza că da, am fost „membru de partid” … pentru a putea FII ŢINUT OCUPAT !!! Cu „însărcinări” de tot felul … şi de … mai TOT Timpul ! Nu pot însă afirma că îmi pare rău ! Este „trecutul meu” … care ÎNCĂ ESTE activ în Prezent !
    Pentru că … NU eu, ci:
    Anda Călugăreanu, Gică Petrescu, Iris, Dem Rădulescu, Furdui, Horaţiu Mălăele, Pittiş, Nadia, Doina Badea, Maria Tănase, Fărâmiţă Lambru, Colea Răutu, Coandă, Graur, Ţiriac şi Năstase, Balaş, Cotabiţă, Dida Drăgan, – părinţii, profesorii, – şi acum … pentru a nu CONTINUA o listă care poate NU aş avea cum „s-o mai închid” … Adrian Păunescu (să mă ierte … încă mulţi alţii, pe care ÎNCĂ ni-i avem în viaţă !), aceşti DOMNI şi DOAMNE … m-au FORMAT … ŞI PE MINE !
    Eu … trăiesc prin ei !
    Ei … trăiesc … şi în mine (şi prin mine): în Inimă, în Gând, în Suflet ! „Trimişii … Domnului” … care … s-au „împrăştiat … pentru a se ADUNA”, … s-au DĂRUIT, pentru a CREŞTE, pentru A NE CREŞTE.
    Darul PRIMIT … ESTE … doar atunci când … ESTE … dăruit TUTUROR, fără „reţinere”. Şi din ce au dat, s-au împlinit înmiit !
    Trupuri ce mor ! Pieritoare precum „păcatele” lumeşti … înlocuite de DARURI Primite DĂRUIRII !
    ~
    Noi … singuri ! Cu rugăciunile noastre individuale !
    Doar ATÂT … am rămas ! Printre … apatrizi !
    NE POT UCIDE, însă nu ne pot omorî !
    ~
    Dragă MAESTRE „Adrian” ! Vă doresc multă Sănătate ! Dumnezeu să vă Ocrotească !
    ~
    Mulţumesc domnului Flavius … pentru „spaţiul … alocat” !
    ~
    Cornelius,

    PS: … îmi cer iertare ! …
    ~,

    Apreciază

  21. in ciuda faptului ca a fost apropiatul lui ceausescu in acea vreme, nu l-am considerat niciodata un tradator al poporului. cred doar ca in el era loc pentru toata lumea. il apreciez pentru capacitatea sa creatoare si pentru flacara aprinsa in noi, pe acea vreme atat de fragezi, cu cenaclul pe care l-a condus. din prea mult idealism a facut totul. el a facut ceva pentru cultura noastra, atunci si nu numai. eu il pretuiesc. sincer! si niciun ziar nu-mi va schimba parerea! a fost unul dintre putinii care a pastrat un spirit creator, chiar si atunci cand totul din jur se naruia.
    pot doar sa spun: bravo, maestre!

    Apreciază

  22. Mulţumesc, Camelia…
    Aici şi acum, în aceast context, cuvintele sunt prea mult. Cred că aş fi fost mai inspirat… ar fi mai potrivit să-i spunem numai atît: „Mulţumesc, Adrian Păunescu!”
    Toate cele bune!

    Apreciază

  23. l-am văzut pe Adrian Păunescu anul trecut la târgul de carte din primăvara braşoveană. am simţit de-atunci anii şi poverile adunate peste el şi l-am privit cum şedea pe un scaun, într-o margine, aşteptând să spună câteva cuvinte. el, marele, poetul, avea umilinţa şi discreţia ţăranului al cărui sânge îi curge prin vine.
    nu contest faptele lui, nu judec fapte sau om, nu sunt eu, nu suntem noi măsura lucrurilor. dar mi se pare şi mie cumplit sportul de-a aruncatul cu lăturile în oricine, orice şi cu orice prilej.
    mai prolific şi mai longeviv decât Nichita Stănescu, acest om a scris poezii de o neasemuită frumuseţe. şi peste ani, peste suflete… asta contează. asta rămâne.
    celui care trudeşte peste cuvinte îi facem rugă de sănătate, iar ţie, prietene, apreciere pentru acest post.

    Apreciază

Gîndul tău

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.