Timpul întîmplărilor. Şi o coincidenţă

Anii trecuţi mă grăbeam să urez trecerea spre anul nou cu un „la mulţi ani de gînduri bune”. O făceam cu cîteva ore înaintea miezului nopţii sau cu cîteva minute înaintea acestuia… O făceam la adresa întregii lumi şi la adresa mea sau a alor mei. Gest comun, altruist, veţi zice, gest frumos, firesc. Parcă a fost ieri. Da, au trecut fulgerător de repede anii din urmă. Acum îmi dau seama că de fiecare dată m-am grăbit atunci la destupatul şampaniei, m-am grăbit cu toate. Şi care mi-au fost confirmările celor urate? Gîndesc că, cel mai probabil, graba aia a fost singura confirmare. Azi gestul acela al urărilor mi se pare, ca să zic aşa, şi mie… desuet. Şi cred că din cauza depersonalizării noastre şi a ipocriziei noastre. Îmi dau seama acum că „anul nou” nu e atît de altruist pe cît pare. În ciuda faptului că e un „an nou” al tuturor, ca o aniversare a unei dăţi de naştere a tuturor, defapt e a nimănui, atîta vreme cît urările au dispărut în neant imediat ce au fost rostite, atîta vreme cît nu mai suntem o comunitate, o societate care să-şi respecte regulile şi membrii. Cred acum că adevăratele urări de „la mulţi ani”, că adevăratul „an nou” ne sunt fiecăruia dintre noi, în mod real, cele ce ţin de datele noastre de stare civilă (de naştere, etc…) Cred că atunci suntem mai puţin grăbiţi şi un pic mai sinceri.
De aceea găsesc mai potrivit să încep anul şi nu să-l fi terminat pe cel vechi (cel căzut), fără promisiuni şi îndemnuri la adresa lumii din jur căreia prea puţin îi va păsa – ca şi pînă azi – de cele scandate de mine. Eu unul voi încerca mai departe – coincidenţă cu acest 1 ianuarie impersonal! – să fac în aşa fel încît să nu mai las ca lucrurile să treacă aşa de repede şi le-aş dori asta şi celor din jur. Cum aş vrea ca viaţa să redevină reală în ciuda celei virtuale, iar anul… comun să fie mai de trăit decît de privit, mai personal decît mediat sau mediatizat. Îmi doresc timpul întîmplărilor decît timpul… asistării la ceva ce nu se întîmplă de fapt. Îmi doresc un an de citit şi de scris, de comunicare, decît unul risipit prin mii de click-uri sau comentarii efemere, de circumstanţă. Un an al meu, egoist, fiindcă am învătat, iată, că un an „al nostru” egoist nu se poate, darămite altruist!

P.S. – Am găsit în o carte a lui Thierry de Montbrial („Acţiunea şi sistemul lumii”), apărută prin 2002, un gînd, o convingere ce păreau atunci măcar logice: „Nimic nu permite, de exemplu, să afirmăm că interconexiunea crescîndă a indivizilor prin Internet va provoca a la longue, o omogenizare suficientă pentru ca specia umană să nu mai constituie decît o singură comunitate identificabilă.” Oare nu am ajuns chiar aproape de acest punct, de uniformitate?

P.P.S – Apropo de anul „căzut”, poza din „capul” blogului ăstuia, cu acea calfă de zidar aruncăndu-se în hău de pe schelele Bisericii Negre, ca probă a unor mustrări de conştiinţă, sau a acelui fiu de meşter căzut printr-o tragică intîmplare (astea fiind variantele dintr-o legendă), tocmai acea cădere o sugera. Cred că acestui loc i s-ar cuveni ceva imagini mai… pozitive, nu?

Servus, Blogolume şi La mulţi ani!
Ce zici, te… bagi?! 😉

19 gânduri despre „Timpul întîmplărilor. Şi o coincidenţă

  1. pentru anul tau, pentru timpul tau: un timp al intamplarilor, al actiunii, al implicarii, al scrisului, al bucuriei trairii in realitate, cu toti ai tai dragi! la multi ani, Flavius!
    si ce-ar fi mers mai bine cu aceasta… revolutie personala decat Visotsky? 🙂

    p.s. sunt sigura ca prietenii iti vor respecta acest timp al tau, si-ti vor ramane aproape, indiferent cat de prezent sau de absent vei fi, la un moment dat, in spatiul virtual. numai bine!

    Apreciază

  2. eu îţi doresc flavius, calfă de cuvinte ce eşti, un an mai bun, în care legenda bisericii negre să rămână doar o legendă şi cuvintele la care dăluieşti cu măiestrie să îţi fie pereu aripi spre înalt, zâmbet spre frumos, candelă înspre bine.
    ţie şi celor dragi ţie, un an pe măsura sufletului!

    Apreciază

  3. La Multi Ani!
    Sper sa fie mai bine in noul an, in anii care vor urma.
    Si nu strica sa ne petrecem mai mult timp in viata reala alaturi de parintii, copiii, fratii, prietenii, vecinii, animalutele noastre…

    Apreciază

  4. Splendid cântec, patosul irepetabil al lui Vysotsky.

    La mulţi ani geniali, dragule Flavius. Vom fi, vom deveni o comunitate de suflet, de spirit. Fiecare gând bun, fiecare fărâmă de omenie, orice gest de iubire, cât de mic, are mare greutate în balanţa pe care se măsoară aceste timpuri. Să crezi, Flavius.

    La mulţi de bucurie inimii tale, de omenie vieţilor noastre, de nestrămutare credinţei noastre!

    Apreciază

Gîndul tău

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.