Cîteva observaţii asupra zilei de azi

Cică totul se reformează. Ţara: se scrie acum tzara . Femeile şi bărbaţii: fiecare pe cont propriu. Pepenii: cei de import se ascund în Dăbuleni. Marea: ni s-a mutat în Bulgaria. Kentul: pocneşte între degete ca o căpuşă mentolată. Morala: elogiu discret bigamiei. Realitatea, un nesfârşit şi solitar orgasm virtual: Facebookurie. Cartea, versurile: titluri, citate scurte şi coperţi telegrafiate pe Twitter de pe iPhone4 .Eu: eu nu mă reformez. Stau şi aştept să le treacă. Dacă nu, nu!

Am aşteptat toată săptămîna dimineaţa asta să-mi fac o cafea turcească, aşa cum m-a învăţat un amic. Adică am lăsat apa să clocotească-n ibric, după care am pudrat-o cu puţin zahăr şi linguriţele de cafea. Apoi am aşteptat ca muntele de cafea să se scufunde în apa fierbinte, să se ducă la fund. Am aşteptat cam mult şi cafeaua nu mi s-a părut mai altfel, nici măcar turcească şi cu atît mai puţin mai tare, aşa cum voiam. Sau cafeaua turcească nu-i tare sau eu am greşit cu ceva? WTF? 🙂

Nici azi n-am oprit la talciocul din colţ. O mare de lume în parcarea unde în restul zilelor cîţiva şi cîteva fac jogging cu căştile-nfipte-n urechi. Înghesuială, umbrele de soare, indivizi năduşiţi la bustul gol. Nu ştiu dacă cineva chiar cumpără şi altcineva chiar vinde ceva aici în tîrgul de vechituri. Cred că doar vor să se întîlnească sîmbătă de sîmbătă şi să-şi dea cîte-un „like” fiindcă „dislike” n-au. Nici aici.

Durerea aia surdă din dreapta mi se mutase-n stânga. Acum a trecut.

Căldură mare, mare mon-cher! Pînă şi cuvintele parcă se topesc şi se scurg ca un toping prin îngheţata tot mai rarefiată a memoriei.Da, la un moment dat trebuie să te obişnuieşti cu memoria rarefiată. Şi dacă şi la toamnă, mai pe răcoare, o să fie tot aşa ai să te bucuri măcar când îngheţata îşi va recapătă densitatea. Şi gustul.

Mă încurc tot mai tare în parole.Parolele conturilor de tot felul. Pe cîteva le-am uitat de tot. Probabil, încet-încet, o să le uit pe toate, fără nuş’ce efort. Şi cu asta basta. Mare pagubă! ))

Constatare: dependenţa de FB ucide sigur blogosfera. Тютюнопушенето сериозно уврежда: cam aşa scrie pe pachetul de ţigări. E clar, trebuie să le răresc! Din nou! 😉

Pe toate lucrurile de aici din jur e un praf auriu. Totul sclipeşte la soare. Cred că e o pulbere care iese din ceva, dintr-un pled sau din draperii. Bănuiesc că a venit vremea să arunc ceva. Nu de alta, dar şi eu sunt plin de sclipici. Devine enervant dacă nu alergic! Şi nu-i praf de stele. Dacă aş fi zărit vreo zînă pe aici mai ziceam…

Am devenit insensibil la prostie, isterii şi fudulie. E de bine. Dacă ei cred că modul fundamental de a ieşi din rahat este şedinţa zilnică de scară, treaba lor! Ei sunt deştepţi, ei le ştiu pe toate. Ultimul raport (normal, fiecare şedinţă se încheie cu un raport!) afişat prevede: se numeşte un responsabil cu număratul becurilor; se sancţionează vecinul de la parter fiindcă a uitat uşa deschisă aseară; în fiecare zi, prin rotaţie vom număra şi nota în caiet străinii care sună la interfon; vom supraveghea zilnic, personal, ca femeia de servici să măture scările cu simţ de răspundere; vom fi vigilenţi cu conţinutul reclamelor străine, previzibil duşmănoase, strecurate în cutia poştală; vom avea grijă la consumul de apă; nu vom permite nimănui să intre în zona verde; vom urmări cu atenţie cine vine şi cine pleacă pentru a lămuri definitiv dacă dama de la doi îşi înşală sau nu bărbatul plecat prea des în delegaţie. Fiecare ne vom prezenta raportul de activitate, depus în scris, la şedinţa duminicală. Neîndeplinirea sarcinilor se sancţionează cu plata la pauşal. Şi aşa vom ieşi din rahat! (Eu aş fi chemat vidanja!)

Zbîrnîie elicopterele pe deasupra. Cîteva pe zi, razant. Parc-ar fi o staţie de taxi-elicoptere pe-aici. Mda, „trăim bine”, ne grăbim şi nu ne place aglomeraţia stradală ci… aeraţia rarefiată! 😉

Am găsit un vin fain („de suflet” roşu, Feteasca „Varancha”, de Vrancea) şi „ieftin” la Crama Gârboiu (puţin mai jos, al doilea bloc pe stânga): „… Alcoolul de 14,5% este bine integrat, vinul creând rotunjimi nebănuite într-un final lung, uşor amărui ce-i măreşte complexitatea.” Ce ştiu e că după  acel… final lung adus de acele… rotunjimi nu te doare capul! Cel puţin de data asta! 😉

Nu deschid tv-ul, ştirile mă lasă cam rece. Încă, deocamdată. Ca fapt divers poate mă uit diseară la meciul lui Bute. Şi poate o să înţeleg şi utilitatea şi preţul frunzei de urzică. Poate o să-i văd (deşi „cu purici” pe Pro – nu ştiu ce are!) pe „oamenii zilei”, aşezaţi în primul rînd, zîmbind celebri şi pentru „posteritate”, satisfăcuţi, intraţi în istorie. Sau poate nu!

Răzvan îmi aminteşte de nişte vremuri şi-i mulţumesc. Ţin minte, ca ieri. Dar văd că încet-încet ne vedem tot mai rar şi tot mai puţini, pe Republicii, prin terasele şi printre umbreluţele de acolo care, transformă frumos, vara, Corso-ul nostru parcă în plajă sau în faleza de la Eforie! Şi acest încet-încet devine parcă tot mai repede-repede şi unii dintre noi îşi iau deja tălpăşiţa fără dea măcar o bere. Şi uităm repede şi asta! Şi nu recunoaştem că-i semn de bătrîneţe…

Citesc una-alta. Ascult una-alta. Asta-i de făcut pentru ca lucrurile şi oamenii să rămînă suportabili. Bloggerii scriu ce scriu, da’ iată că se cam şi plictisesc şi scriu tot mai rar şi tot mai fără chef şi mai fără sens. Şi, cum spuneam, se citesc şi mai rar. Sigur ăsta-i semn de maturitate, de statornicie, de bucurie rară dar rafinată şi intensă. Da, bloggerii scriu ce scriu (nu mulţi, câţiva care contează!) şi ca să rămînă şi să revină în concret pun în cărţi ceea ce au scris. E fain, e semn că avem valoare, aşa ca breaslă! Perioada romantică a blogolumii s-a dus, acum ne clasicizăm (la gen mă refer!) şi urmează să murim, precum ziarele.

Citesc „Scrisorile către Rita” ale lui Kaos Moon (de-aia am scris ce am scris mai sus). E „o lectură fără denivelări”, aşa cum mi-a presupus autorul în dedicaţia de pe prima pagină. Da, viaţa-i ca în cartea asta, în bună măsură contextual-erotică (că o recunoaştem sau nu, tot aia-i!). Şi ca să te dumireşti ce şi cum merită, pe bune, să citeşti cartea asta. Să te laşi, poate, surprins pentru ca apoi să te obişnuieşti şi să realizezi (dacă nu ai făcut-o pînă acum!) că aşa-i în… viaţă. Nici nu ştiu dacă de fapt citesc scrisorile astea sau dacă nu cumva îi număr t-shirt-urile! Nu-i de povestit, nu-i de estetizat pe margini, e de căutat, de citit şi de văzut cum stăm, cum ne raportăm la… „trăit”.   Da „băi, asta e!” 😉

E sâmbătă… A fost al 502-lea post aci. Mîine-ar fi duminică, înc-o zi bună (teoretic) de… blogăreală.

Servus, Blogolume!
Toate cele bune!

25 de gânduri despre „Cîteva observaţii asupra zilei de azi

  1. Spui multe lucruri tu aici care dau de gandit. Unele ma surprind, altele imi confirma propriile observatii.

    De pilda: „Constatare: dependenţa de FB ucide sigur blogosfera.” si da, nici pepenii de Dabuleni nu mai sunt ce-au fost. De fapt, pepenii nu mai sunt dulci. Cresc prea repede ca sa mai aiba timp sa fie dulci…

    Apreciază

  2. „Femeile şi bărbaţii: fiecare pe cont propriu”
    … care-anunta-o reforma a gramaticii sentimentale… singularul este noul plural- tolerat.
    Si eu astept sa (le) treaca. :)) Intre timp, vara…

    Apreciază

  3. Salut,
    Am si eu cateva site-uri cu page rank-uri 2 si 4.
    Daca vrei sa facem un link exchange avantajos sau mai multe da-mi te rog un add pe mess la id : francesco_da_gama sa vorbim mai usor.
    Astept un raspuns oricare ar fi el.
    Numai bine!!!

    Apreciază

  4. Cred ca blogul va ramane..pentru cei ce-si stabilesc relatiile bazandu-se pe anumite afinitati..ca intre prieteni..eu cel putin asa il vad..pe cand FB-ul e asa un „ahi sa socializam” toata lumea cu toata lumea..Insa nu ar trebui sa inlocuiasca viata reala..

    Apreciază

  5. Mi-a placut mult tableta „Citeva observatii asupra zilei de azi”. Ai reusit intr-un stil sec, cinic sa preiei o stare de nemultumire, de foiala in care de obicei te afli duminica. As putea spune ca m-ai facut sa vad prin ochii tai, tot ce te rodea in carne vie, ca un pantof nou care nu s-a lasat inca… Thank’s God ca n-ai mai inaltat in slavi Bulgaria! Nu am nimic impotriva lor, Doamne fereste, oamenii isi dau toata silinta sa fie bine si sa multumeasca turistii, fie ei chiar si romani. Doar ai vazut ce spune d-na doctor, ca nu doreste ca romanii sa vina pe acolo, o sti ea de ce. WTF! Flaviule, chiar Bulgaria?

    Apreciază

  6. Servus Flavius! Desi o zi torida, se pare ca a fost deosebit de incarcata!
    502 chiar e un numar destul de bun ce merita udat cu ceva rece de la frigider! O saptamana frumoasa si pe cat posibil, mai racoroasa!

    Apreciază

  7. Servus…
    @Kaos… azi am ce am cu Proust (deh, se vrea aniversat!) :
    „Oricine, când citeşte, se citeşte pe sine însuşi. Opera scriitorului nu este decât un fel de instrument optic propus cititorului pentru a-i permite de a distinge ceea ce, fără asta, nu ar fi văzut niciodată.” sau… „Singura carte adevărată, un scriitor nu trebuie să o inventeze în mod obişnuit, pentru că ea există deja în fiecare din noi; el trebuie doar să o traducă. Datoria şi sarcina unui scriitor sunt cele ale unui traducător.” Asa ca lucrurile-s stiute! 🙂
    In privinta blogosferei, stiu, nimic nu-i definitiv. Asta-i farmecul 😉
    @Daurel, aici chiar ai o carte de neratat!
    Multumesc, @Quarri!… 😉
    @Cami, mergem mai departe… 😉
    Da, @Virtual… 😉 trufie, blazare, oboseala… lucruri, stari de judecat sau… nu 🙂
    Cele bune!

    Apreciază

  8. salut Flavius

    multam pentru apreciere si iti doresc in continuare o lectura, nu stiu, una care sa te transforme… povestile adevarata dau senzatia ca ne apartin

    ex blogger-ul KAOS MOON 🙂

    Apreciază

  9. Cu un timp inainte de-a incepe sa scriu pentru o carte, voi citi carti noi; pentru a folosi un ambalaj potrivit…
    Mai intai sa ma fixez mai bine in blogosfera, daca zici ca-i o rampa.

    Apreciază

  10. Ai reusit si de data asta, ca de fiecare data cand iti citesc postarile, sa ma remontezi, sa ma faci sa mai pot suporta inca o perioada lumea asta insuportabila. Multumesc pentru ca existi, desi nu te cumosc personal, vad in dumneata un adevarat prieten, un om ce are aceeasi”ochelari pentru privit lumea exterioara”, dar cu perseverenta care mie imi lipseste.
    Iti multumesc pentru asta, si ti-as multumi de fiecara data cand citesc ceva scris aici daca nu ar deveni plicticos sa scriu de fiecare data” Multumesc, Flavius!”…Asa ca scriu acum si considera ca , la fiecare postare vezi acelasi rand acolo jos , in care scrie”Multumesc!”

    Apreciază

  11. eu îţi spun bună dimineaţa de duminică!
    soarele lasă praf auriu peste lucruri, nu mai suportăm isteriile, prostia şi fudulia şi… scriem! 😉
    din imagini te văd încă ancorat în bulgaria, unde marea cea neagră este albastră. te cred pe cuvânt, căci nu am fost acolo. şi te mai cred că zâmbeşti, zâmbet crescut aseară când lucian bute ne-a făcut din nou fericiţi.
    pun căştile pe urechi şi pornesc printre oameni. din întâmplare şi mie îmi place u2, nu numai boxerului nostru:
    http://www.youtube.com/watch?v=rRFwlFU67ro

    Apreciază

  12. 502 este o cifra care ar merita sarbatorita!
    Majoritatea bloggerilor se „profesionalizeaza”, moment in care poate sa apara si un soi de blazare, de trufie. Iar trufia se manifesta in fel si chip: unii renunta sa mai scrie, altii scriu fara sa le mai pese despre ce, altii scriu doar ca sa mai aiba unde sa puna linkuri.

    Apreciază

Gîndul tău

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.