Muţenii. Istorii heredocolaterale

Sunt zile, ba chiar săptămîni cînd poţi să rămîi mut. Dacă acestea tind să se succeadă la intervale relativ scurte cu alte perioade vocale, poţi constata că eşti chiar mut! Sau că aşa eşti categorisit oricît de expansiv ai fi fost odată sau oricît de… vorbăreţ te-ai simţi prin forurile tale interioare. Şi poţi fi astfel fie fiindcă îţi e furat – pur şi simplu! – timpul, fie fiindcă ţi-e lehamite de tot şi de toate, fie fiindcă nu vezi altfel cum să te păzeşti de mitocănii sau de alte agresiuni, fie că îţi e frică, fie că aşa crezi tu că e bine, fie că ţi-e frig ori foame sau că simţi că trebuie să… osîndeşti ceva. Desigur, îţi poţi găsi nenumărate justificări la acest beteşug, chit că ştii că ele nu ţin: cei din jur, cu degetul întins, tot numai mut te văd! Dacă nu chiar leneş sau bolnav şi deprimat sau mincinos! Ba chiar o strigă, răzbunători, surîzători!
E adevărat, undeva poate exista însă, ca o consolare, o solidaritate a muţilor şi, probabil, chiar o insulă a acestora de care eu nu am încă ştiinţă… Lumea se întreabă, noi ne întrebăm, eu mă întreb de ce nu avem reacţie sau unde ne sunt vocile, luptătorii, revoltaţii, la grozăviile care în cîţiva ani ne-au întors viaţa cu susu’ în jos… E atît de simplu explicabil şi de… înţeles, iată, nu-i aşa?, ce-i cu liniştea asta: tot mai mulţi sunt muţi, suntem muţi, sunt mut… „Noi”… vorba unui drag de poet… Noi, cei care, din cînd în cînd, vînăm tigri!
În rest, ne vedem, egoişti, laşi, cu sau fără succes, cu sau fără înţelepciunea necesară în atari circumstanţe, de micile noastre istorii heredocolaterale. (Ce-mi place cuvîntul ăsta!) 😉

Servus, Blogolume!
Toate cele bune!

19 gânduri despre „Muţenii. Istorii heredocolaterale

  1. De ceva vreme vin pe la dvs si…imi place ce gasesc aici!
    Cat despre tacerea din noi, cred eu, ea nu poate fi decat simtita. Sa o descrii e lucru greu. Ce pot spune e doar ca inteleg aceasta stare. Important e sa nu ramanem acolo, desi pare confortabil.
    Trebuie sa riscam, sa ne expunem, sa „ne” spunem.

    Apreciază

  2. Unii dintre acei cu tăcerea sunt dintre cei cu auzul smuls…alţii au ajuns la o resemnare internă, ceea ce îmi pare atât de revoltător…au ajuns la o pasivitate, dintr-aceea goală…totuna cu recea indiferenţă; viaţa le-a fost cândva o luptă, doar că acum poate totul li se pare inutil… unii îşi simt vocea fiinţei stingându-li-se în noaptea sufletului…pentru mulţi această viaţă va însemna o serie de ocazii pierdute deja dinainte de iscare.

    Apreciază

  3. Nimeni nu a vrut sa fie victima. Nici vorba de martir. doar ca lumea vrea sa-ti ia totul, chiar si trecutul, amintirile, totul. si nimeni nu intelege in afara de cea care a gandit si ultima mutare.

    Apreciază

  4. noi, cei care, din când în când, vânăm tigrii…
    să ştii că ai dreptate, flavius, de-o vreme simt şi eu că tac, că nu mai simt nevoia să vorbesc… să spun ce? îmi pare că nimic din ce-i văzut, trăit, nu are rostul vorbirii acum… tigrii, doar tigrii… 😦

    Apreciază

    1. Bineînțeles că e suficient timp pentru plată. Ba chiar mă întreb cam câte vieți sunt necesare pentru plata asta…
      Dacă ne e frică să luăm decizii sau să ne asumăm responsabilitatea deciziilor luate, mai lăsăm și ceva de plată în urma noastră…
      Despre iertare: cel mai greu mi-a fost să-mi cer MIE iertare. Mi-a trebuit un an… cred.

      Apreciază

  5. Pingback: BunDeCitit.ro
  6. „E adevărat, undeva poate exista însă, ca o consolare, o solidaritate a muţilor şi, probabil, chiar o insulă a acestora de care eu nu am încă ştiinţă… ”

    Flavius, înotăm în ape tulburi de atâta vreme, căutând un liman care nici măcar perceptibil mental nu este, dacă te uiţi în jur. Atâtea cuvinte, poate prea multe, în… multe dintre cazuri, logoreea stă în capul mesei, cum spuneam mai demult. Încetul cu încetul, fără să ne dăm seama, ne transformăm în pelerini printre nefericiţi oratori care, în majoritatea cazurilor, nu reuşesc să transmită (mai) nimic.

    Apreciază

Gîndul tău

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.