Semne de iarbă. Despărţirea

Soare superb… Primăvară, parcă alungînd acea iarnă care rînjeşte după colţ… Toamna e încăpăţînată de cîteva zile să ne vindece nişte răni, atît cît ştie şi cum poate. Şi totuşi am senzaţia că noi nu o vrem. Nu vrem nici măcar atît. Nu mai suntem în stare să suportăm culorile, căldura. Spunea cineva, frumos, că România e ţara care şi-a pierdut zîmbetul. Privind pe stradă şi spre stradă, tind să îi dau dreptate…
Rîndurile astea au venit cu gîndul la plecarea Poetului. Soarele ăsta o fi vreun semn de blîndă despărţire, anunţînd iarba bogată ce va să răsară pe mormîntu-i. Da, e un răspuns acesta, la una dintre ultimele-i întrebări… În loc de la revedere.
A fost, cred eu, ultimul mare poet român, fiindcă nu văd pe altcineva să vină din urmă. Ultimul poet de talie, de cuprindere, de respiraţie patriotică (mai avea un sens cuvîntul ăsta…)
Scriam la fel, oarecum, simţind la fel, despre Grigore Vieru, acum doi ani… şi îl adăugam unor… Labiş, Nichita, Sorescu, Ioan Alexandru… Adrian Păunescu li se alătură, firesc. Spuneam atunci că cuvintele au murit odată cu el… Cu Păunescu, pe lîngă, cuvinte, pe lîngă nişte vîrste, ni s-au dus şi tăria şi instinctele de ţară, atîtea cîte mai erau… Şi, da, mai ales este încă o despărţire de poezie, de noi înşine…

P.S.Cuvintele chiar sunt tot mai puţine, resuscitarea lor e tot mai anevoioasă şi mijloacele terapeutice tot mai ineficiente. Răzbesc tot mai greu prin jeg şi rating…

Antiprimăvara

Ce dacă vine primăvara
Atâta iarnă e în noi
Că martie se poate duce
Cu toţi cocorii înapoi
În noi e loc numai de iarnă
Vom îngheţa sub ultim ger
Orbecăind pe copci de gheaţă
Ca un stingher spre alt stingher.

Şi vin din patriile calde
Cocorii toamnei ce trecu
Şi cuiburi şi-au făcut la streşini
Şi lânga mine nu eşti tu
Ninsori mai grave decât moartea
Au fost şi sunt şi vor mai fi
La mine-n suflet este vifor
Şi vin nebuni să facă schi.

Şi ninge pâna la prăsele
Ninsoarea-mi intră-n trupul tot
Un dans de oameni de zăpadă
Ce îmbrăţişarea n-o mai pot
La noi e iarnă pe vecie
Doi foşti nefericiţi amanţi
Ia-ţi înflorirea, primăvară
Şi toţi cocorii emigranţi.

Primăvara, care-ai fost
Nu veni, n-ai nici un rost
Poţi să pleci suntem reci
Iarnă ni-i pe veci.

Adrian Păunescu

33 de gânduri despre „Semne de iarbă. Despărţirea

  1. Am plâns mult şi-am scris mult în zilele acelea în care poetul tinereţii mele a plecat spre ceruri. Acum nu mai plâng, ştiu că drumul lui nu este în moarte ci către nemurire.
    In locul unui comentariu propriu, de data aceasta am să pun poezia unui blogger (Răzvan Nicula)care scrie pe http://lakeoftears.wordpress.com , poezie al cărui mesaj îl îmbrăţişez:Te du, Caron aşteaptă-n port
    Să îţi vâslească spre mai bine;
    Grăbite hiene te-au dat mort
    Uitând, însă, să se-nchine.

    Lor le-ai trimis salutul cordial
    Împovărat de suferinţă,
    Trăind un ultim fapt banal –
    Plecarea plină de cuviinţă.

    Eu nu vin să-ţi văd ochii goi,
    Ca pelerin nu vreau să ştiu
    Cum tu plecat-ai dintre noi
    Înveşmântat doar în sicriu,

    Nu vin să-ţi aflu gura mută,
    Nici pieptul mare azi tăcut,
    Nu-mi place linişte-aşternută
    De când te-ai aşezat pe scut.

    Te-oi ţine-n pagini gălbejite
    Aşa cum te cunosc de mult –
    Izvor de versuri îndrăgite,
    De rimă, nesecat tumult –

    Ştiind că nu te-or mai atinge
    Prea-despicate limbi şerpeşti –
    Otrava lor deja se stinge
    Şi vei începe să trăieşti,

    Şi porţi de alţii zăvorâte,
    Sub pumnu-ţi aprig, ca de fier,
    Şi-or pierde balamalele urâte
    Când tunetu-ţi va răsuna din cer.

    Atunci vei sta unde ţi-e locul,
    Pe-altar în cuget şi simţire,
    Căci versul tău ne e ca focul
    Furat, cândva, de la dumnezeire.

    Te voi păstra aşa cum se cuvine
    În suflet şi în miezul amintirii;
    Te du spre ceruri mai senine
    Căci ţi-a venit sorocul nemuririi!

    Apreciază

  2. In acest loc comun,
    A trait,
    A gandit,
    A suferit,
    S-a bucurat,
    V-a iubit
    Si-acum se odihneste
    Un nume propriu
    Care va fi fericit
    Sa devina un nume comun
    Adrian Paunescu

    Inca in timp ce multimea il insotea pe Adrian Paunescu spre mormant, cativa indivizi incepusera sa-l atace. Unul dintre ei aprecia ca AP a fost un versificator si nu un poet. Timpul va hotari, controversele se vor stinge, iar Adrian Paunescu va ocupa locul pe care-l merita in Istoria Literaturii Romane, in manualele scolare din care a fost expulzat si, mai ales, in mintile si bibliotecile oamenilor care, deja, au hotarat. Despre detractori si „opera” lor nu se va mai sti nimic.

    Apreciază

  3. In Romania, oamenii au uitat sa rada, pentru ca nu le mai vine sa glumeasca, sa spuna bancuri… Dar si mai trist este ca au uitat sa…cante… asa cun se canta pe vremuri, cand omul lucra sau isi facea treaba prin ograda cantand pentru el… Nu-i asa ca pare desuet?
    Asta e o problema…

    Apreciază

  4. Păi DA !

    Abia acum S-A AFLAT !
    Abia acuma ESTE !
    Acum e VIU, cu-adevărat !
    FLACĂRA din Poveste !

    Cântatu’s-au şi tot CÂNTAT
    Cu vers de Foc şi Jale,
    Şi Soarele a scăpătat,
    Mulţimile-S … CĂRARE !

    Cuvintele ce s-au cântat,
    Ne regăsim în parte,
    Ele în Suflet au săltat,
    Au devenit CITATE !

    ~
    Viziune apocaliptică a unui final zădărnicie, ce va să fie ! Nimic nu transpare optimist, verbul se biciuie pe sine, Ultimatum logic al neimplicării.
    Dacă „eu şi tu” împreună n-ar mai fi … rostul DIVIDERII ar „înflori” …
    Cântecul lebedei – murmurat de un popor devenit „persona non grata” decis prin vot fraudă, de nişte LUPI … moralişti.

    La ce BUN … O ALTĂ ~ Primăvară ?

    ~
    … tăcerile vorbesc ASURZITOR, iarba foşnind UNIFORM … se stinge tăciunele OM … păianjeni, lăcuste şi SCRUM …
    ~
    Cornelius,

    PS:
    Ne-am ALES până am CULES !

    Opţional între:

    „Primăvară, care-ai fost
    Nu veni, n-ai nici un rost
    Poţi să pleci suntem reci
    Iarnă ni-i pe veci”

    ori

    „Ce spun se aude aiurea,
    Mă-ntorc la silaba dintâi,
    Prăval peste tine pădurea:
    Adio, adică rămâi.

    Şi totuşi există iubire
    Şi totuşi există blestem
    Dau lumii, dau lumii de ştire
    Iubesc, am curaj şi mă tem.”

    ~
    Un MARE OM, dăruit româneşte prin PILDĂ BLESTEM AL NEMURIRII !!!

    IMBOLD spre-O … REPETABILĂ POVARĂ !

    „V-am spus că bătălia pentru om
    Nu iartă astăzi nici o dezertare
    Şi voi v-aţi decorat voi între voi
    Când lupta este în desfăşurare.

    V-am spus că muzica nu-i un microb
    Care ameninţă civilizaţii
    E-a omului pentru a fi mai bun,
    V-am spus: ceva care să-i placa daţi-i.

    V-am spus, concetăţeni analfabeţi,
    Şi luaţi aminte şi să ţineţi minte.
    Dar nu ştiam ca v-aţi născut şi surzi
    Şi scoateţi arma când vedeţi cuvinte.” (1979 !!!)

    [RUŞINE ! … Ţări Străine ! … ce-s VII prin VENETICI ! …]


    CĂRAREA e plină,
    Mă alătur ACUM :
    Epigon … dar,
    Pe DRUM !
    ~
    MAESTRUL se dăruie, iată,
    Cuvintele vibrează,
    În piepturi INIMA tresaltă,
    Cuvintele lucrează !

    DAR … Lumea, este TREAZĂ ! (?)
    ~
    Dumnezeu să-l Odihnească în PACE !
    Amin.
    ~,
    ~,

    Apreciază

  5. Pingback: Cristian Dima
  6. Adrian Paunescu ne-a marcat adolescenta, ne-a invatat sa ne stabilim valori si sa le pretuim, sa fim creativi si sa mergem inainte fara sa ne pese de imprejurari. Ne-a oferit modele, idoli si a fost mai mult decat un mentor.
    Cum ar fi aratat Romania atunci, fara Cenaclul Flacara?
    Oare cand o sa ne intoarcem la valori si o sa le asezam la locul lor binemeritat?

    Apreciază

  7. Deci nu mai este.
    A plecat…
    Multi s-au rugat pentru starea sanatatii poetului, dar el a ajuns la sfarsitul calatoriei…
    Ramn poeziile, amintirile pentru cei care l-au cunoscut, respectul pentru talentul care a daruit atat de mult.

    Apreciază

  8. nu stiu acum daca-i de rau sau bine
    nu stiu acum daca acum sint viu
    nu stiu acum daca il voi mai tine
    nu stiu acum dar stiu ca inca-l stiu
    nu stiu acum insa voi sti se pare
    nu stiu acum si nu stiu cind voi sti
    nu stiu acum durerea daca doare
    nu stiu acum, dar stiu ca-mi va…lipsi

    Apreciază

  9. si uite-asa, incet dar sigur, se sting definitiv si ultimele zvacniri ale „trairilor de tara” despre care, atat de frumos, vorbesti… daca nu pe cale naturala, precum in cazul lui Adrian Paunescu, macar ajutati fiind de eforturile tot mai incrancenate parca, ale celor ce ne conduc.

    citeam dimineata intr-un articol postat pe adevarul.ro cum ca […]”Cert este că mare parte din popularitatea ca poet a lui Păunescu, pentru „masele largi populare”, se datorează preluării versurilor sale şi transpunerii lor, mai mult sau mai puţin reuşit, pe muzică de către aşanumiţii folkişti, majoritatea publicului fiind sensibilă la acest kitsch siropos. O excepţie notabilă: Valeriu Sterian, cu „Iluzia unei insule”.”[…]
    simtindu-ma inspirata de atata inteligenta si simtire, am incercat sa postez un comentariu, insa mi-a fost dezactivat „din motive de securitate”… interesant cat de familiar incepe sa devina totul!

    numai bine, Flavius!

    Apreciază

  10. „Poetul poeziei a cazut,
    Dar il vor razbuna poetii vietii”.

    „Cînd primele ninsori or sa se cearna,
    Atunci va fi mai greu de cei plecati,
    Atunci sa cînti peste al vietii zat,
    Atunci sa-ti fluturi bratul peste iarna”.

    Apreciază

  11. Ne-am declarat invinsi de moarte
    Si l-am lasat sa zboare spre inalt
    De-acuma linistea o sa ne-ngroape,
    Ne vom tara cu ochii in asfalt.

    Si vom avea in man-o floare uda
    Ne vom ruga sa-i fie zborul lin
    Ingenunchea-vom noi pentru o ruga
    Sa fie-n moarte viu, bland si senin…

    Nu te-om uita, cum prostii ne vor crede
    om plange cat va fi de plans
    Si vom canta , privind spre tara verde
    Un cantec mangaiat de un suras

    Apreciază

  12. @Sorina Ivaşcu: Ai perfectă dreptate, mă regăsesc în ceea ce ai scris. M-am uitat astăzi pe YouTube la puţinele fragmente cu Cenaclul Flăcara şi nu mi-a venit să cred (darmite colegilor care abia se născuseră pe atunci) cum se cântau, cu entuziasm nebun, cântecele patriotice, cum se fluturau steagurile, ce atmosferă superbă de comuniune era! Să nu plângem că s-a terminat, să ne bucurăm că s-a întâmplat!

    Apreciază

  13. Undeva în trecut

    Am să plec într-o zi,
    Intr-un loc neştiut,
    Intr-un munte secret,
    Undeva în trecut.

    (…)

    Las de veghe aici
    Toţi nepoţii frumoşi,
    Eu mă întorc în trecut,
    Eu mă întorc la strămoşi.

    Eu ma întorc la ai mei,
    Intr-un marş revanşard,
    Sunt retraşi în păduri
    Lângă vreascuri ce ard.
    (…)
    Am sa plec într-o zi,
    Am bagajul întreg,
    Am cu mine ce simt,
    Ce iubesc şi înteleg.

    Sunt sătul de prezent,
    Nu mai vreau viitor,
    Dar mă-ntorc în trecut
    Că nu vreau nici să mor.

    (…)

    Eu ma-ntorc in trecut,
    Din acest viitor
    Si pastorii ma iau
    Langa turmele lor.

    (…)
    Si un clopot din cer
    O sa dangane sfant,
    Ca s-a-ntors Dumnezeu,
    Printre-ai lui, pe pamant.

    Apreciază

  14. Pentru noi cei, care am format atunci „generatia Cenaclului Flacara”, va ramane in amintiri neschimbat. Eu cred ca si patriotismul tot de la el l-am invatat. Nimeni nu a stiut sa spuna mai bine, in acele vremuri, in care tuturor ne era sila de regim, adevarata dragoste de patrie, necazand in dizgratie in ochii poporului. Au fost sentimente reale, cu discernamat intre adevar si spoiala. Poate ca nu am putut atunci defini asta, dar am simtit-o cu miile, prin vocile noastre alaturate Cenaclului. Ne-a invatat sa deosebim dragostea de popor de politica si adevarul din noi de reactiile scontate ale vremii, cu generozitate, diplomatie si, totusi, cu sinceritate. A fost si va ramane mare!

    Apreciază

  15. O vreme, acest poem , Țăran român, Măria Ta, a fost inclus în manualele școlare, pentru clasa a V-a. Copiii îl memorau cu plăcere. Cei care își petreceau vacanțele la bunici descopereau , cu ușurință, mesajul.
    Simțeam în cuvintele copiilor o anume vibrație trăită. Dincolo de fenomenul literar.
    La un început de an școlar, poemul a dispărut, pur și simplu, din manual.
    Țăran român, Măria Ta,
    Apleacă-ți fruntea de stăpân
    spre brazda noastră milenară.
    Ai reînviat, țăran roman,
    și făcătorule de țară…
    Într-un pridvor cu busuioc
    ascute briciul pus la grindă,
    peste-un lighean muiat la foc
    tu bărbierește-te-n oglindă.
    Ai colindat ce-ai colindat
    prin lumea veșnic friguroasă,
    acum bine-ai venit în sat
    mai cald e totuși pe acasă.
    Te-așteaptă brazda s-o-nflorești
    și grajdul să-l îndeși cu vite
    și vechi colinde românești
    te mustra, parcă părăsite..
    Țăran român, Măria Ta,
    să nu lași câmpul tău să moară,
    ți-au dat strămoșii ce lucra,
    cu mâinile-au făcut o țară .
    Dă iute briciul pe curea
    și bărbierește-te de-a rândul,
    ca vezi că azi e ziua ta,
    care durează cât pământul.
    La cimitir, pe la cei duși,
    coboară-n zori și te închină,
    să ungi țâțânile la uși,
    deschide geamul spre lumină,
    Repară gardul putrezit,
    dă coama calului prin mână,
    și ca să simți că ai venit
    sleiește apa din fântână.
    Și nu uita, din când in când,
    să mai și mori cum se cuvine,
    În toți urmașii renăscând,
    cum toți strămoșii sunt în tine.
    Țăran român, Măria Ta,
    Îndreaptă căi ce se strâmbară,
    prin tine țara va dura,
    că tu ai palma cat o țară . (Adrian Păunescu)

    Apreciază

  16. Dumnezeu să-l ierte şi să-l odihnească pe omul Adrian Păunescu, dar Poetul trăieşte şi va trăi. Chiar dacă el nu ne va mai izvodi un vers meşteşugit, nu va mai respira un stih, poezia lui este imensă, nu cred că o vom fi citit-o vreodată îndeajuns. Ne va fi dor, e drept, şi ne vom simţi mai săraci şi în spirit…

    Apreciază

Gîndul tău

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.