Precum salcîmii. Nebuni!

S-ar zice că au înnebunit salcîmii şi că noi, oamenii, ne-am lăsat un pic păcăliţi de aceste neverosimil de calde zile de noiembrie. Păcăliţi într-atît încît să ne vedem luându-ne de mînă şi zbenguindu-ne, zîmbind soarelui, prin parcuri şi printre frunze. Sau, poate aşa să ne fi dat şi noi, precum salcîmii, pe faţă nebunia noastră mai veche, ascunsă ca o boală ruşinoasă?… Da, nebunia poate fi interesantă dacă o priveşti fără ochi trişti şi ignorîndu-ţi stomacul gol!

„Nebunia noastră mai veche” ar putea să aibă vreo doi ani dacă e să mă iau după ştirea potrivit căreia Criza la noi s-a născut exact prin 2008 pe vremea asta. Şi cum am suspectul obicei de a privi cam mult în urmă am fost curios să văd cînd şi unde prin genunchiul ăsta al lumii am făcut cunoştinţă cu dînsa, cu Criza. Ei bine, în 13 octombrie, acum doi ani, scriam:  „Ajunge criza mondială şi în Glod?” o întrebare ce părea retorică atunci: „Chiar, cum ar arăta o secvenţă de film realist, acolo în Glod (unde au filmat ăia “Borat” uitînd să şi spună că se întîmpla în Romînica), cu sub-titlul: “Criza mondială a prăbuşit leul în Glod. Pensiile au căzut la numai un leu cincizeci!”?!… Ar fi ceva firesc şi în asta, pînă la urmă!” Eram naiv, recunosc. Cum naiv eram un pic mai tîrziu avînd convingerea că „trece şi asta” sau că rumânii vor adopta măsuri drastice, respectiv concediindu-l chiar şi pe Moş Crăciun! Ei bine, o cam luam în derîdere pe Doamna cum luam însă în rîs şi suficienţa hăhăitoare a compatrioţilor vizavi de subiect…

Nu aş fi crezut însă că după doi ani vom fi fost loviţi atît de rău. Şi nu atît de mediatizata de atunci criză mondială cît de propria neputinţă, ignoranţă şi hoţie înflorite ca ciupercile pe pretextul crizei. Nu aş fi crezut că vom ajunge atît de jos încît să ne sluţim, să ne dezumanizăm în ultimul hal, încît să ne radem din dicţionare optimismul şi speranţa. La toate suntem pe ultimul loc, toţi europenii ne-au luat-o cu mult înainte… Criză e şi la greci şi la francezi, de pildă. Şi spun asta fiindcă tocmai ce am vorbit cu nişte amici vechi, români trăitori acolo. Amîndoi mi-au confirmat din nou că da, criza se simte, că sunt mai cumpăniţi că statele lor au strîns cureaua, că este un anumit stres dar… dar că frigiderele le sunt pline mai departe, că au avut două vacanţe „afară” anul ăsta, că au reuşit să-şi achite ratele (unul la casă, altul la maşină) şi să-şi ţină copiii în şcoli bune… Şi nu sunt nici unii nici alţii cine ştie ce capacităţi şi nici nu au nu ştiu ce meserii!… Ba au trăit şi din şomaj, iar soţia „grecului” vede doar de ale casei nefiind angajată vreodată acolo… Ei bine, am înţeles încă o dată că nu mai suntem nici măcar în gînd „buricul pămîntului” ci „talpa lumii”, o masă definitiv sacrificată…

Nu aş fi putut bănui acum doi ani că voi asista la sinistrul reportaj al neputinţei şi prostiei dusă pînă la moarte cum este acesta al sărăciei Spitalului de Urgenţă din Galaţi, spital care nu-şi mai poate trata pacienţii, care nu mai poate accepta internări! Spunea aseară doctorul  gălăţean Bacalbaşa ceva de genul: „Noi, ca medici, dacă ne moare un pacient sîntem judecaţi, dar cine judecă sistemul, statul care omoară oameni în spitalele din ţară?” În asta stă esenţa a ceea ce se întîmplă azi în România. Aici e grozăvia! Şi nu vorbim de cazuri izolate ci de o situaţie aproape generalizată! Românii – bătrîni, tineri sau copii! – încep să moară cu zile, de foame şi de boli pe care nici măcar nu mai apucă să şi le afle fiindcă nu-şi pot permite „luxul”! Oare chiar nu realizăm la ce grad de mizerie am ajuns? Oare chiar nu ne dăm seama ce se întîmplă atunci cînd încă ne mai uităm, ipocrit, la jurnalele de ştiri „furaţi” de importanţa moţiunilor, a chestiunii maghiare din legea învăţămîntului, a extrădării lui Haysam, a celor încă 10 km. de autostradă, a arieratelor, a declaraţiilor şefilor de partide, miniştrilor, preşedintelui ş.a.m.d?! E halucinant da, câte putem duce, cît putem suporta, pînă la ce nivel de decădere şi umilinţă putem cădea acceptîndu-ne cu… stoicism, cu explicaţii savante, soarta. Şi cred că putem şi mai mult de atît!…

M-a bucurat, m-a înseninat cumva o altă, frumoasă de data asta, nebunie. Cea a artistului român Damian Drăghici pe care îl redescopăr după un an, reinventat. I-am citit interviurile legate de „Jazz In The City”, noul lui proiect, şi îi caut şi muzica. Da, îţi trebuie nebunie, geniu, tărie să te regăseşti asemeni lui. Apoi poţi spune: „Daca vreti, si voi puteti sa faceti asta. Ridicati-va si duceti-va in America si incercati si voi! Eu m-am luptat toata viata si lupt!”… De am fi în stare măcar să auzim îndemnul lui Damian Drăghici!…

Au înnebunit salcîmii… Şi noi împreună cu ei în aşa hal încît îi mai tăiem o dată, precum Moromete salcîmul lui. Faţă de el însă ne ducem după aia la un şpriţ la cârciuma din colţ şi nu ca să plîngem, nebuni de furie şi durere, cît să ne dăm bravi cu pumnul în piept şi să jucăm tontoroiu’ spunîndu-ne în barbă: „Doamne, cît de bravi am fost!”

Servus, Blogolume!
Invitaţii… Serafine găsesc la Mirela 😉 Poveştile de vis se ţin cu poezie, mă-ncredinţează, mă covinge, TeoCarmen încă aşteaptă… toamna! Cristian începe o poveste cu soldaţi. Romani! 😉 Tot despre… criză spune şi Gabriela! 😉 Prima scrisoare pentru Moş Crăciun o găsesc la Aurora… Aşadar încă nu-i şomer! 😉 Şi Daurel pare a se grăbi cu gînduri de… Crăciun! 😉 Ba chiar şi Ciprian! Hmm… 😉 Aşa e dorul de blogosferă! Cum? Vedeţi la Deea! 😉 Cati îmi spune despre o povară inocentă… aparent… Camelia îmi confirmă, încă o dată, preţul sau… nepreţul cuvintelor… Versuri cum nu am mai citit de mult, descopăr la Cristian. Scrise acum! De ţară!… Despre conştiinţă, conştiinţe… îmi spune Cella. O poveste… contemporană aflu la Vania
Toate cele bune!

56 de gânduri despre „Precum salcîmii. Nebuni!

  1. Pingback: Frank&Stein «
  2. La cat de porniti suntem pe festivaluri si sarbatori, eu zic sa decretam o anumita zi din noiembrie drept ziua de nastere a Crizei Economice si pe care s-o cinstim asa cum se cuvine, in fiecare an, prin expozitii tematice, targ de produse traditionale, pictura pe fața pentru cei mici,etc.

    Apreciază

  3. Flavius, oricat mi-ar placea sa te citesc, as fi dorit atat de mult sa nu ai niciun motiv sa scrii aceste randuri. Cu tristete am ramas dupa citirea lor si cu un gust ca cel al ruginii, din cauza neputintei care ma incearca si pe mine. Candva spuneam :”O sa fie bine!” sau „O sa fie din nou bine!”. Azi nu mai stiu daca as mai putea macar sa ma gandesc la aceste lucruri. Si daca da, cand? Cand o sa fie iar bine? Ma doare gandul ca prapastia in care aluneca tara pare a fi fara fund. Si cadem vertiginos si se pare ca nimic nu ne mai opreste caderea. Si, cu siguranta, nu suntem nici ca personajul din desenele animate, Road Runner, sa putem sa strigam „beep-beep”, cand inca se mai vede in cadere punctul. Va dura mult regenerarea. Structurile de baza sunt complet distruse. Nu ma mai gandesc la noi. Dar trebuie sa ma gandesc la generatiile viitoare. Si-ncerc aceeasi neputinta… Sau dubla…

    Apreciază

  4. În ţara asta este criză doar pentru unii. Sunt destui care o duc bine în vremurile astea. Din păcate, cei mai mulţi se confruntă cu destule greutăţi. Poate iarna ce va veni va fi mai blândă, măcar pentru cei care au renunţat şi la căldură pentru a-şi putea economisi banii pentru mâncare şi medicamente.

    Apreciază

  5. Au innebunit cei care ne conduc, cei care ne-ai adus in pragul nebuniei.
    Doar nebunii ca noi permit atata batjocura, minciuna, hotie.
    Spui ca suntem ultimii in toate, insa nu e chiar asa.Suntem primii la decesele cauzate de bolile de inima ssi tuberculoza si printre primii la coruptie.
    Sa auzim de bine!

    Apreciază

  6. Nici nu stiu cum sa mai privesc ce se intampla in tara. Suntem un neam ingenuncheat si ne complacem in asta. Nu e vina nimanui din afara, doar a noastra, caci cei ce ne-au condus in ultimii 21 de ani au rasarit dintre noi, n-au fost teleportati din alta galaxie. Grav este faptul ca, cei ce pot schimba ceva s-au coalizat, in schimb sa-si umple si ei buzunarele. Intr-o democratie avansata banii de la buget sunt directionati inspre sanatate, invatamant, beneficii pentru cei cu probleme, iar presa, politia, justitia si toti cei ce controleaza aplicarea legilor tarii respective isi fac treaba serios; datorita lor politicienii care confunda tara cu buzunarul propriu sunt fortati sa demisioneze si nici companiile mari nu scapa de sub lupa. In Romania face fiecare ce vrea, fara sa-i pese de consecinte, iar majoritatea populatiei rabda, caci n-a mai ramas nimeni inspre care sa te intorci ca sa te plangi, totul e controlat de unii sau de altii.
    Muzica = superba!

    Apreciază

  7. Ca sa pot vorbi despre cum se vede criza in Anglia, poate ar fi trebuit sa am o idee si despre cum s-a trait inainte de ea, aici. Si totusi… ce pot spune?
    Si aici s-au facut taieri de buget, iar sumele vehiculate sunt foarte mari, dupa parerea mea. Reducerile se simt, spun oamenii. In special cei in varsta, care au prins si vremuri mai bune. Si nu neaparat material vorbind… Pe anumite paliere, de care m-am lovit ceva mai mult pana acum, pot vedea si eu diferente.
    Cu toate astea, nu cred ca se pune (inca) problema supravietuirii in masa, ca in Romania. Exista alimente, haine si incaltaminte pentru fiecare buzunar. Asta reprezentand pentru unii asigurarea nevoilor bazale, iar pentru altii posibilitatea de a-si continua obiceiurile consumist-dezmatate (sunt magazine de calitate relativ buna, in care multi arunca hainele pe jos dupa ce se uita la ele, si e ok asa…).
    Daca e sa tin cont de faptul ca 1/5 din populatie traieste din ajutorul primit din partea statului si ca, din tinerele generatii, tot mai putini isi doresc si sunt dispusi sa munceasca, cred ca se traieste inca bine. Nu stiu isa cum ar fi daca banii de care ar dispune, ar fi la fel de putini ca cei din Romania. Sau cum ar fi daca banii astia li s-ar termina intr-o zi… Caci oamenii, in esenta, nu mi-au parut a fi nici mai buni si nici mai rai decat romanii…

    Numai bine!

    Apreciază

  8. Salcâmii nu sunt nebuni, sau, dacă sunt, sunt nişte nebuni frumoşi! Ar cam trebui să le luăm exemplul…Poate tocmai de aceea nu putem ieşi din criză – pentru că nu procedăm ca salcâmii. Suntem prea scârbiţi, prea aplatizaţi, prea lipsiţi de speranţă…

    Desigur, criza de la noi este li rezultatul unui plan bine controlat de distrugere a specificului local, nu numai a nepăsării şi incompetenţei unora. Ţara noastră stă ca un spin în ochi unor puteri – tocmai pentru că are, sau avea , putere spirituală! Şi asta ar putea duce, în timp, şi la cealaltă putere…

    Apreciază

  9. of, flavius, ce întrebare ne pui! salcâmii, cred eu nu au înebunit, doar noi, noi care ne ducem la vale şi înapoia noastră este tot mai sus, tot mai departe şi ne gândim uneori că ar trebui să vină un orfeu să ne caute. nu suntem însă euridice ci numai o gloată năroadă care am ales prost sau care am visat greşit. pentru că nu privim în mitul corect, pentru că ne-am ales alte repere, pe care le iubim astăzi şi le urâm mâine, ori ne-au fost impuse şi noi, marionete, am dănţuit cuminţi în snopul de sfori. din hades nu-i nimeni sortit să ne scoată, câtă vreme noi înşine am astupat borta. de-aceea tăiem salcâmii.
    iar noiembrie cald este tot mai mult o pedeapsă. un plasture prea mic pentru o rană prea adâncă.
    toate cele bune, prietene!

    Apreciază

  10. Pingback: Cheia | Ioan Usca
  11. Seara bună, @Roxana… Da… au înnebunit copacii… şi noi odată cu ei! 😉 Chiar, spune-mi cum se vede de la tine… de acolo… de la ei… asta?
    Toate cele bune!

    Apreciază

  12. Desi daca privesc lucid catre tara, imi pare ca suntem chiar mai putin de „talpa lumii” – un… ceva mic, aproape strivit sub ea, dar inca bun de muls! – ceva ma impinge catre un optimism(?) nebun, irational, si-mi spune ca lucrurile nu sunt pierdute definitiv. Parca ar fi mult prea stupid, sa se sfarseasca astfel!…

    Toate bune, Flavius!

    Apreciază

Gîndul tău

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.