Ştiu, Tâmpa nu e numai asta. A adunat în ea amintirile unor lumi întregi, amintirile… uitate ale unui oraş întreg. Parte dintre ele şi amintirile mele. Ţin minte covoarele de frunze de sub Tâmpa prin care-mi afundam picioarele pînă la genunchi, dar şi aşternuturile adînci de zăpadă de pe acolo. Ţin minte că Tâmpa a fost locul unor iubiri sfîşietoare, ascunse, pierdute, locul unor incendii nedesluşite şi al unor inscripţii, cetăţi şi izvoare ciudate, cum era şi locul de fugă al unor elevi sau locul de tir al unora sau locul rătăcirii minţilor altora, parte dintre ei poeţi… Cum mai ştiu că Tâmpa e şi locul unor crime sau sinucideri misterioase: mulţi s-au pierdut definitiv prin desişurile ei rătăcind cu voie sau nu şerpuirile aleilor păzite de sălbăticiuni… Probabil cîte ceva din toate astea se mai produc şi acum. Amintiri se produc în fiecare clipă, ştiu. Şi poate chiar şi versuri urmându-le celor ale unicului poet al Braşovului, exilatul Ştefan Baciu care-şi începea, din Honolulu poeziile cu un „De sub Tâmpa…” şi care ne-a lăsat cea mai frumoasă strofă a Braşovului:
„Tristan Corbiere coboară palid din Roscoff
iar eu traduc un curcubeu în insula Kauai
oriunde pe planetă este un vechi Braşov
pe-un colţ la tropic, pe-un picior de plai.” (Braşov la Tropic, 1980)
Nimic nu întrece culorile de chihlimbar şi miere ale Tâmpei toamna şi sper că şi acum ea va fi la fel de blîndă ca şi altele lăsîndu-ne să le privim pe săturate oricît de… indecentă ne-ar fi căutătura…

Am găsit acum ceva vreme o vorbă de-a lui Italo Calvino: „Un oraş nu te bucură cu cele şapte sau şaptezeci şi şapte de minuni, ci cu răspunsul pe care ţi-l dă la ce i-ai cerut.” Ei bine, iată că eu mi-am primit răspunsul…
Servus, Blogolume!
Toate cele bune!
I do not understand the language but I like the photos and music. Thanks for visiting and following me. You show me a part of the world I do not know. 🙂
ApreciazăApreciază
Nu mai sunt cuvinte, le-ai spus tu pe cele mai frumoase. ”Frumusetea este in ochii celui care priveste” !
ApreciazăApreciază
Multumesc… Cele bune! 🙂
ApreciazăApreciază
Frumos spus Flavius…Frumoase imagini…Imi place toamna la Brasov…
Multumesc pentru imagini, multumesc pentru poveste…
ApreciazăApreciază
Bucură-te de Braşov pentru că poţi. Să vezi ce mă bucur eu de smogul din Bucureşti.
ApreciazăApreciază
Bun regasit, Flavius!
Arome si vibratii cu totul speciale ne intampina la tine in prag! Am revazut Tampa cu ochii mintii prin prisma minunatului tau tablou literar.
Multe cupe de miere si nectar chihlimbariu sa te acompanieze inspirat in calatoria gandurilor coapte!
ApreciazăApreciază
Foarte frumos locul, si poza e impresionanta!!:D
ApreciazăApreciază
Culori, multe culori, nuante de galbui, ruginiu, verzui…
Frumos e Brasovul in acest anotimp.
Cred ca in toate anotimpurile.
Poate voi ajunge vreodata sa vizitez Brasovul!
ApreciazăApreciază
Salutare,
Am blogul http://angheldaniel.info şi m-ar interesa să facem schimb de link-uri ( blogroll / link exchange ) între blogurile noastre, dacă vrei trimite un mail la adresa asta sau lasă un comentariu pe blogul meu şi te voi adăuga în Blogroll.
Mulţumesc!
Dani A.
ApreciazăApreciază
Tâmpla Tâmpei, temporar înnegurată si feliată-n toamna de culori, nu-şi pierde farmecul.
Hmmm, pare un exerciţiu de dicţie. 🙂
ApreciazăApreciază
Bună seara,
Am venit să îți ofer o leapșă tare simpatică, ”Lecții de viață”. Presupune să scrii un post despre cele mai importante lucruri pe care le-ai învățat până acum. Aș fi onorată dacă ai prelua-o (e o ocazie foarte specială pentru mine). Sunt sigură că îți va plăcea să te joci de-a interogațiile interioare și de-a…interogatorul. 🙂
Mulțam, noapte bună
ApreciazăApreciază
excelente imagini! si blogul!
ApreciazăApreciază
Poem în proză, penel pe-o frunză de toamnă ; Tâmpa , martora atâtor evenimente rămâne poate cel mai emblematic simbol al Brașovului , pe care iată sub diferite forme cei cu drag de natură , de litere și de imagini autumnale reușesc ceea ce ai reușit aici , Flavius: poemul în proză. Când eram copil, priveam Tâmpa cu un sentiment anume : mi-o imaginam ca pe o frumoasă fată(nu neapărat de împărat), dar care dorind să se-ntoarcă în locul de unde fusese răpită nu mai ajunsese ; brățul lung și flăcările răpitorului o transformaseră pe veci într-o creastă muntoasă menită să rămână pe veci de strajă locului și oamenilor din mijlocul cărora fusese răpită. La rândul ei pe mulți a inspirat în artă , la rândul lor , mulți au redat-o cu finețe și acuratețe. Iată , un exemplu grăitor articolul tău. Frumos, firesc, real. Felicitări , Flavius.
ApreciazăApreciază
te citisem de azi noapte şi mi-am zis că de vina melancoliei ce mi se iţeşte nu e vină textul tău ci impresia de iarnă venită prea devreme, o impresie ce se prelinge şi astăzi, cât tâmpa tot nu se vede sub semnul de alb.
şi cred că dacă ea ar putea vorbi despre noi, cei de astăzi, cei de ieri, braşovenii, multe s-ar spune în felii de toamnă mirosind a gutuie. mulţumesc tare mult.
să fii bine, flavius, să îţi fie bine.
ApreciazăApreciază
O ce frumos ai descris senzatii pe care le am de fiecare data cand vin acasa. Mi-am vazut Brasovul acum 2 luni , deja mi-e dor de el..
ApreciazăApreciază