O spuzeală. Cu excelenţă

„Mă-nclin, excelenţă! Să ne trăiţi! Ce mai face doamnaaaa?!…” În felul ăsta era salutat, acum nişte ani, un senator – din cei ai melcilor! – de către amărăştenii care-i intrau în birou la audienţa săptămînală. „Oooo, ce onoareeee, excelenţă! Am înţeles, să trăiţi!” îi răspundea de data asta chiar senatorul, în poziţie de drepţi, unui potent, pe atunci, afacerist cu gulere albe… Posibil ca şi în ziua de azi să se întîmple la fel, chiar dacă personagiile şi rolurile s-au schimbat sigur de cîteva ori de atunci. Ei bine, de pe vremea aia mi s-a acrit de cuvîntul ăsta: excelenţă. Cum mi s-a mai făcut lehamite şi de multe altele asemănătoare, îndestulătoare, în limba noastră de plastic, venite să acopere calităţile şi moravurile noastre de Dâmboviţa.
„Excelenţă” îmi suna cîndva a ceva regal şi intangibil, a culme a virtuozităţii. Chiar şi atunci cînd aducea izbitor cu numele dulceag al unei unei bucăţi de… şocolată. Acum „excelenţa” e încă o formă care decoltează lubric fondurile: puţină spoială, două-trei gadgeturi mentale, nişte diplome de… excelenţă în rame aurite agăţate pe pereţi şi cam atît, fiindcă la contactul cu ea rişti aceeaşi coliziune, să zicem, cu ordinarul unei spelunci neaeriste de margine de drum judeţean . Desigur, însă, excelenţa e pe bani mulţi şi spuzeala pe care o vei resimţi tegumentar după testarea ei, obligat fiind să-ţi reconsideri realitatea, îţi va fi tratată măcar – suprem privilegiu! – mai cu îngăduinţă şi cu o… umilinţă mai nobilă, în cluburi speciale, ferite, de fiţe.
Îmi e aşa un… sictir personal de excelenţa românească de cînd am auzit că şi afaceristul şi senatorul ăla au ajuns colegi de celulă!… Şi de cînd pînă şi acea excelentă bucată de şocolată a ajuns pe post de corp delict expirat la… protecţia consumatorilor! 😉

Servus, Blogolume!
Toate cele bune! 🙂

23 de gânduri despre „O spuzeală. Cu excelenţă

  1. Dacă ar fi să ţes gânduri în jurul acestui cuvânt, atunci când ne îndrăgostim, atribuim această excelenţă celor mai banale şi mai comune gesturi ale acelei fiinţe, cea pe care o vedem diferit de restul pământenilor.

    Apreciază

  2. Cuvantul asta e total aiurea folosit in lumea politica si afacerilor..mi se pare chiar hilar..si spune multe despre cei ce-l folosesc si despre cei ce-l accepta…Oameni mici cu orgolii mari..

    Apreciază

  3. Excelenta nu-i aproape nicaieri, la politicieni. E doar o cutuma, aceasta adresare.

    P.S. : te rog frumos, daca vrei sa schimbi adresa blogului meu in blogroll, ca m-am mutat pe geocer.ro. Merci.

    Apreciază

  4. Pingback: BunDeCitit.ro
  5. Desigur, desigur… @Geo… dar as intreba totusi unde e… excelenta chiar si acolo (mai ales la unii… ambasadori)?
    Asa-i @Mitzaa 😉 masurile de protectie sunt la noi…
    Da, @Cleo, „excelent” e un cuvint frumos… „excelenţele” şi „excelenţii” au ceva probleme, parerea mea 😉
    Toate cele bune!

    Apreciază

  6. Din păcate, din păcate ai dreptate. Unii folosesc cu prea multă libertate anumiţi termeni, banalizându-i astfel şi reducându-le greutatea.
    Dar adevărul este că e vina noastră fiindcă permitem să ne fie dizolvate chiar şi aceste valori ale cuvintelor. 🙂

    Apreciază

  7. Hmmm…nici nu stiu cine a fost mai intai, oul sau gaina? Cine a spus-o sau cel ce n-a cerut aceasta adresare dar, si-a insusit-o cu succes.
    Cei care au in sange nimicnicia, iar limba le e mai mult pe-afara, la lucru, decat in gura, aceia sunt cei ce ma scarbesc. Aceia cu comportament si vorba slugarnica.
    Si ma enerveaza la culme cand colega imi spune sa scriu: ‘cu deosebita stima si consideratie’, iar in mijlocul propozitiei sa folosesc litera mare ‘din respect’, de ex: ‘ Prin prezenta adresa, Va rugam..’, de parca scriu versete din Biblie…si refuz sa scriu cum ma ‘corecteaza’ ea.

    Excelent, e un cuvant frumos, il foloseste si o formatoare de-a mea, dar imi pare ca suna nesincer :).
    In concluzie, cuvintele isi suna esenta cand sunt spuse din inima, cu sinceritate.

    Apreciază

  8. Excelenţă mai era şi vorba unui consilier judeţean, nu contează care, poate-l ştii, care folosea termenul ăsta în loc de virgulă. Cam aşa s-a dus pe gârlă şi termenul „maestre”.

    Apreciază

  9. Spuzeala, ca aglomerare( uneori micotică) de germeni pe piele,se-nlătură simplu , medical. Ce te faci însă când spuzeala, și-n special cea de EXCELENȚĂ se instalează confortabil pe creier, deranjând și unicul neuron viabil? Dacă excelența românească a ajuns de la limba de lemn la cea de plastic, o datorăm ,,gulerelor” întoarse, ca să pară albe, și- a…..punguței cu doi bani. Excelența crește punga, excelența scade…omenia. În rest am auzit că s-ar extinde …spuzeala de celule c-un singur pat. Să fie oare de vină căldura verii care stă să-nceapă?

    Apreciază

Gîndul tău

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.