Tâmpa-n felii de toamnă

Această prezentare necesită JavaScript.

Abia o zăresc azi: prinsă în negura aia urîtă, Tâmpa pare să nu existe azi. Încerc să ignor lipsa asta şi să privesc spre o zare fără obstacole, ca şi cum aş fi într-un oraş de şes. E un exerciţiu imposibil însă. Chiar înnegurată, Tâmpa e acolo, îi ştiu forma, umbra, le ştiu cu ochii închişi. Îmi e amprentă undeva pe retină sau undeva în spatele ei. Dacă ar fi să-mi pierd privirea tot aş vedea-o. Aş crede că senzaţia asta e ştiută de orice braşovean şi cum e ştiută, probabil, mulţi dintre noi resimţim o oarecare frustrare să nu putem vedea Tâmpa acum pe vremea asta potrivnică plină de ceaţă, ninsoare timpurie, vînt… Şi spun asta fiindcă zilele astea e vremea Tâmpei, acum toamna, cînd se îmbracă într-o bogăţie de culori incredibilă. Asta e Tâmpa şi eu unul i-aş dedica o zi în fiecare octombrie, o zi în care să se adune la poalele ei toţi pictorii şi fotografii lumii ca să o deseneze, ca să-i extragă culorile de păstrat pentru vremurile triste de gri, alb şi cenuşiu.
Ştiu, Tâmpa nu e numai asta. A adunat în ea amintirile unor lumi întregi, amintirile… uitate ale unui oraş întreg. Parte dintre ele şi amintirile mele. Ţin minte covoarele de frunze de sub Tâmpa prin care-mi afundam picioarele pînă la genunchi, dar şi aşternuturile adînci de zăpadă de pe acolo. Ţin minte că Tâmpa a fost locul unor iubiri sfîşietoare, ascunse, pierdute, locul unor incendii nedesluşite şi al unor inscripţii, cetăţi şi izvoare ciudate, cum era şi locul de fugă al unor elevi sau locul de tir al unora sau locul rătăcirii minţilor altora, parte dintre ei poeţi… Cum mai ştiu că Tâmpa e şi locul unor crime sau sinucideri misterioase: mulţi s-au pierdut definitiv prin desişurile ei rătăcind cu voie sau nu şerpuirile aleilor păzite de sălbăticiuni… Probabil cîte ceva din toate astea se mai produc şi acum. Amintiri se produc în fiecare clipă, ştiu. Şi poate chiar şi versuri urmându-le celor  ale unicului poet al Braşovului, exilatul Ştefan Baciu care-şi începea, din Honolulu poeziile cu un „De sub Tâmpa…” şi care ne-a lăsat cea mai frumoasă strofă a Braşovului:
„Tristan Corbiere coboară palid din Roscoff
iar eu traduc un curcubeu în insula Kauai
oriunde pe planetă este un vechi Braşov
pe-un colţ la tropic, pe-un picior de plai.” (Braşov la Tropic, 1980)
Nimic nu întrece culorile de chihlimbar şi miere ale Tâmpei toamna şi sper că şi acum ea va fi la fel de blîndă ca şi altele lăsîndu-ne să le privim pe săturate oricît de… indecentă ne-ar fi căutătura…58_big

Am găsit acum ceva vreme o vorbă de-a lui Italo Calvino: „Un oraş nu te bucură cu cele şapte sau şaptezeci şi şapte de minuni, ci cu răspunsul pe care ţi-l dă la ce i-ai cerut.” Ei bine, iată că eu mi-am primit răspunsul…


Servus, Blogolume!
Toate cele bune!

21 de gânduri despre „Tâmpa-n felii de toamnă

  1. Bun regasit, Flavius!

    Arome si vibratii cu totul speciale ne intampina la tine in prag! Am revazut Tampa cu ochii mintii prin prisma minunatului tau tablou literar.
    Multe cupe de miere si nectar chihlimbariu sa te acompanieze inspirat in calatoria gandurilor coapte!

    Apreciază

  2. Bună seara,
    Am venit să îți ofer o leapșă tare simpatică, ”Lecții de viață”. Presupune să scrii un post despre cele mai importante lucruri pe care le-ai învățat până acum. Aș fi onorată dacă ai prelua-o (e o ocazie foarte specială pentru mine). Sunt sigură că îți va plăcea să te joci de-a interogațiile interioare și de-a…interogatorul. 🙂

    Mulțam, noapte bună

    Apreciază

  3. Poem în proză, penel pe-o frunză de toamnă ; Tâmpa , martora atâtor evenimente rămâne poate cel mai emblematic simbol al Brașovului , pe care iată sub diferite forme cei cu drag de natură , de litere și de imagini autumnale reușesc ceea ce ai reușit aici , Flavius: poemul în proză. Când eram copil, priveam Tâmpa cu un sentiment anume : mi-o imaginam ca pe o frumoasă fată(nu neapărat de împărat), dar care dorind să se-ntoarcă în locul de unde fusese răpită nu mai ajunsese ; brățul lung și flăcările răpitorului o transformaseră pe veci într-o creastă muntoasă menită să rămână pe veci de strajă locului și oamenilor din mijlocul cărora fusese răpită. La rândul ei pe mulți a inspirat în artă , la rândul lor , mulți au redat-o cu finețe și acuratețe. Iată , un exemplu grăitor articolul tău. Frumos, firesc, real. Felicitări , Flavius.

    Apreciază

  4. te citisem de azi noapte şi mi-am zis că de vina melancoliei ce mi se iţeşte nu e vină textul tău ci impresia de iarnă venită prea devreme, o impresie ce se prelinge şi astăzi, cât tâmpa tot nu se vede sub semnul de alb.
    şi cred că dacă ea ar putea vorbi despre noi, cei de astăzi, cei de ieri, braşovenii, multe s-ar spune în felii de toamnă mirosind a gutuie. mulţumesc tare mult.
    să fii bine, flavius, să îţi fie bine.

    Apreciază

Gîndul tău

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.