Elogiu mitocăniei

O da, îi invidiez pe indivizii care ştiu să înfigă pumnalul zîmbindu-i tandru victimei pentru ca după aceea să se ducă liniştiţi la jogging! Îi admir pe cei care îţi privesc dispreţuitor, rînjind, mîna întinsă şi se aşteaptă să le spui umil: „s’trăiţi!”. Sunt topit după meseriaşii care afişează o moacă ocupată cînd îi saluţi şi năvălesc peste tine cu telefonul înfipt în ureche la şapte dimineaţa, trîntind uşa. Sunt dat pe spate de arhisuficienţii de sine care nu au timp să asculte, să tacă, să citească două rînduri pînă la capăt. Îmi dau jos pălăria în faţa celor care nu au noţiunea timpului, pentru care azi e ieri şi măine e azi, iar tu trebuie să te execuţi indiferent de… fusul orar! Sunt entuziasmat de puterea „docţilor” gata să arunce la gunoi ceva ce le pute ca fiind prea bun, fiindcă e nefăcut de ei. Sunt mişcat pînă la lacrimi de capacitatea specialiştilor care, cel mult reuşesc să-ţi arunce o rezoluţie agramată pe un colţ de pagină şi te expediază să schimbi ceva „esenţial” – ASAP! 🙂 – fără să aibă habar ce. Îi stimez pe experţii care, în loc de „bună ziua” îţi spun abrupt şi cu sictirul din dotare: „ce faci bă?!” sau „hy!”, atît oral cît şi în scris! Mă declar extaziat de ştiinţa cu care scrobiţii ăştia nu răspund la telefon şi nu-şi citesc mailurile, după ce ţi-au întins superior cartea de vizită asigurîndu-te de deplina… disponibilitate. Îi idolatrizez pe toţi ăştia cînd văd cu cîtă… dexteritate şi cît de dulce ştiu să pupe în cur. Mă înclin în faţa gesticulaţiilor şi explicaţiilor savante pe lîngă subiect şi îmi place mult sunetul pumnului bătut în masă, al tocului de pantof care pistonează nervos parchetul şi al vocii date la maxim în „dialogurile” cu „partenerii”. Îi ador pe cei care demolează un om „doar” fiindcă nu-i pot ajunge nici măcar pînă la genunchi.
Îi iubesc pe mitocanii care fac lucrurile să putrezească. Şi dacă sunt majoritari, o da, cu atît mai bine, sunt fericit să transpir zugrăvindu-le statuile pe la fiecare colţ de stradă! 😉

P.S. – Muzichia-i doar aşa, pentru… antren! 🙂

Servus, Blogolume!
Toate cele bune!