Lumea era ceva mai mare. Cubul igienic

M-am născut şi am trăit şi într-o vreme în care lumea era ceva mai încăpătoare decît acum. În vremurile alea zilele erau mult mai lungi, drumurile se parcurgeau în mai multe ore iar oamenii stăteau la poveşti faţă-n faţă preţ de mai mult de o bere. Lumea era mai largă cu o pădure, cu o potecă de munte, cu un rîu, cu un sat, cu o mare, cu o carte, cu un ziar, cu o muzică, cu un tei… Azi navigăm într-o aparent infinită combinaţie de conexiuni, prin biţi. Avem senzaţia că acolo pe „peretele nostru” este un univers întreg, de neîncăput într-o îmbrăţişare. Ni se pare că acolo cuvintele ne sunt citite şi muzicile ascultate. Ni se pare că suntem înţeleşi şi că celorlalţi le pasă. Avem impresia că vorba noastră contează şi că…  influenţează şi că ajunge în nenumărate minţi. Pe cînd, de fapt, ne învîrtim într-o cuşcă bine delimitată. O cuşcă, un cerc vicios care, ni se pare foarte populată dar în care, nu vrem să recunoaştem că zidurile sunt foarte bine trasate şi că toţi cei de acolo, la un moment dat, ajungem să ne ştim şi să ne transmitem unii altora aceleaşi… convingeri.
De aceea, zilele astea m-a amuzat şi frenezia cu care unii postaci nu au… pregetat niciun efort în a propaga de colo pînă colo aceleaşi afumate mesaje electorale partizane trăind cu impresia că ele ating nenumărate ţinte într-un univers „fără limite”. Iluzie! Toate aceste mesaje s-au rostogolit precum nişte bile de biliard pe aceleaşi trasee, lovind „pereţii” aceloraşi persoane gata lămurite oricum! Inutile eforturi, inutili bani aruncaţi în… virtual! Să fi avut îndrăzneala de a rupe cercul şi de a coborî în lume!
Uitaţi-vă numai la rezultatul estimat azi la locale al acestui simpatic Nicuşor Dan, făgărăşeanul matematician dus la Bucureşti, să cîştige prin nişte voturi preponderent virtuale. Candidatul- facebook, candidatul-virtual, candidatul-intelectual şi candidatul-altceva a obţinut la primărie (nu numai din pricina asta desigur!) în ceea ce a mai rămas din lumea reală doar un… 6,5%.
E o problemă, cred, aici. E o paradigmă defectă – dincolo de… bucolismul meu! – în care am ajuns să ne refugiem. Cred că e momentul să ne întoarcem (şi) în lume. Haideţi să nu îi lăsăm  pe copiii noştri născuţi (sau nenăscuţi!) să creadă acum că asta le e lumea!

Cum nu am mai făcut-o de mult, şi dacă chiar citiţi pînă la capăt, precum daţi „like”, v-aş propune azi, cu plecăciune, două poezii dragi, ale zilei, totuşi, de… azi:

Paul Gaugain - Passing time Sun
Paul Gaugain – Passing Time Sun

Petre Stoica
Oraşul Viitorului

Un singur cub cu o singură fereastră
un cer transformat într-o singură uzină
de măcinat rumeneala amurgului
un subsol transformat într-o reţea
de captat melancolia şi dorul de mare

aici nu există microbi poeţi sau oase fracturate
nu există nici cai nici paralitici
nici trandafiri sau homari

un oraş ideal

în cubul acesta există numai
cosmonauţi şi roboţi şi drogaţi
şi arhitecţi ai trupului uman fără gură şi sex.

suspinul amorului durează o fracţiune de secundă
plînsul şi mîncatul laolaltă
un minut şi un sfert
tubul digestiv şi maţul gros
sunt o tijă de plastic
modelată după indicaţia filozofilor antici

În cubul acesta igienic
există o unică direcţie o unică memorie
o unică tuse
şi un milion de crocodili

aici nu se moare niciodată

aici din laboratoarele istoriei
ies adevăruri cu chip de broască semeaţă
şi cu aripioare de lăcustă

un singur cub cu o singură fereastră
deschisă spre punctul unde veghează-n genunchi
îngerul de piatră
salvat de pe fostul meu mormînt
(1984)

Grigore Hagiu
Şi cum se însera încăpurăm cu toţii acolo

încercam să pictez pe natură
de-a dreptul cu oameni vii
în mişcare

dinspre livadă către pădure
tăind cîmpia pe din două
un copil în rasă de călugăr

încercam să pictez pe natură
de-a dreptul cu oameni vii
în mişcare

dinspre cîmpie către apusul de soare
tăind cerul pe din două
un bătrîn cu fesul de lînă

încercam să pictez pe natură
de-a dreptul cu oameni vii
în mişcare

şi cum se însera
încăpurăm cu toţii acolo
în cîmpia ce nu mai era
(1985)

Servus, Blogolume!
Toate cele bune!

8 gânduri despre „Lumea era ceva mai mare. Cubul igienic

  1. Ma bucur si-ti multumesc ca ai spus un adevar care nu ne prea place.Era o vreme cand credeam ca virtualul e o lume frumoasa fara pericole si greutati, insa m-am desteptat la timp si am ales viata reala.
    O saptamana a cireselor iti doresc, Flavius!

    Apreciază

  2. ai rostit un adevar… ne pierdem in lumea virtuala de parca ar fi cu adevarat…”a noastra” … doar iluzia e a noastra.
    Multumim pt cuvintul raspicat! Si pentru poezii….

    Apreciază

  3. fain îndemnul, Flavius. faine și poemele alese. tânjesc și eu după lumea aceea mai mare, când după un deal neexplorat putea să se ascundă un tărâm de poveste. ne rămân amintirile și imaginația… pe care trebuie să le stimulăm și să le transmitem mai departe. o zi frumoasă

    Apreciază

  4. Servus @Ioana… Tocmai despre echilibru si necesitatea lui vorbesc si eu privind si vazind in jur si in limitele primprejurului… 🙂 La mine e pace, te asigur. Ma tin deoparte de excese, ba chiar ma voi tine si mai… departe!
    Cele bune!

    Apreciază

  5. 🙂 te-nseli. Fa pace intre noi si vechi, Intre real si virtual, I-a-le in serios exact cat merita. Echilibreaza-le si gata. Si invata-i si pe copii tai la fel. Nimeni nu te-mpiedica sa iesi din cub. Si campia tot acolo e. Oamenii la fel. Chestie de discernamant si de optiune.http://ihincu.wordpress.com/2011/11/11/taurasul-ferdinand-armistitiu-sau-razboi/
    iar pe Nicusor lasa-l, ca nu stie nici ce face nici ce spune. Jumatate din ce promite nu poate face legal ( ca nu e de competenta primarului si adminsitratiei publice locale; dar deh, nu s-a avantat dincolo de matematici sa citeasca legea in domeniu, desi ar fi gasit-o si in bibliotecile virtuale, sic) ori nu va avea niciodata buget, ori mai bine ca nu are ( unele dintre proiectele lui declarate sunt inutile si chiar nocive). Daca ar fi coborat printre oameni prea des sa si le sustina, ar fi fost luat serios la misto sau la intrebari. Nicusor trebuia sa ramana in lumea virtuala. Pentru ca si despre ea mai are mult de invatat 🙂 Pacat ca astia care vor castiga n-au avut alt contracandidat. Real. De fapt asta-i problema 🙂

    Apreciază

    1. @Doru, ştiu că eşti aici, în oraşul real şi prezent. Şi uneori cuvîntul mulţumesc ar trebui sa fie singurul din dictionar!
      Toate cele bune!

      Apreciază

Gîndul tău

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.