Analistele, analiştii şi sănătatea neuronului meu

Analistele, analiştii…  Dar să zic mai bine, generic, analiştii, aşadar, pentru a nu fi considerat misogin… 😉 Îmi este limpede, şi o spun cît se poate de serios, că analiştii sunt rotiţa…  fundamentul întîmplărilor, ba chiar al evenimentelor care se produc în jurul nostru. Şi nu numai că ei sunt cerberii care observă, judecă şi dau tonul reacţiilor populare dar şi cei care ajung să provoace fapte de tot soiul. Iar, altfel nu se poate, analiştii sunt mijlocul, – pînă la un punct au fost creaţia – centrului universului, al vieţii noastre mioritice: mijloacele media în toată varietatea şi strălucirea lor copleşitoare. Dacă vorbim despre iarba verde de acasă, despre odraslele nu ştiu cărui miliardar, despre „Deşteaptă-te, române!”, despre manelişti, fotbal, bacalaureat, mişcarea populară, anticipate, pîine şi sînge, pensionari eutanasiabili/neutanasiabili, flux şi reflux, alchimie şi blasfemie, inflaţie şi deflaţie, sfinte moaşte şi catedrale, poezie sau proză, acestea nu pot „exista” fără „verdictul” analiştilor, respectiv fără steluţele de rating aferente. În atari circumstanţe, mă gîndesc de bună seamă, că existenţa noastră şi faptele noastre sunt mult uşurate iar efortul valorizării şi al alegerilor ne este binişor redus la minim. Aşadar, analiştii de acest tip au chiar şi o funcţie terapeutică de netăgăduit…

După acest model, şi după aceeaşi funcţionalitate esenţială aş mai remarca şi analistele şi analiştii de la nivelurile sociale „mici”: din adunări, societăţi, corporaţii, asociaţii de scară sau întruniri de familie. Ei sunt indispensabilii cu ochii-n patru care notează neobosiţi în caiet ce fac, cum fac, de cînd fac şi de ce fac ceilalţi membri ai „comunităţii”. Asta nu înainte ca fiecare dintre cei „examinaţi” să fi beneficiat de nişte „cataloage” bine trase la…  riglă. Care le sunt şi acestora criteriile (în afara omniscientelor şi eficacelor „îmi place/nu-mi place” sau al doctului şi democratului „de-aia!”) n-are nimeni căderea, experienţa sau „calificarea” de a judeca! Verdictul lor este decisiv prin… natura şi forţa… „lucrurilor” şi îşi are apriori locul în… analele locului respectiv. Cine se îndoieşte sau are a cîrti ceva îşi are condamnarea în alb la vedere! Bineînţeles şi legea de funcţionare a acestor analişti şi analiste e tot ratingul, respectiv cît de bine sunt… înfipţi în preferinţele… „publicului superior”. Şi cum serviciul lor terapeutic şi moral şi aici este absolut… fundamental, inclusiv pentru liniştea, confortul şi sănătatea neuronului meu, nu pot să nu recunosc, încă o dată, însemnata lor… contribuţie! Motiv pentru care le-am şi înjghebat şi închinat aceste cîteva rînduri de adîncă recunoştinţă! 🙂

Servus, Blogolume!
Toate cele bune!