(Ne)aşteptări înţelese… pe o prispă

Întîmplarea a făcut ca nu de mult, la cîteva zile distanţă, să mă petrec, virtual, cu doi cunoscuţi scriitori pe care de mult, în epoca trecută i-am întîlnit la nişte întîmplări literare. Oricît de odioase erau vremurile alea, le-am mărturisit celor doi nostalgia pentru acele şezători literare şi nu fiindcă astăzi nu s-ar mai întîmpla aşa ceva ci fiindcă, paradoxal, libertatea trăită atunci (sau lipsa ei!) dădea sens unor aşteptări… Că erau aşteptări legate de nişte împliniri posibile atunci sau de o altfel de libertate ce avea sa vină contează mai puţin azi. Iar cei doi (nu le dezvălui numele din motive… subiective) mi-au dat de înţeles că ar consimţi nostalgiei mele.
Astăzi, la început de deceniu, am căutat prin media însemnări, ştiri, editoriale, interviuri poate… temperate, optimist-temperate sau pesimist-temperate, din care să întrevăd nişte aşteptări, alte asteptări pe măsura vremurilor: aşteptările unor oameni credibili şi cu cuvîntul „la ei”. Aş fi vrut, normal, ca acestea să fie rostite de nişte… lideri, deci să potenţeze reacţii, ecouri… O iluzie, desigur! Cred că realitatea noastră ţine de acum de… fatalitate: nu avem voci, nu avem mesaje, nu avem un proiect care să ne ducă undeva. Oriunde! Nu avem un drum cu toate cele legate de el: pavaje, borduri, giratorii, semafoare, indicatoare, agenţi de circulaţie… De aici şi pînă la deznădăjduita noastră lipsă de identitate, de speranţă, pînă la spaima abandonării, a unei… prispe e doar un pas. Posibil să par un nostalgic, dar la un moment dat aveam senzaţia că vom ieşi din şirul generaţiilor de sacrificiu sau că măcar acest sacrificiu ar avea un înţeles pentru cei ce vor veni după noi…

Căutarea mea s-a ales însă cu două citate de uz mai degrabă personal, cu două, Vai! constatări doar… Iată:
Dan Puric: „Noi nu numai că trăim o degenerare a întregului metabolism, dar trăim şi o dereglare. Sistemul nervos, din punct de vedere anatomic, din punct de vedere fiziologic, se îngrijeşte de reechilibrarea noastră întotdeauna. Când se întâmplă câte o traumă, sistemul nervos este cel responsabil să reorganizeze lucrurile. Toată lupta societăţilor totalitare sau a societăţilor de tip secularizat, care vin peste noi, este ca să atace sistemul nervos. Se cultivă neliniştea. Prin ştiri, prin actualităţi speciale care se ocupă de lucruri de medicină legală în public.(…) Adică, îl iei pe om şi îl oboseşti până îl termini. Şi atunci el dobândeşte o receptivitate morbidă la orice. Acum, poporului român poţi să-i spui orice. De asta sunt prolifice „ştirile” cum că în anul 2012 va fi cutremur.”
Şi Augustin Buzura: „Prin urmare, nu trebuie sa avem mari nedumeriri în legatura cu viitorul nostru atâta vreme cât nu vom învata sa spunem nu, cât ne vom teme de cei ce se dau ceea ce nu pot fi. În acest moment, nu derapajul economic este principalul pericol, ci derapajul moral, prostia care-si striga neîncetat victoria. România, asa cum a devenit ea la 1 Decembrie 1918, a fost facuta în timp, cu perseverenta, de catre barbati adevarati care au avut un mare Proiect. Acum, traim de azi pe azi, dispretuind Constitutia, legile de orice fel, acum traim fara reguli morale, fara principii religioase, suverana parând a fi mentalitatea tribala. Caci, încet, cu grija, toate institutiile statului au fost discreditate: parlament, guvern, justitie, biserica.”

În schimb, aud că prin Franţa şi Germania circulă şi fac vîlvă (nu doar virtual!) „manifeste” care, acolo fac ca sîngele să se iuţească, care vorbesc despre insurecţie, indignare, anti-sistem şi revoltă. Alte crize, alte moravuri, alte reguli şi aşteptări, alte libertăţi, alte reforme ale… statului, bineînţeles, acolo la ei, în Schengen! Altă lume, desigur!

Servus, Blogolume!
O meritată… pinguire, cît de curînd, deîndată ce ne mai dezmeticim şi… iarba anului nou începe să se iţească! 😉

28 de gânduri despre „(Ne)aşteptări înţelese… pe o prispă

  1. Mereu a fost la fel; de 150 de ani, de cand sunt ziare…Insusi Caragiale si-a parasit prispa cea de pripas…
    Asta o stie si Cristoiu, desi s-a cramponat in interbelic pentru a discredita ideea monarhica…

    Apreciază

  2. se pare ca rolul ‘istoric’ al intelectualilor gen Puric si Buzura este sa ‘remarce’ ce se intimpla in idea ca a rosti ‘adevarul’ (inca) emancipeaza… deci un fel de stat pe gard, ce poate nu era asa evident in comunism cum si statul pe genul asta de gard era interzis!

    cred ca o pozitie mai ‘interesant intelectuala’ ar fi in a cauta sa ‘dezlegi’ nodul Gordian romanesc in idea ca nu este prerogativul unui intelectual sa taie acest nod !

    personal nu vad cum poti spune ca institutiile statului s-au discreditat, cind institutiile statului NU s-au acreditat niciodata cu adevarat (in mai mult de 50 de ani). Mai mult avem o revolutie pe care majoritatea romanilor o vad ca ‘discreditata’… Iar dupa cum se vede rezultanta situatiilor de compromis este etern complexa – mai ales cind compromisul a fost fortzat si nu negociat. In acest peisaj ce se intimpla in Ro este perfect in ‘limitele normalului’ astfel definit !.. singura intrebare interesanta este legata doar de ce va urma sau ar putea urma ca ‘limitele normalului’ sa fie alterate … Cred ca se poate recunoaste azi macar ca ‘normalitatea’ nu este un atribut al libertatii de expresie – libertatea este o ‘stare de exaltare’ sau macar o stare ‘alterata a normalitatii’..

    Poate primul paragraf din Prologul la Ciocoii Vechi si Noi sa confirme ‘limitele normalului romanesc’… Paragraful care incepe cu: Nimic nu este mai periculos pentru un stat ce voieste a se reorganiza, ….

    Apreciază

  3. Seara buna @Carmen,
    Varianta germana a cartii poate fi gasita si aici: http://pdfcast.org/pdf/der-kommende-aufstand
    Reactii pe marginea lucrarii, din presa germana pot fi vazute si aici: http://www.erinnerungsforum.net/2010/11/neue-protestkultur-das-kommunale-manifest-linsurrection-qui-vient-2/
    Iar in romana „Comitetul invizibil” e de gasit aici: http://www.scribd.com/doc/21967806/COMITETUL-INVIZIBIL
    Si una din recenzii aici: http://news.corect.com/arts/books/recenzie-carte-insurectia-care-va-veni-comitetul-invizibil
    Desigur, insa in Germania fiind vei putea gasi referinte „loco” mai usor, inclusiv prin Google-ul german.
    Sper sa fi raspuns cit de cit curiozitatii tale.
    Toate cele bune!
    Draga @Cati, sper si eu sa gasim o cale impotriva valului… Sau un semn macar de solidaritate, cit de cit niste initiative cu cap si coada…
    @Camelia, draga… de am ramane… natiune!… 😉
    Toate cele bune!

    Apreciază

  4. Tare curioasa as fi sa citesc în original „manifestul” german! Locuiesc în Augsburg, sunt interesata ca orice om de politica si miscarile sociale ale societatii în care traiesc, dar asa ceva nu am auzit! (nici linkul DW ni indica o sursa precisa). Ti-as fi recunoscatoare pentru completari de rigoare si îti multumesc anticipat.

    Apreciază

  5. din păcate subscriu la tot ce ai scris. spun din păcate, pentru că nu este tocmai bine. suntem o naţiune, am devenit o naţiune fără identitate, fără voci, fără opinie. uite, dacă vrei numai protestele pe vârsta de pensionare, câţi oameni au strâns anul trecut în ţara noastră, câţi au ieşti pe câmpiile elizee… şi comparaţi ar mai încăpea.
    sunt o optimistă de felul meu şi aleg mereu să văd binele, frumosul… astăzi chiar şi eu am obosit.
    până la firul ierbii se lasă gerul bobotezei. poate îngheaţă răul… 🙂

    Apreciază

  6. Viitorul nostru, din punctul meu de vedere, va depinde foarte mult de felul in care vom invata sa ne respectam pe noi insine, sa ne iubim la urma urmei. Pentru ca acum, pare ca nu ne pasa de noi.
    Poate suntem terminati de oboseala, poate pur si simplu in oboseala asta cronica am uitat de morala, legi, religie. Dar, cel mai grav este ca am uitat de noi si ne lasam pur si simplu dusi de val. Iar asta nu e bine.

    Apreciază

  7. Servus Rontzi…
    astia suntem… dar poate si vocile alea ar trebui sa se stie facute auzite mai tare si multi dintre noi sa ne ascutim macar… auzul. 😉
    numai bine!

    Apreciază

  8. Servus!
    Asa sa fie @Simona. Ma bucura gandul tau (si) aici! 🙂
    Toate cele bune!
    Multumesc, @Gabi. Multumesc pentru culori si libertatea lor. 😉
    Numai bine!

    Apreciază

  9. Trăim vremuri de dezorientare totală…nu se promovează nici un fel de valori, oamenii sunt din ce în ce mai lipsiţi de orice scop, orice ideal…din ce în ce mai mulţi nu-şi găsesc locul în acest ambient şi ar trebui să fie îngrijorător cât de multe sinucideri au avut loc în ultimul an…Aşa cum bine spune Dan Puric, se cultivă neliniştea…se cultivă, aş zice eu, dezordinea şi temperarea oricăror încercări de a depăşi cumva ceea ce se întâmplă. Voci sunt, dar nu sunt ascultate, pentru că nu sunt promovate…media e prea ocupată cu scandaluri, cu ştiri mizere, când se întâmplă şi multe frumoase, există şi oameni care ar trebui aduşi în atenţia populaţiei…dar de ce?! Să se deştepte, să se înveţe să gândească şi să nu mai fie aşa de uşor manipulabilă?! Să înveţe să trieze şi să aleagă ce consumă, indiferent de domeniul la care ne referim?!

    Apreciază

Gîndul tău

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.