E ţara lor!

„E ţara lor. Asta e ţara lor”, am auzit-o spunînd pe jurnalista Mirela Voicu, într-o discuţie la tv. mai zilele trecute. Vorbea despre niste beizadele (ah, un nou termen in vogă!), despre nişte manelişti care tulburaseră liniştea unei străzi, despre nişte „oneşti oameni de afaceri” care umpluseră cu Bentley-uri strada din faţa unui restaurant unde se petrecea o nuntă, despre fiţe siliconate şi play-boi tolăniţi pe plaje, ecrane şi coperţi colorate… Am simţit cumva în plex constatarea ziaristei. Poate că a spus-o într-un anume fel, pe un ton tare şi amar, pentru a mă convinge mai tare de acestă realitate. Da, e limpede, chiar aşa e! Pînă la urmă, de fapt, ce căutăm noi în „ţara lor” şi-n realitatea lor? Pe bune, de ce am simţi noi un sentiment de excluziune cînd de fapt ar trebui să ne punem în pielea lor şi să judecăm că de fapt… ei ar trebui să se simtă ameninţaţi? Ameninţaţi că le călcăm trotuarele, că le vedem casele, că le vorbim limba (chiar dacă ei au un dialect al lor!), că le deranjăm tihna şi afacerile cu bolnăvicioasa noastră curiozitate. Şi nu, nu-şi împart numai ei „ţara”, mai e o mînă de birocraţi şi „politicieni” cu care-şi pun în ordine în deplină frăţietate teritoriul. Chiar nu vedem, oare, că suntem în plus? Crimele sunt ale lor, afacerile la fel, jocurile electorale pe sub masă îi privesc, meciurile, ştirile… Atunci? Putem să ne căţărăm prin toţi copacii şi stîlpii care adăpostesc zonele de maximă audienţă şi vizibilitate, putem să dăm din aripi, să umbrim locul şi să croncănim în megafoane: un stol uşor de speriat şi de… zburat la primul „Huşşş!”

Servus, Blogolume!
Toate cele bune! 🙂

P.S. – E toamnă, iar, p-aci prin ţara… lor?!

9 gânduri despre „E ţara lor!

  1. In ultimii 50 de ani, ca sa zic numai despre perioada de cand am inceput sa citesc, a fost tot asa; numai masinile se numeau altfel: Mosvici, Pobeda, Trabant, Dacia…Casele erau chiar mai frumoase si… gratuite; nu ma refer la blocuri, ci la vilele confiscate si locuite cam tot de tigani si stabi…Am zis in ordinea ponderii…

    Apreciază

  2. ne rămâne ţara de după uşa închisă pe dinăuntru
    şi ţara zâmbetului
    şi ţara celor pe care îi iubim
    hai că suntem şi noi un pic bogaţi 🙂
    păcat într-adevăr că, nebăgându-le în seamă, am lăsat să crească ciupercile astea toxice
    zile frumoase, Flavius!
    excelentă melodia 🙂

    Apreciază

  3. De unde până unde-i țara lor , de unde-ncepe ȚARA NOASTRĂ? Ajungem să fim chiriași, să nu mai reușești s-articulezi măcar un cuvnt , pentru că ,trist dar adevărat : ,,Banii vorbesc, banii vorbesc / Banii te ridică/ , Tot ei te-opresc / Banii nu tac , banii se fac/….”.Convingerea cu care se vorbește , scrie , relatează, trebuie să fie mai fermă. De la ,,piciorul în prag”, la ,,datul în cap” nu-i o distanță chiar atât de lungă. Depinde cine și cum reușește să facă primul pas. Restul vor veni de la sine. Nu de alta dar de la ,,țara lor ” la ,,țara noastră” e-o azvârlitură de câteva milenii.

    Apreciază

Gîndul tău

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.