CXXVII

În care-aici a şezut un om şi nimeni n-a băgat de seamă c-a plecat.

10 gânduri despre „CXXVII

  1. Uneori mi se pare o atat de mare risipire sa sada un om, multa vreme iar apoi, nimani sa nu bage de seama ca a plecat. Apoi, ma gandesc ca poate asa e in firea lucrurilor. Sa fie si sa plece, indiferent ca altii vor vedea sau nu.

    Apreciază

      1. diferenta de nuanta e atat de personala si personalizata incat inclin sa cred ca efectul ambelor cuvinte ar fi fost acelasi. oricum, deplasarea am perceput-o afectiv, ca lipsa, nu spatial, intre doua puncte…

        Apreciază

Gîndul tău

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.